2,244 matches
-
dorința personală, cât și a părinților săi, cu sprijinul Departamentului Cultelor din România, Zareh Baronian a plecat la Ecimiadzin (Armenia), pentru a urma cursurile Academiei Teologice din cadrul Patriarhiei Armene. În anul 1963, de ziua Înălțării Sfintei Cruci, a fost hirotonit diacon și, cu binecuvântarea Sanctității Sale Vazken I, Patriarhul Suprem de Ecimiadzin al Bisericii Armene, a urmat un an de studii la Academia Teologică de la Zagorsk (Rusia). În iarna anului 1965 și-a susținut teza de licență, iar la data de
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
armenești din Suceava, Botoșani, Roman, Huși etc. să fie dărâmate sau închise, să fie confiscate vasele și veșmintele liturgice, să fie arse cărțile bisericești și să fie prinși episcopul armean, cu reședința la Suceava, împreună cu preoții. ""Cântul de Jălire"" al diaconului Minas din Tokhat (secretarul episcopal armean de Liov) spune că din porunca voievodului sus-menționat toate bisericile și mănăstirile armenilor din Suceava au fost dărâmate cu tunurile și arse și distruse până la temelie. La scurtă vreme, lăcașurile de cult armenesc din
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
comunicarea lui Leon Ion Popovici (1836-1893), preotul armean din Suceava și protoiereul diocezan patriarhal, în podul bisericii se afla spart un clopot vechi adus de armeni în timpul imigrării lor din Armenia în Moldova. În interiorul bisericii se păstrează lespedea funerară a diaconului Asvadur, fiul lui Cailcea, datată cu anul 1522 (anul 971 al erei armene). Acesta fusese îngropat la temeliile bisericii, unde se mai găseau și alte două morminte mai vechi. Piatra sa de mormânt a fost descoperită alături de alte două pietre
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
armenești din Suceava, Botoșani, Roman, Huși etc. să fie dărâmate sau închise, să fie confiscate vasele și veșmintele liturgice, să fie arse cărțile bisericești și să fie prinși episcopul armean, cu reședința la Suceava, împreună cu preoții. ""Cântul de Jălire"" al diaconului Minas din Tokhat (secretarul episcopal armean de Liov) spune că din porunca voievodului sus-menționat toate bisericile și mănăstirile armenilor din Suceava au fost dărâmate cu tunurile și arse și distruse până la temelie. La scurtă vreme, lăcașurile de cult armenesc din
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
septembrie 2008 de către IPS Teofan Savu, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului și PS Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Hușilor, înconjurați de un sobor de 45 de preoți și diaconi. La acest eveniment au luat parte peste 10.000 credincioși din întreaga țară. Cu acest prilej, mitropolitul Teofan a acordat „Crucea Moldavă“ - pentru clerici starețului Nicodim Gheorghiță, precum și mai multe distincții pentru cei care au sprijinit construcția noii biserici: „Crucea
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
iudaică cât și de cea creștină. Pavel nu l-a cunoscut „"de visu"” pe Isus din Nazaret („după trup” cf. 2Cor 5,16) l-a întâlnit însă pe Christos. Curând a intrat în contact cu primii creștini și îndeosebi cu diaconul Ștefan (Fap 6,9; 7,58). Într-adevăr, el a asistat, participând în formă indirectă, la uciderea acestui protomartir. Cu temperamentul său clocotitor, a dobândit repede un loc de frunte în persecuția anticreștină (Fap 8,1u; 26,4-12; 1Cor 15
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
Chiril din Ierusalim (n. 315, Ierusalim - d. 18 martie 386, Ierusalim), patriarh al Ierusalimului, teolog, învățător al Bisericii, sfânt. Sfântul Chiril s-a născut în Ierusalim, în jurul anului 315, intrând în monahism la o vârstă tânără. Ajunge foarte repede diacon, iar la vârsta de 30 de ani este hirotonit preot, undeva în jurul anului 345, iar în jurul anului 348 urmează în scaunul episcopal Sfântului Maxim. Foarte devreme, între Acaciu, Mitropolitul din Cezareea Palestinei și se naște un conflict dogmatico-canonic, în urma căruia
Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/303195_a_304524]
-
alături de domnitorul moldovean și Patriarhul Ioasaf al Constantinopolului. Cronicarul Grigore Ureche a scris că sfințirea bisericii a avut loc la 14 octombrie 1558 (7066) și a fost celebrată de mitropolitul Grigorie Roșca, înconjurat de un sobor de 116 preoți și diaconi. (""Mai apoi, domnind Alixandru vodă țara, întru lauda lui Dumnezeu au zidit mănăstirea Slatina, cu multă chieltuială și osârdie și o au sfințit-o Grigorie mitropolitul și la sfințenie zic să fie fost preoți cu diiaconi 116. Aceasta s-au
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
