4,884 matches
-
Teatru” în 1961, primele intervenții în presă ale lui N. fiind sau un ecou, sau o replică față de conjunctura literară a vremii. Studiile pe care le elaborează trădează rigoarea formală deprinsă în preajma lui Tudor Vianu și a cercului său de discipoli: ele apar, în 1964-1965, în „Analele Universității București” și în „Cahiers linguistiques”, tratând despre paralelisme în structura dramei shakespeariene și despre relevanța semantică a rimei. Simptomatic pentru orientarea sa din această perioadă este debutul în volumul colectiv al cercului, Studii
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
Radu Niculescu, Folclor. Sens, valoare, pref. Zoe Dumitrescu- Bușulenga, București, 1991. Antologii: Cele trei rodii aurite, București, 1979; A fost de unde n-a fost, București, 1996. Traduceri: Ricarda Huch, Romantismul german, București, 1974; Georg Lukács, Teoria romanului, București, 1977; Novalis, Discipolii la Sais. Heinrich von Ofterdingen, București, 1980, Între veghe și vis. Fragmente romantice, București, 1995; Milan Ryze, Miracolele biblice. Încercări de interpretare parapsihologică, București, 1993; Martin J. Sorge, Reîncarnarea dintr-o nouă perspectivă, București, 1994; C. G. Jung, Tipuri psihologice
NISCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288461_a_289790]
-
20 din 6 mai, 55 din 10 iunie, 60 din 15 iunie, 67 din 22 iunie și 116 din 11 august) din această publicație redactată de Pantazi Ghica, „director politic și literar”. Au colaborat cu articole politice N.R. Lăcusteanu, vechi discipol al lui I. Heliade-Rădulescu, Pantazi Ghica și Bonifaciu Florescu. O nuvelă, Moartea lui Nicolae Bălcescu, este semnată de Bonifaciu Florescu. Un M. Dulcețeanu traduce în foileton romanul Banditul judecător de Fr. Gerstäcker. Redactorii manifestă simpatie pentru Al. Macedonski, solidarizându-se
NUVELISTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288497_a_289826]
-
contribuțiilor aduse de sociologii români În prima jumătate a secolului XX este relevant pentru nivelul de dezvoltare al disciplinei ca ,,Știință Mare”. Elaborarea unor sisteme sociologice: a) sistemul integralist al monografiei sociologice, elaborat de D. Gusti și de principalii săi discipoli, H.H. Stahl, M. Vulcănescu, Tr. Herseni, A. Golopenția, care a stat la baza primei școli sociologice moderne din România - Școala sociologică de la București; prelucrând creator presupoziții pozitiviste franceze și comprehensive germane, D. Gusti și colaboratorii săi au construit un sistem
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
adus până la urmă disciplina la cheremul unor mediocrități, diletanți sau carieriști. A existat Însă și continuitate. Să nu uităm că Henri H. Stahl și-a derulat cercetările și după instaurarea comunismului, beneficiind de sprijinul Academiei Române, iar Mattei Dogan, unul dintre discipolii săi, avea să creeze o operă sociologică În Occident. Traian Herseni a revenit, de asemenea, În cercetarea sociologică, chiar dacă prudența avea să-l conducă spre opțiuni nu prea fertile. Un alt semn al continuității Îl constituie tendințele de rezistență din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Filosoful grec Leucip (aprox. 500-440 î.Hr.) a fost primul care a sugerat că totul este format din particule identice, pe care el le-a numit atomi, de la cuvântul grecesc “atomos” care înseamnă “indivizibil”. Teoria să atomista a fost dezvoltată de discipolul sau Democrit (aprox. 460-370 î.Hr.) care a sugerat că mișcarea continuă a atomilor explică crearea Universului: grupurile mai grele de atomi au format Pământul, în timp ce grupurile mai ușoare au format corpurile cerești. Concepția atomista a lui democrit avea la bază
