17,651 matches
-
-i păstrezi ficatul, să-l mănânce ea singură. Face globule roșii. L-oi păstra, oftă mama și apoi se uită pe fereastră. Trecea un camion greu în viteză, zumzăiau geamurile. Dacă-n ficat stă toată puterea ei...comentă încetișor printre dinți. Toată primăvara trecu presărată de fel de fel de discuții. De Elena nu mai pomenea nimeni, nici măcar o vorbă, ca și cum nici n-ar fi existat. Doar mama mai cosea pe olandină fețe de masă, le festona pe margine, le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
între el și tinerii lui colegi. Devenise ca un fel de rană care se inflamează și amenință să spargă. După o vreme, spre necazul său, Marcu se convinsese că băiatul nu se va putea integra, bănuia că se ținea cu dinții de capătul răbdării, de obicei evita conflictele, atingea cu vorbe usturătoare numai atunci când era încolțit, dar inginerul bănuia că mai devreme sau mai târziu le va da pe toate naibii și-și va face lichidarea. Îi părea rău că strâmba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și mai dulce. Nu pot să accept impostura sub nici o formă, mă. Când vorbea Alexe cerceta cu migală odaia, buza de jos, de câte ori rostea vocala "o" gura lui se transforma într-o jumătate de pătrat, atunci i se vedeau bine dinții, rari, infestați de nicotină, maronii. Țigara îi ardea mocnind între degete. Deodată, în timpul unei scurte pauze, în timp ce căuta un cuvânt potrivit, se auzi un sunet ce pornea din intestinele lui, o altă voce, difuză, ceva ca un tunet îndepărtat. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un șervețel având mare grijă să nu-și atingă buzele vopsite strident, creionate din plin. Avea degetele încărcate de inele, o poșetă veche, albă cândva, cu încuietoare nichelată. Privea plină de interes în interiorul încăperii, uneori își trecea limba peste buze, dinții îi erau plini de ruj. Dintr-odată se desprinse de lângă stâlpul rotund și porni către una dintre mese, tocmai eliberată, se opri, cercetă cu privire expertă farfuriile și, așezându-și poșeta pe suportul care era dedesubt începu să mănânce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vârstă a sufletului care îți dictează ce veșminte să-ți pui. Poți să fii tânăr și să te simți de 60 de ani, cunoștea ea destule exemplare de tineri care trăiseră la întâmplare și erau, la 25 de ani, fără dinți în gură, așa cum existau și oameni mai în vârstă, care rămăseseră tineri, neconsumați sufletește, categorie în care îi plăcea să se autoincludă. În această zonă de meditație ea depistă un subiect ce putea fi dezvoltat foarte satisfăcător. Pentru că, după mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
celălalt, poate. Mutual, între ei exista un fel de pact în acest sens, erau copiii, copiii lui la mijloc deci pactul trebuia respectat. Se privi în oglindă, o babă stafidită, oh, și etajera murdară, plină de tuburi de pastă de dinți, de ras, golite de conținut și răsucite, chinuite, ambalajele de la lamele de bărbierit, oglinda era și ea murdară, pătată, înnegrită pe alocuri. Zâmbi și luă buretele, hai să curăț și oglinda și etajera și chiuveta și pe urmă, gata, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la culme, ce mai, treabă dichisită bine până la comanda "stai", nimic forțat, nimic, VIAȚĂ, MĂI, FATO, VIAȚĂ! Nimic artificial. Ce mutră ar mai fi făcut șeful meu dacă m-ar fi văzut cocoțat pe masa aia de piatră, mușcând cu dinții direct din felia de pepene. O contemplă cum ședea goală, pasivă în fața lui, cu ceafa rezemată de speteaza fotoliului, așa, fără apărare. Fizionomia toată i se schimba subit, o observă pe îndelete, cu nările dilatate, cu porii aprinși, deschiși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înfierbântată, săgetată, electrizată. Se lăsă să cadă moale pe scaun. Astăzi vine, își zise în gând, astăzi vine. Înfiorată de neliniști, se cutremură, scuturată ca de frisoane. Era cât pe ce să lase să-i scape un țipăt, își încleștă dinții, ar fi vrut să se ascundă undeva, să fie singură. Ce demență! Ce demență! Căută cu privirea ceva de care să se agațe dar nimic, nimic nu era destul de important ca să-i capteze atenția. Simțea cum o ia valul. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
