5,038 matches
-
pe-acum/ Își întinseseră lucrarea lanț/ De stînci peste Abisul turburat,/ Urmînd întocmai drumul lui Satan -/ Chiar pînă-n locul unde-a stat acesta/ Să-și strîngă aripile și să cadă/ Pe-aridă față Lumii cei rotunde./ Cu lanțuri lungi de diamant și cuie/ De diamant ei îmbinară totul,/ Prea mult, o, mult prea mult să dăinuiască!/ Făcuseră că într-un spațiu strimt/ Hotarul Lumii ăsteia să treacă/ Pe lîng-al Cerului empyrean,/ Aflîndu-se la stînga Iadul, cu/ Genune lungă despărțit de ele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lucrarea lanț/ De stînci peste Abisul turburat,/ Urmînd întocmai drumul lui Satan -/ Chiar pînă-n locul unde-a stat acesta/ Să-și strîngă aripile și să cadă/ Pe-aridă față Lumii cei rotunde./ Cu lanțuri lungi de diamant și cuie/ De diamant ei îmbinară totul,/ Prea mult, o, mult prea mult să dăinuiască!/ Făcuseră că într-un spațiu strimt/ Hotarul Lumii ăsteia să treacă/ Pe lîng-al Cerului empyrean,/ Aflîndu-se la stînga Iadul, cu/ Genune lungă despărțit de ele." 65 (ÎI, 103) Principii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
necuprins tărîmul miazănopții,/ Satan stătu-n cetatea lui de scaun,/ Ce se-nălța pe o colina mîndră/ Și de departe strălucea în zare,/ Asemeni unui munte peste munte,/ Cu mii de piramide și de turnuri/ Cioplite-n mine mari de diamant/ Și-n stînci de aur; al lui Lucifer/ Palat [...] Muntele Soborului". 80 (ÎI, 187) Vestul este în starea edenica domeniul lui Tharmas. 81 (ÎI, 190) era-ntocmit în patru colțuri (form'd Foursquare) (despre Altarul de aur din lăcașul dinspre apus
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ternar (Paradisul pierdut, cartea a II-a, p. 55): "Se-arată, în sfîrșit, hotărnicirea/ infernului, suită-n bolti de groază,/ Cu porți de trei ori întreite straja:/ Trei porți de-alamă, trei de fier și trei/ Din lespezi mari de diamant, fiind/ De nepătruns, de-un foc încercuite/ Ce nu se mistuie în veci de veci./ În fața porților, din două părți,/ Stau două-ntruchipări nemaivăzute:/ Femeie este una pîn' la brîu,/ Frumoasă, dar sfîrșind hidos, în cute/ Solzoase trupu-i, vast și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu stadiile de evoluție prin cakre: Muladhara pămînt, Svadhisthana apă, Manipura foc, Anahata aer. Ultimul stadiu este de fapt trecerea în planurile de conștiință eterne. Aici însă evoluția se oprește la foc. Din punct de vedere alchimic, după foc urmează diamantul, trupul de slavă, adică pămîntul de nemurire. Prin urmare, Blake da exact ordinea alchimica a transmutărilor: pămînt apă aer foc. 122 (IV, 69) Se va osifica: Verbul folosit aici de Blake, bonify, poate induce în eroare, deoarece înseamnă "a beneficia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Lunii" fiind probabil craterele sale, în mod evident provocate în urma unor violențe ciocniri cu alte corpuri cosmice: dilatarea viziunii lui Orc înseamnă astfel explorarea lumii infinite a Universului fizic (infinitul mare pascalian). 141 (V, 139) Genunchii săi sînt stînci de diamant: Cum am arătat, damaein = a îmblînzi; este deci posibil sensul de "genunchi neîmblînziți". 142 (V, 168) Centrul în jur înfășurîndu-l: Orc că energie a vietii (aprox. libido jungian) pornește din centrul Pămîntului (care este un glob de materie topită); la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