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
de Filosofie și Litere a Universității din București, luându-și licența în 1912, cu specializarea filologie modernă. În 1909 debutează cu proză la revista „Vieața nouă”, al cărei statornic colaborator va rămâne, fiind cunoscut, în epocă și mai târziu, ca discipol al lui Ovid Densusianu. În aceeași perioadă mai publică în „Noua revistă română” și în „Adevărul de duminică”, unde folosește pseudonimul Rebus-Brăila. Face o specializare la Paris înainte de izbucnirea primului război mondial, apoi devine atașat de presă pe lângă Ambasada României
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
9.X.1827, Bezded, j. Sălaj - 23.X.1877, Sibiu), filolog și publicist. Este fiul Anei (n. Hodoș) și al preotului Ioan Bucur Pop, al cărui nume l-a preluat latinizat. Învață la Târgu Mureș, la Blaj, unde va deveni discipolul profesorului Simion Bărnuțiu, și la Cluj. Aici redactează, împreună cu alți colegi, un periodic, difuzat manuscris, „Zorile pentru minte și inimă” (1845-1846), în care își formulează orientările și îndemnurile spre clarificarea unei puternice conștiințe românești, semnând Alesandru Pop. Absolvind în 1847
PAPIU-ILARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
război - pe Constantin Noica, aflat acolo cu domiciliu obligatoriu din 1949, ca fost moșier. Începe „stagiul” de cinci ani de la Câmpulung, în cursul căruia P. îl frecventează aproape zilnic pe filosoful cu zece ani mai vârstnic decât el, al cărui discipol entuziast devine. Sub îndrumarea lui Noica învață limba greacă. Îl citește în original, integral, în ordinea propusă de maestru, pe Goethe, împreună îl studiază pe Kant, și mai ales pe Hegel, în răstimpul a ceea ce ei numeau „cele 1001 de
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
Îl citește în original, integral, în ordinea propusă de maestru, pe Goethe, împreună îl studiază pe Kant, și mai ales pe Hegel, în răstimpul a ceea ce ei numeau „cele 1001 de nopți ale filosofiei”. După doi ani de „supunere totală”, discipolul se revoltă: începe „despărțirea de Noica”. P. revine la ale sale, la Montaigne, Goethe și Nietzsche: „Scriam à la Noica, deci eram un papagal. După un timp mi-am dat seama și am revenit la ale mele...” În Amicus Plato
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
nu numai), C. Stamati, G. Baronzi, mai insistent cultivate de Al. Macedonski, autor al versurilor din Bronzes (1898) și care la un moment dat se definea ca parnasian, elementele de tip parnasian diferențiază, în contextul simbolist românesc, producția câtorva dintre discipolii macedonskieni (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu, Gabriel Donna, Al. Obedenaru, George G. Orleanu, Al. Petroff) ori sunt prezente în lirica lui Duiliu Zamfirescu. Și „La Revue roumaine”, apărută la București în 1912, arată o preferință marcată pentru p., după cum în
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
în articole precum Originea viselor, Zodia Cancerului, Despre farmece, Sacrificiile umane și magia, Animalele și superstițiile, Puterea sugestiei, Despre ierburile magice, Numerele, Vrăjitorie și descântec. Călinescu tine și rubricile „Prostologhion”, „Repertoriul nostru literar” ș.a. Foarte activi sunt și tinerii săi discipoli: G. Ivașcu semnează cronici la un mare număr de cărți (La curțile dorului de Lucian Blaga, Sonete de G. Tutoveanu, Cântecul destinului de G.M. Zamfirescu, Hore de Ț. Arghezi, Moartea nimănui de Petru Manoliu, Pasărea paradisului de Mircea Pavelescu ș.a.
JURNALUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287694_a_289023]
-
deja constituite sau intens căutate? În cultura noastră, știm prea bine, s-a privilegiat când sincronia europeană intens căutată (Eugen Lovinescu), când protocronia, ce ar fi fost atât de creativă, dar care ar fi fost, chipurile, neglijată (Edgar Papu și discipolii săi), când diacronia integratoare, ce ar fi fost uneori tulburată de accidente istorice generatoare de ușoare sau mari decalaje. Răspunsurile la întrebările puse variază într-adevăr și și-au asociat ideologii justificative adeseori contradictorii. Varietatea lor este însă puternic influențată
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
dezbaterea despre dependența țărilor periferice a alimentat creșterea corpului conceptual-explicativ al gândirii despre dezvoltarea socială. Totodată, teoriile capitalului uman au adus un plus prin identificare a determinanților individuali ai progresului. În principal educația a fost văzută de Mincer, Becker și discipolii lor drept unul dintre motoarele creșterii. Anii ’80-’90 au adus în prim-plan discuția despre un nou tip de capital, determinant în orientarea traiectoriei dezvoltării. Este vorba de capitalul social, cel care contribuie la capacitatea indivizilor, comunităților și societăților
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
atât în cărămizi, cât mai ales în oameni. Într-o lume atomizată și lipsită de imaginație agapică 1, Biserica are obligația de a-i convoca, a-i recunoaște și a-i cinsti pe binefăcătorii săi. Maestru și discipoltc "Maestru și discipol" Reforma sistemului de învățământ ortodox nu poate avea loc fără o regândire din temelii a statutului profesorului de teologie. În acest plan, trei sunt maladiile care trebuie grabnic combătute: impostura profesională (i.e., plagiatul, mita etc.), descalificarea morală (i.e., sfidarea decalogului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-i revină în mod exclusiv un nume propriu. Va fi nevoie de inserția fenomenologiei în câmpul hermeneuticii pentru ca Hans Georg Gadamer să alunge definitiv mitul progresului hermeneutic și să descrie procesul prin care „înțelegem mereu altfel, niciodată mai bine”. Pentru discipolul lui Heidegger, structurile anticipatoare ale comprehensiunii capătă, ca borne ale finitudinii, un sens pozitiv. Din acest punct de vedere, orice interpretare a oricărui text rămâne, de jure și de facto, nedesăvârșită. Chiar și pentru profeți, viitorul rămâne, deci, asigurat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vârstă înaintată părintele Sofronie și-a putut așterne pe hârtie experiențele spirituale, ucenicii săi alcătuind din aceste fragmente o panoramă extraordinară. După numai un deceniu de la mutarea sa către cele veșnice, părintele Sofronie ne vorbește prin gura inspirată a unui discipol înzestrat nu doar „cu cuvânt, ci și întru putere” (I Tesaloniceni 1, 5). Datorită limpezimii exprimării și a relativei autonomii a capitolelor cărții ieromonahului Zaharia, aceasta va atrage, cu siguranță, interesul cititorilor deja captivați de frumusețea învățăturilor cuviosului Siluan și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Țiganii, Biserica și statul 65 Recensământul 65 Apropieri stilistice 67 Puțină istorie europeană 69 Inter nos 71 Ortodoxia și datoria răscumpărării 74 Urgența integrării 78 Reforma învățământului teologic 80 Principiile teologice ale educației 80 Condiții de viață 81 Maestru și discipol 83 Profesoratul și programa 85 Noutatea 86 Metoda predării 88 Concluzii 91 Cateheza liturgică și canoanele memoriei 93 Prioritatea gestului 93 Mitul neutralității 94 Dilema educației seculare 96 Despărțirea apelor: Biserica și Securitatea 99 Tabloul confuziei 99 Toamna smintelilor 100