numai să nu se ducă. Afară era întuneric și îi era atât de incomod să se îmbrace. Alo, insistă el, m-ai auzit? Ești pe fir sau am vorbit de unul singur, tocmai acum când mi-am luat inima în dinți, cum s-ar spune. Da, sunt, îi răspunse și din nou nu știu ce să facă. Până și receptorul era greu de ținut în mână, o adevărată povară. Tocmai citea un almanah și se lupta cu somnul când a sunat telefonul, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jalnic, cu rochia roșie tricotată, cu două pulovere dedesubt, amândouă de culori diferite, cu ciorapi de lână în picioare, lucrați de mama ei, cu porii feței contractați, cu nasul vânăt. Se dezbrăcă, se duse în baie tremurând ca varga, cu dinții clănțănind, își puse casca de plastic pe cap, ca să nu-și ude părul și lăsă jetul de apă fierbinte să-i dezmorțească țesuturile. O clipă realiză că duce cu ea însăși o luptă inutilă și fu gata să renunțe. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văzu pe Fana și pe Ovidiu urcând scările în spirală. Erau drepți, supli, siguri pe ei, luminoși, avansau către ea ca două feline invincibile. Aveau amândoi pe chip o frumusețe statuară. De la Trofin luaseră siguranța trăsăturilor Ce zici, spuse printre dinți Ovidiu. Doamna de la masa aceea nu pare a fi chiar maman? Ba da, rosti moale Fana și atenția ei se dirijă către bărbatul care ședea pe scaun. Cine o fi individul, că nu arată rău deloc. Habar n-am, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
granița dintre năzuințele lor și realitate, o femeie ajunsă în a doua parte a vieții era fie disperată, fie indiferentă, o indiferență născută din prea multe cedări, din sentimentul că niciodată nu reușise să aleagă. El, Dimitrie, se ținea cu dinții de un capăt de tinerețe pe care încă îl poseda și-i era mai ușor să-și dirijeze atenția către o femeie tânără ce nu avusese timp să se izbească de prea multe dificultăți. Pe când cobora scările în spirală, Sidonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
El bătu, cu înțelegere, palma lui stângă peste palma ei. Grăbește-te, grăbește-te, cât mai ai vreme, surâse, aproape închizând ochii. Sidonia observă că, în sfârșit, își pusese la punct dantura, mereu avea probleme, ba i se macera vreun dinte, ba i se strica vreo lucrare, era și tipul de om fricos care amâna să se prezinte la stomatolog până în ultima clipă. Acum avea timp pentru toate, aproape că-l invidia, deși știa bine că odată ajunsă la anii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidonia. Atunci când nu gândesc lucid și real, visez și visul e mai păcătos decât o durere de măsele, vă spun adevărat. Își aminti de dantura ei, toată compusă din lucrări, executate, în timp, de diverși tehnicieni. Se putea compara cu dinții naturali ai lui Dimitrie, sfidător de puternici, aproape jignitori? De altfel observase și schimbarea bărbatului, gestul mascat de a se uita la ceas. Sidonia își propti hotărâtă palmele pe masă, se ridică. Gata? întrebă ea cu vocea ei groasă, tabagică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o vreme când mă înșelam pe mine însămi, mă credeam posesoarea unui sublim sentiment de iubire, unic în felul lui. Dar a trebuit să mă trezesc și să văd bine, că nu sunt decât o muiere care se ține cu dinții de o biată rămășiță. În seara aceea, în zadar au fot toate străduințele lui Ovidiu de a potoli lucrurile. De la palme a trecut la vorbe frumoase, apoi, înapoi la violență. A încercat s-o posede cu forța, dar nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o frunză în vânt, îi spuse după un timp lui Alexe, aproape plângând. El nu-i sesiză încordarea, miezul de dramă trăit de femeie și calm, imperturbabil, îi replică zâmbind cu ironie: Dar, întâmplător, bate un vânt prielnic, așa-i? Dinții îi erau parcă tot mai galbeni, aproape maronii. Sau numai hazardul ți le aranjează pe toate în viață? Scoase o țigară, consumă câteva bețe de chibrit până reuși să aprindă. Vântul i le stingea pe rând. Carmina îl privi clipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