obiceiul vechi. Proestosul, cu mâinile ridicate, rostește stihira «Împărate ceresc», apoi stihurile următoare: Proestosul sărută evanghelia (și altarul, dacă e în fața altarului). Cu evanghelia în mână trasează semnul crucii peste credincioși (sau peste antimis), zicând: În timpul pascal, urmează stihurile Paștilor. Diaconul sau preotul citește ectenia mare, poporul răspunzând «Kyrie eleison» după fiecare cerere. Proestosul sau unul din preoții conslujitori recită prima rugăciune sinaxă, ce are conținutul următor: Poporul cântă primul antifon. La slavi și melkiți, fiecare zi de peste săptămână și fiecare
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
și fiecare sărbătoare au stihuri proprii, urmate întotdeauna de refrenul: La români, în afara sărbătorilor, există un antifon I comun tuturor zilelor: La greci, peste săptămână și în sărbători se cântă stihuri, cu refrenul: Pentru rugăciunile, iar duminica tot psalmul 103. Diaconul rostește ectenia mică, sau pur și simplu invitația: «Domnului să ne rugăm!», apoi proestosul sau un al doilea conslujitor recită a doua sinaxă: Se cântă al doilea antifon. Cât despre stihuri și uzajuri, totul se petrece ca în cazul primului
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
cu: «cel ce ești minunat între sfinți», iar la sărbători există cuvinte specifice. La greci, duminica se cântă psalmul 146. După doxologia minoră, se cântă imnul «Unule-născut». La români, doar acesta se cântă drept antifonul al II-lea, în afara sărbătorilor. Diaconul rostește ectenia mică, sau pur și simplu invitația: «Domnului să ne rugăm!», apoi proestosul sau un al treilea conslujitor recită a treia sinaxă: Antifonul al treilea variază foarte mult între diferitele uzajuri. Doar la sărbători acesta e identic peste tot
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
apoi să iasă prin ușa din stânga (cea dinspre nord, dacă altarul se află îndreptat spre est). La greci și melkiți procesiunea merge până la ușa bisericii, revenind pe solee, pe când la slavi clericii trec direct pe solee. Proestosul rostește rugăciunea intrării: Diaconul strigă cu voce tare: «Înțelepciune! Drepți!», apoi intră în presbiteriu, așază evangheliarul pe altar, iar ceilalți clerici merg după el. Ïntre timp, poporul cântă isodiconul, care are de obicei conținutul următor: Acesta e urmat de refrenul: «Mântuiește-ne pe noi
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
sfântului, apoi «Mărire... și acum...» cu condacul sfântului. Dacă este rînduit botez în cadrul liturghiei, atunci catecumenatul, botezul și mirul se fac în acest moment al liturghiei. Tot aici poate fi intercalată hirotonirea întru episcop, după care urmează trisagiul. Mai întâi diaconul rostește invitația: «Domnului să ne rugăm!», apoi proestosul sau un al patrulea conslujitor recită rugăciunea trisagiului: La sărbătorile crucii, rugăciunea de mai sus e înlocuită cu sinaxa următoare: După rugăciune se cântă trisagiul propriu-zis, în stil occidental, care le pomenește
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
în munții Antiohiei, unde a dus patru ani o viață severă sub conducerea unui ascet, iar după aceea, s-a retras doi ani într-o peșteră. În 380 s-a înapoiat la Antiohia, iar în 381, Meletie l-a făcut diacon. Timp de 10 ani, înaintea diaconatului, el a fost preocupat de problema monahismului și a fecioriei, cărora le-a consacrat mici tratate. Tratatul său „Despre preoție”, scris în cei șase ani de diaconat, este o capodoperă a literaturii patristice în
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
originale ebraice. În prezent sunt folosite trei traduceri principale. Bisericile ortodoxe românești folosesc versiunea "Biblia Sinodală" (sau "Biblia Sfântului Sinod"), traducerea standard a Bisericii Ortodoxe Române, publicată cu binecuvântarea Patriarhului, în timp ce denominațiunile protestante folosesc în principal traducerea larg răspândită a diaconului ortodox Dumitru Cornilescu, publicată pentru prima oară în 1921. În 1989 a apărut "Biblia Cornilescu revizuită", o traducere care urmărește să fie cât mai apropiată de manuscrisele originale, într-o formă gramaticală corectată și adaptată evoluției limbii române moderne. În
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
înmormântat în biserica de la Curtea Veche din București, care a fost reclădită de el. În urma sa, energica Doamnă Chiajna îl ajută pe fiul lor Petru să obțină domnia. Pe plan cultural, sprijină activitatea tipografică a lui Dimitrie Liubavici și a diaconului Coresi. Se ocupă de dezvoltarea urbanistică a Bucureștiului, fiind ctitorul Bisericii Domnești de la Curtea Veche, cel mai vechi lăcaș de cult din București, care se păstrează și astăzi în forma sa de origine.
