6,113 matches
-
mă omoară! Ca stropit cu o găleată de apă, neamțul a sărit : -Ai înnebunit, Arapule? -Blestemul bietului Tudorel, a mormăit nea Ghiță, molfăind covrigul muiat în vin. -Nu mă lăsați, fraților! Uite cum vâjâie barosul! Mă omoară, mă omoară! țipa disperat Arapu, alergând spre ușă. Dar în acel moment a intrat domnul Ionescu având biciușca în mână : -Ce-i, măi Antoane? Vă bateți? Ce-i cu balamucul acesta? Ce v-am spus eu, mă? Neamțul și nea Ghiță au sărit ca arși
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
cu vraja sa. Sau, pur și simplu, în acest peisaj, Tudorel s-a dovedit a fi cea mai tentantă pradă care-i strivea nările și-i umplea botul cu o ciudată poftă de a sfâșia. Îndârjit, lupul fugea ca un disperat, hotărât să mănânce ceva. În sfârșit, îl ajunse pe Tudorel, care plutea în extazul colindelor. Situația îi convenea lupului văzând că băiatul nu se apără și nici nu fuge. Și se pregăti de atac. Dar... când să facă saltul decisiv
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
spus că s-a răzgândit. Că vrea bani să-și cumpere alt măgar. Dacă nu, o să scrie la Vocea Americii chiar dacă ar fi să-l aresteze. Voia să se pună și el la adpost, săracul. Un fel de atac, însă disperat și din teamă. Poate un bluff sau o cacealma. Așa stăteau lucrurile acum zece zile când am plecat eu din București și mai departe nu mai știu nimic. O să trimit mâine o scrisoare că și eu mă tem pentru soarta
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
mea de credință ca truditor neostenit al condeiului în slujba minunatei muzici populare: ”Doina, creație magnifică a poporului român („Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin...”), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370402_a_371731]
-
al anului 1940, Nicolae era cu plutonul chiar pe malul Prutului, când a început să se tragă focuri asupra lor. Au fost luați pe nepregătite. Fiecare fugea încotro vedea cu ochii. Nu se mai vedea nimic! Numai gloanțe, praf, țipete disperate... Când se termină totul, Nicolae era într-o văgăună - ca o peșteră, săpată miraculos în lut, de natură, în malul Prutului - lângă un civil, un cioban din sat. - Doamne, dar cum ați scăpat! Ați trecut apa pe bârna asta, pe
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
plecați urgent! Părăsiți Cernăuțiul! Nicolae fugi rapid acasă. Era îngrijorat pentru Elisa și pentru fiica sa. Dar acestea aflaseră deja vestea și împachetau de zor lucrurile. - Vin rușii! Sunt la câțiva kilometri! Se văd deja, se auzeau de afară strigăte disperate. - Dar unde mergem? întrebă Gertrude speriată. - Veniți la mine, în Timișoara! Este un oraș cosmopolit, ca și Cernăuțiul! O împletire armonioasă de diferite naționalități, religii. Oamenii sunt la fel de buni, sociabili și de toleranți unul față de celălalt! Satul meu este la
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
mâna pe furcă și ieși în drum. Când se uită la deal văzu doi inși ce fugeau spre el dar nu distingea care este Niță și care este hoțul. “- Care e hoțul, mă? “ “-Ăl din față nea Ioane, strigă Niță disperat.” “-Ăl din spate nea Ioane! “, strigă și hoțul, încercând să-l imite pe Niță, dându-și seama că de această păcăleală ține salvarea sa. Dar hoțul a avut ghinion. Nu a reușit să-l înșele pe Ion Săndulescu, care deși
NIŢǍ AL POPII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369483_a_370812]
-