expediției, Alexe, căuta să le impună ritmul de mers. Auzi, Nik, a spus la masă Nina, arătând către perechea ce mânca piure de cartofi din aceeași farfurie de tablă, când vezi atâta amor mare, mare amor mare, ți se strepezesc dinții. Zău, așa. Alexe a zâmbit. Avea o dantură foarte urâtă. A privit perechea ce se hrănea, insensibilă la vorbele lor. Nu fi cinică, Nina, a rostit mai apoi serios. Poate amândoi s-au gândit că ei niciodată nu au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un film românesc, ce să facem, o zi, sunteți un recepționer, mai târziu el, beat, după ce băusem cu Miau, stătea tot acolo, lung, sprijinit de ușă până în colțul de sus și râdea, ghiduș, cu ochii ceva mai închiși, dar cu dinții lui frumoși, un recepționer cu cucui în frunte, băi, idioato, să dea naiba, chiar se vede! Mi-a dat cu paharul în cap! râde el, merge! ce dacă! pentru 2 milioane... atâta dau ei, atât primesc! zice el, CUM, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
naiba, am dormit în apa ta de gândaci, și Miau mai povestește o dată cum strângea ea apa și gândacii plutitori cu palmele, dantela de la rochie muiată, ce bine că a venit cealaltă Prietenă a mea care pupă câinii mei până în dinți și îi înghite pe jumătate, aș fi vrut să sun la Salvare sau la Pompieri, ceva, că nu mă descurcam, și iar fața ei expresivă și irezistibilă pentru mine, Miau mă pupă pe mână, Mamiii... cu ochișorii ei care privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu nas și gură și ochi, eu îi fac șoricei de ciocolată, ea ne modelează în plastilină și aruncă cu crema de la tort, mai ales pe fața mea, mă desenează cu carioca verde pe mâini, până aici ai voie, și dinții... abia șoptește ea, îndreptând periculos vârful inamic spre ținta din privirea ei, mai ales stă murdară pe degete și se spală pe loc cu apă plată din sticlă, așa cum aruncam eu din greșeală fasolea de pe sobă în bătaia mâinilor când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
adormit așa. Nu puteam să dau mesaje, așa că nu i-am răspuns. A 2-a zi, Prietena mea care e mai sus, cea care te iubesc și uneori e de ajuns s-o văd, cea care pupă câinii mei până în dinți, dormea la mine. La 2 jumate sună iar Marius, sunt eu, Cehov, a?! Cehov! ce faci, uite, sunt cu Marius și beam vin și ne gândeam la tine, ce bine! și Marius vrea să-ți spună ceva, spune-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pare că te gândești tot timpul la ceva, da, sunt suspendată, sunt ieșită, sunt oprită, te uiți altfel, ești vrăjitoare, sunt... Păăăianjenul stă tolănit pe spate și știe să vorbească doar cu buzele lui frumoase și să zâmbească dezvelindu-și dinții albi, rotunjiți, ca apoi să mai aibă ceva treabă până închide gura cu mișcări mărunte, consecutive, pe bucăți de buză, de dinte, de cută din colțul gurii... m-a făcut proprietara azi când am semnat contractul de închiriere, era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
stă tolănit pe spate și știe să vorbească doar cu buzele lui frumoase și să zâmbească dezvelindu-și dinții albi, rotunjiți, ca apoi să mai aibă ceva treabă până închide gura cu mișcări mărunte, consecutive, pe bucăți de buză, de dinte, de cută din colțul gurii... m-a făcut proprietara azi când am semnat contractul de închiriere, era acolo și cu bărba-su, tot țigan și el, fa, tu să nu te dai la băiatul ăsta, acum o să pot să vin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
spui cu ce-ai scris aici? găsește Bianca prilej să-l cheme la noi la masă, arătându-i un articol, iar el se așază între noi ghemuit, între scaune, păi... dar ce contează ce zice el, succes!... îi șoptesc printre dinți, fără să vreau, îmi scapă, îl simt cum se ridică strângând din buze, adică... da! asta e... mai păstrând puțin din zâmbetul acela continuu în colțul ochilor, azi e ultima lui zi de burlac, așa a spus, așa sunt bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
fi și negru, și tot ce era măi mititico, măi, și Pinochio... și să te țin în brațe! și pupăturile cu ochii închiși ca motanii, și-n poala lui, și poza lui când râdea de i se vedeau cei 2 dinți din față, pe care eu o țineam ca și când... și mână în mână pe stradă, când mă răsuceam pe sub brațul lunganului, și lipiți în scaune și la el în brațe, și el îmi povestea iubirile lui atât de multe și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]