emoției (vezi Tigrii Mîniei) și al imaginației romantice. 162 (VI, 122) Se referă la siluetele și priveliștile sus-menționate. 163 (VI, 140) Cf. lat. obstructio = închisoare. 164 (VI, 159) sînul cel de țină: Blake sugerează că în trupul de slavă (de diamant), pe care omul îl purta în inima (în sîn/piept) în vremurile de dinainte de cădere, omul se odihnea în comuniunea de taină cu Dumnezeu. 165 (VI, 166) Vezi supra notă despre versul "Ești cum sînt eu, din moarte înviat?" (VI
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale acestei Nopți; Blake nu a respins nici una dintre ele (versiunea b a fost scrisă probabil ulterior) (notă editorului englez). Descrie criză cosmică și începutul însănătoșirii. 190 (VII, 12) Sfîntul ulei: Se pare ca Blake vorbește de un "ulei de diamant" ce se naște prin unirea dreptății cu focul milei, focul iubirii (vezi la J. Böhme esență uleioasa ce se exalta în agonie, revărsînd harul-uleiul mîntuirii; V. Lovinescu explică faptul că uleiul semnifică spiritul). 191 (VII, 14) Plugul vremurilor și grapa
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Tirța sînt amîndouă torcătoare, ceea ce reprezintă un atribut obișnuit al lunii ca principiu feminin matriceal care țese toate relațiile cosmosului. Mîntuirea lui Tirța (în Milton) semnifică implicit mîntuirea trupului fizic: transformarea acestuia în trup spiritual, de Slavă, nemuritor, de diamant. 252 (VIII, 202) În versiunea Oxford, 1979: "blare by [...]" "răsúnă lîngă [...]." 253 (VIII, 205) perioade de extaz pulsînd: Latinescul furor are sensurile următoare: furie, nebunie, turbare; patimă; inspirație, delir; extaz, tranșă; există expresiile: furor loquendi (logolalie extaz al vorbirii, vorbire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Fiii lui Ozoth în Nervul cel Optic [...] desfătări dau omului necunoscut; și calpe bogații/ Disprețului le dau, și-i zvîrlă în necaz [...] pe cei care le au,/ Închizînd soarele și luna [...] afar' din Nervul Optic [...]/ În vreme ce sărmanul nevoiaș este că diamantul care, desi învesmîntat/ Cu aspru acoperămînt în mînă, este deschis năuntru pe deplin/ Și în sfințitu-i centru ține cerurile veciei luminoase./ Ozoth aici din stînci înaltă ziduri în contra mării furioase" [împotriva Mării Timpului și Spațiului, a lumii materiale]. În Paradisul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu-ți caută cerescul tata dincolo de ceruri,/ Acolo este Caos și Noaptea cea străveche și Og și-Anac bătrîni" (Milton, 20, 32-33). Aceste elemente aparțin în mod evident unei mistici a luminii. Mai mult, Blake afirmă că "sărmanul nevoiaș este că diamantul care, deși-nvelit/ În aspru acoperămînt în mînă, este deschis năuntru pe deplin/ Și în sfințitu-i centru ține cerurile veciei luminoase" (Milton, 28, 36-38). Vesmîntul oricărei forme în Veșnicie este Lumina, iar Lumină este Ierusalim în orice om, si se cheamă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care ne privește un personaj cu un aer batjocoritor, care l-ar fi putut face atrăgător. Se spune că o dată, când a fost acuzat de a avea un comportament ușuratic, Francisc I și-a scos de pe deget inelul sau cu diamant și a scrijelit cu el pe geamul uneia dintre ferestrele palatului cuvintele următoare: Fiecare femeie este diferită. Francisc I era un soldat viteaz, dovadă fiind faptul că a fost ridicat la rangul de Cavaler pe câmpul de bătălie de la Marignano