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
monument istoric cu , sub denumirea "Mănăstirea "Dintr-un Lemn"". Cea mai veche mărturie despre apariția mănăstirii într-un ținut de un farmec deosebit, la margine de pădure seculară cu stejari asemeni, ne vine din însemnările călătorului pe meleagurile Țărilor Române, diaconul arab creștin Paul de Alep. Acesta pe la 1653-1658, însoțind pe Patriarhul Macarie al Antohiei, susține că un călugăr a găsit într-o scorbură a unui stejar secular icoana Maicii Domnului. Mai spune că acesta aude o voce care l-a
Mănăstirea Dintr-un Lemn () [Corola-website/Science/302586_a_303915]
-
Sibiu, în 1560 la Brașov), ""Psaltirea"" din 1570 (o traducere a Psalmilor în limba română, finanțată de Pavel Tordași, episcopul bisericilor reformate române din Transilvania), ""Palia de la Orăștie"" din 1581-1582 (prima traducere a Vechiului Testament în limba română, realizată de către diaconul Coresi), ""Noul Testament"" în limba română din 1648 publicat la Alba Iulia, precum și ""Catehismul calvinesc"", apărut în timpul domniei voievodului transilvan Gheorghe Rákoczi I și din cheltuiala lui Acațiu Barcsai, mare ban al Lugojului și Caransebeșului și comite suprem al Severinului. Această
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
(cunoscut și ca Diaconul ) (d. 1583, Brașov) a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște. Este editorul primelor cărți tipărite în limba română. A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
(cunoscut și ca Diaconul ) (d. 1583, Brașov) a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște. Este editorul primelor cărți tipărite în limba română. A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
din județul Buzău”, scrie prof. Mihai Gabriel Popescu despre cel care a făcut să pătrundă pe tot cuprinsul pământului românesc tipărituri în limba română, ajutând la formarea unei limbi literare unitare Cărturar, tipograf și editor din secolul al XVI-lea, diaconul Coresi a făcut obiectul a sute de studii, printre care și cele ale profesorului dâmbovițean Mihai Gabriel Popescu. Ele au privit originea și biografia sa: “Unii l-au considerat grec (n.n. - Al. Odobescu, Nicolae Iorga), alții armean, macedo-român, român (Stoica
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
Coresi”. În studii documentate, prof. M.G. Popescu ajunge la concluzia: „Permanența familiei pe meleagurile dâmbovițene - Cucuteni - Târgoviște - Cucuteni, de peste 150 de ani (atestată documentar, este mult mai mare în timp) a familiei Coresi ne îndreptățește să credem că ilustrul tipograf, diaconul Coresi, care a făcut să pătrundă pe tot cuprinsul pământului românesc tipărituri în limba română, ajutând la formarea unei limbi literare unitare, este dâmbovițean, ot Târgoviște, cu rădăcini adânci în acel sat românesc de pe valea Ialomiței numit Cucuteni, județul Dâmbovița
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
clasificate in trei categorii: A- Bogați, B- Mijlocași și G- Săraci . Populația a fost supusă să dee jurămînt Prestolului și Imperiului Rus. Despre Tîrgul Foleștii este scris că avea: 4 preoți; 2 vădane de preoți; 3 dascăli; 1 ponomari; 1 diacon; 4 gospodării de mazili; 1 gospodărie de ruptași; 32 de burlaci și 111 gospodarii de săraci. În total 164 bărbați și 2 femei. Moșia aparținea marelui ,camerghiner, Ioann Balși. Sub Nr. 14 este inregistrată Mahalaua Foleștii, clasată la categoria ,B
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
oamenii ce aparțin poștei Foleștii, cu 25 gospodării. Moșia aparține mămnăstirii Galată (actualul s. Călugăr)din or. Eșii. Este înregistrată și , Slobozia Foleștii, ce-i zic și Șoltoaia, clasată la categoria ,B, cu 1 preot, 1 dascăl, 1 ponomar, 1 diacon, in total 93 gospodării, 2 vădane, 35 burlaci. Populația constituia 132 bărbați, 2 vădane. Moșia aparține tot dlui Ioann Balși, depărtarea pînă la localitatea Sărata e de un cias. Pe la mijlocul sec. XIX trecut în Fălești trăiau 97 de negustori, 14
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
2 vădane, 35 burlaci. Populația constituia 132 bărbați, 2 vădane. Moșia aparține tot dlui Ioann Balși, depărtarea pînă la localitatea Sărata e de un cias. Pe la mijlocul sec. XIX trecut în Fălești trăiau 97 de negustori, 14 meseriași, 4 preoți, 6 diaconi, trăind în 111 gospodării. Ceva mai târziu încep să funcționeze o întreprindere industrială pentru producerea lumânărilor, o cărămidărie, câteva pielării. În 1842 se deschide o școală parohială, în 1871 - un dispensar. Proprietatea pământului era inegal împărțită : astfel la sfîrșitul sec
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]