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Das Glasperlenspiel: vita contemplativa nu este în mod necesar mai valoroasă, mai plină de măreție, mai adevărată în raport cu înțelesul adânc al existenței umane decât vita activa. Într-un mod mai dramatic, temperat doar de faptul că eroul își găsește un discipol promițător, moartea lui Knecht aproape imediat după ce el se întoarce la existența obișnuită sugerează că reconcilierea între cele două imperative categorice polare este în realitate cu neputință, chiar și pentru cei mai dăruiți (elecți, cum li se spune uneori castalienilor
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
reprezentat un paricid simbolic fertil, care a debutat prin „nesupunerea filozofică” deja aparentă în Jurnal și a sfârșit prin nesupunerea civică a lui Andrei Pleșu înainte de 1989, precum și prin activismul civic de după 1989 în care s-au angajat toți foștii discipoli de la Păltiniș. Rămâne, totuși, o dilemă centrală. De ce își îndemna Noica discipolii să producă înaltă cultură pereat mundus, ignorând contextul social, ideologic și politic? Cu alte cuvinte, e adevărat că înalta cultură sau (autoînșelătoarea) „rezistență prin cultură” trebuie să aibă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aparentă în Jurnal și a sfârșit prin nesupunerea civică a lui Andrei Pleșu înainte de 1989, precum și prin activismul civic de după 1989 în care s-au angajat toți foștii discipoli de la Păltiniș. Rămâne, totuși, o dilemă centrală. De ce își îndemna Noica discipolii să producă înaltă cultură pereat mundus, ignorând contextul social, ideologic și politic? Cu alte cuvinte, e adevărat că înalta cultură sau (autoînșelătoarea) „rezistență prin cultură” trebuie să aibă prioritate în raport cu obligația morală de a te opune tiraniei 17? Noica și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
văd lipsiți de contraargumente convenabile. Erorile politice nu anulează în mod necesar charisma intelectuală și valoarea lui Noica, cu toate că ele ridică întrebări tulburătoare privind moralitatea sa și visul său de a educa o națiune, o elită sau chiar un singur discipol. și, de vreme ce ideile politice ale lui Noica se împletesc cu cea mai mare parte a scrierilor sale, ele trebuie discutate împreună. O dată în plus, ideile și ideologiile, cultura și puterea, biografia și existența se dovedesc a fi inseparabile. Jurnalul de la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o soteriologie seculară. În Jocul cu mărgele de sticlă, părintele Jacobus, un călugăr creștin erudit, crede la început că cercul interior al Castaliei, Ordinul Castalian, este o „imitație blasfematoare” a ordinelor monastice creștine (p. 164). Bădiliță consideră că Noica și discipolii săi au fost lăsați în pace de către Partid tocmai pentru că nu erau creștini și urmau modele „păgâne”. E adevărat că un grup anterior de intelectuali format în jurul mănăstirii Antim din București, care căuta mântuirea prin intermediul credinței creștine ortodoxe, a fost
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cartea sa Filozofie și naționalism, Laignel-Lavastine îl opune pe Jan Patoțka (1907-1977), filozoful ceh, lui Noica. Comparația, interesantă, e totuși forțată. Dacă Noica și Patoțka au împărtășit un profund interes pentru fenomenologie și amândoi au pregătit, neoficial, un număr de discipoli, cu greu se pot imagina doi oameni mai diferiți. Patoțka s-a alăturat disidentei Carte ’77 cu strângere de inimă, căci o considera insuficient de radicală... Polemicile în jurul „rezistenței prin cultură”, al protocronismului și naționalismului pot fi acum mult mai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Liiceanu a protestat împotriva întrebării și punerii ei în pagină (operate de redacție fără consultarea lui Mircea Martin) în nr. 697 („Un titlu care vinde o revistă”), iar Gabriela Adameșteanu a răspuns în același număr („Dincolo de Păltiniș”), respingând acuzațiile marelui discipol al lui Noica și relansând unele întrebări incomode. „Dosarul” politic Noica fusese deschis deja de Adrian Marino, în urmă cu un deceniu. Dintre discipolii lui Noica, Sorin Vieru a dat până acum cea mai credibilă apărare a magistrului, într-un
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]