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
meu/ dezvăluindu-ți splendoarea sânilor tăi printre o bogăție de bijuterii) fagotul ridiculizează extazul amoros a lui Falstaff printr-o intervenție lipsită de respect care contrastează puternic cu tonul liric cu care Șir John o compară pe Alice cu un diamant. Chiar și în efortul frenetic a lui Ford de a regla prin Falstaff afacerea cu Alice, dramaturgia și muzica fuzionează: un motiv de numai patru semioptimi care revine (16 note) reprezintă izbucnirea nejustificată a bărbatului furios. Deasemeni Verdi a introdus
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
avut curajul să-l denunțe. Deci, povestea cu emigratul peste ocean, s-o lăsăm! 7 Se vorbește că, scârbit de anturajul părintesc, și-ar fi luat lumea în cap și că ar lucra undeva în Africa la o mină de diamante. Unii chiar pretind că ar fi trimis acasă două pietre scumpe și că ar fi participat la un puci militar, devenind al treilea om în stat. Nici în privința sa, fiind vorba despre un personaj atât de important, al treilea om
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
modern care consolidează generația șaptezecistă în dimensiunea ei reflexivă. De la primul volum, Ascunsa ninsoare, poetul își dezvăluie hotărât temele și identitatea lirică, pe care le va confirma, cu nesemnificative inconsecvențe, în alte cărți de poezie publicate: Supunerile (1982), Fluturele de diamant (1986), Amintiri din pădurile de miconiu (1991). Motivul principal al versurilor sale este acela al destructurării ființei, pe care un dat indicibil al lumii o despodobește, o lipsește încetul cu încetul, dar irevocabil, de însemnele identității. Ideea ar fi că
ANTONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
Blanck (1997), A. își testează abilitățile jurnaliere. Rezultatul testului e pozitiv, mai cu seamă în linia tomnatic-inițiatică, bine servită de o scriitură alertă și de un fin spirit de observație. SCRIERI: Ascunsa ninsoare, București, 1978; Supunerile, București, 1982; Fluturele de diamant, București, 1986; Amintiri din pădurile de miconiu, București, 1991; Adio Kap Blanck, Galați, 1997. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Poeți, ARG, 1978, 4; Constantin Călin, Corneliu Antoniu, „Ascunsa ninsoare”, ATN, 1979, 8; Ciobanu, Însemne, II, 246-249; Tatiana Mihuț, Corneliu Antoniu „Supunerile
ANTONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
bibliografice: Laurențiu Ulici, Poeți, ARG, 1978, 4; Constantin Călin, Corneliu Antoniu, „Ascunsa ninsoare”, ATN, 1979, 8; Ciobanu, Însemne, II, 246-249; Tatiana Mihuț, Corneliu Antoniu „Supunerile”, ATN, 1983, 2;Virgil Mazilescu, „Supunerile”, RL, 1983, 21; Constantin Trandafir, Corneliu Antoniu, „Fluturele de diamant”, ATN, 1987, 8; Victor Sterom, „Adio Kap Blanck”, CRC, 1999, 5; George Bădărău, „Adio Kap Blanck”, CL, 1999, 7; Liviu Ioan Stoiciu, O biografie neromanțată cu poetul aventurier Corneliu Antoniu, CL, 2001, 6. A.G.
ANTONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
povestiri pătrunse de duioșie și compasiune față de suferință, trecând cititorului chibzuite lecții de morală. Apărute numai în presă, câteva texte, tatonări în literatura de aventuri, romane ori povestiri ( Frații Lupu, Gambuzino sau Căutătorii de aur, Istoria unui român în America, Diamantul pierdut, Mercedes și Dolores ș.a.), prelucrările după Cervantes, Daniel Defoe, Alphonse Daudet, H. Chr. Andersen, basmele și legendele mitologice se adresau, la sfârșit de secol XIX, copiilor, vârstei lor. SCRIERI: Temniță și exil, Râmnicu Sărat, 1894; Nihiliștii, București, 1895; În
ARBORE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285415_a_286744]
-
să dăm crezare descrierilor din epocă, așa cum apăreau Îmbrăcați, În pantaloni albi de mătase, mulați pe picior, cu ciorapi fini, tot de culoare albă, Încălțați cu pantofi de bal care tăiau respirația (tocuri roșii, à la française, catarame bătute cu diamante adevărate), fardați, cu niște peruci aiuritor de Înalte și sofisticate, bine date cu pudră, În vârful cărora tronau mici pălării, Macaroni-i aveau o eleganță ostentativă și adeseori efeminată, pe care și-o purtau semeț prin Hyde Park. Dar la faima
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
părul slinos. Mă impresiona doar privirea: Întunecată, scrutătoare, răutăcioasă, gata de sarcasm sau blasfemie. Ca mai toți scriitorii francezi, era Îmbrăcat neglijent, cu veșminte de cel mai prost gust: purta bijuterii peste plastronul pătat și Își Încărca degetele murdare cu diamante” 1. Bărbatul corpolent, cu fața buhăită și părul când unsuros, când răvășit, cu hainele Îmbibate de sosuri și vinuri, trăznind a transpirație și a stătut - un dandy? Cu piciorele lui scurte și butucănoase? Și totuși, câtă strădanie pentru a intra
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prințului de a-și eterniza tinerețea. Pe atunci, el avea 32 de ani. Frumos, de o frumusețe limfatică și rigidă (frumusețea Casei de Hanovra), dar Încercând să o Însuflețească prin podoabe, să-i dea viață prin raza Înfocată a unui diamant, bolnav de scrofuloză, dar cu o grație nedegradată, cel care a fost George al IV-lea a recunoscut În Brummell o parte din el Însuși, ceea ce Îi rămăsese sănătos și luminos. Iată secretul favorurilor pe care i le-a făcut
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
trăsura cu care ies la plimbare are scăriță mobilă cu mai multe trepte sau, dimpotrivă, e hodorogită precum aceea a celebrului Portal. Sunt indivizi pentru care mai există prejudecata cașmirului; iar soțiile lor poartă la gât riviere și cercei cu diamante; Însă luxul lor este Întotdeauna o economisire; În casa lor, totul este cu stare, iar deasupra gheretei de la intrare se poate citi: „Adresați-vă majordomului”. Dacă la nivelul sumei sociale ei pot fi luați drept cifre, atunci este vorba despre
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
avansate a cunoscut noi dezvoltări În Anglia, patrie a confortabilului, unde materialul vieții este socotit a fi un mare veșmânt În esența lui schimbător și supus capriciilor modei. Cei bogați Își schimbă În fiecare an caii, trăsurile, mobilierul; chiar și diamantelor li se schimbă montura; totul dobândește o formă nouă. Așa se explică faptul că și cele mai neînsemnate piese de mobilier sunt lucrate În acest spirit; ceea ce face ca materia primă să fie economisită cu grijă. Dacă noi nu am
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o simplitate a luxului decât un lux al simplității. Există și un alt fel de eleganță; Însă aceasta reprezintă doar vanitatea exprimată prin toaletă. Datorită ei, unele femei poartă stofe bizare numai pentru a fi remarcate; sau folosesc agrafe cu diamante pentru a prinde un nod și Își pun câte o pafta strălucitoare peste fundă; În același mod În care unii martiri ai modei, oameni cu o rentă de o sută de ludovici, care stau Într-o mansardă și vor să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
est/de l'horizon la merveille,/l'or de la parole,/des larmes divines l'auréole. " (Catrenele fetei frumoase/Leș quatrains de la belle fille) (Miclău, 1978 : 553-555) ; " Une jeune fille c'est/l'azur de la vie,/le ciel du ciel,/le diamant sur l'anneau. [...] Une jeune fille c'est/le mirage à l'horizon,/l'or du langage,/une larme de paradis. " (Leș quatrains de la jeune fille) (Poncet, 1996 : 220-222) ; " Une belle fille c'est/la clarté de la durée/ La voûte
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]