ne reușind să țină pasul cu ea. Când am văzut pericolul, am rupto de fugă spre sat, țipând cât ne țineau plămânii. Acum devenisem cea ce fusesem mai înainte, adică copii iar din sperietori am devenit speriați. În fuga noastră disperată am pierdut cearceafurile. Am ajuns îngroziți la prima casă, și fără să mai ținem cont de câine, în alte condiții n-am fii făcuto sub nici-o formă, am intrat în curtea lui Nea Gheorghe Brutaru. Bietul om când s-a
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
mi-am luat mantaua pe mine și am pornit pe jos în oraș, spre porțile Golgotei. Jertfa era consumată! Mulțimea se întorcea în cetate, dar de fapt tot agitată, dar și posomorâtă și cu fețele lor întunecate și mohorâte și disperate. Mulți erau cuprinși de frică și de remușcare pentru cele ce văzuseră. De asemenea, am văzut pe mica trupă de ostași, trecând mâhniți, iar purtătorii steagului, își învăluiseră capul în semn de întristare. Am auzit un ostaș murmurând în cuvinte
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
fi proasta de Venerica de la bufet care intră-n toate alea pentru o gură dă trăscău! Am și eu pretențiile mele, nu, iar lichior găsești la nea Mielu, la Doi Arici, doișpe lei litra! Uimit de cultura fetei dar și disperat de refuz, primarul îl chemă la el pe Sulfinel, un nepot care era om bun la toate în primărie, și-i dădu ordin să dea fuga la hoțu’ de Mielu și să-i aducă o litră de lichior de mentă
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
slujitor credincios și... - Aha! îl întrerupse Primăvara. De ce sunt așa naivă? Doar știam cât mă “iubește” tata, iar tu cât de „credincios” îmi ești. Să nu vă mai văd, pe amândoi! Și, furioasă, alergă în iatacul ei, plângând în hohote, disperată. Nor Alb și voinicii lui dispărură, lăsându-l pe Soare-Împărat numai cu căpitanul Zefir care se prăbușise într-un jilț, cu capul în mâini. Furios, împăratul începu să tune și să fulgere: - Ce-mi făcuși, căpitane, cu mărețele tale planuri
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
speriată. Avea vedenii? Era umbra lui Mărțișor? Vreo stafie? Clipind, își dădu cu palma peste față. Stafiile nu dispărură. Ba chiar urcau treptele în fugă. Inima începu să-i bată puternic, descuie ușa și începu să alerge pe hol ca disperată, oprindu-se în ușa palatului. Da, da, da! Era Mărțișor cu Norocel... Fără să spună un cuvânt se repezi la el și-l îmbrățișă, sărutându-l în neștire pe ochi, pe gură, pe obraji. Murmura: - Spune-mi că este adevărat
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
dacă asta le-a fost dorința. Să moară, dacă vor! Mărțișor se îngrozi și-i spuse prințesei: - Nu se poate, draga mea! Cei care m-au salvat din Temnița Troienelor și vulturii, și brazii, toți amărâții de acolo, ne-așteaptă disperați. Și-n cartea lui Moș Vreme... - Iar începi? Nu vezi care-i destinul? Dacă ne-a fost dat să murim, atunci trebuie să murim! Vrei să te lupți cu tatăl meu? La ce-ți folosește? Mărțișor se îngrozi la gândul
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
vrut să moară fata mea? De ce n-ai apărat-o? Doar asta îți este misiunea! - Misiunea mea este să vă slujesc cu credință! îi replică tăios Zefir. Am apărat-o de orice, dar nu de mânia voastră. - Nuuu! țipă iar disperat împăratul. Aduceți-i înapoi! - Prea târziu, Majestate! spuse căpitanul Foc Nestins, intrând în sală. Ei au intrat de bună voie în cuptor. - Iar tu, tu ce-ai făcut? - Am închis ușa la cuptor... Așa cum mi-ați poruncit. - Ah, Zefir, se
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
Strigă la ei: - Hei, ieșiți, ușa cuptorului este deschisă! și le făcu semn cu mâna. Degeaba.! - Afară! Ieșiți afară! țipau și căpcăunii, dând agitați din mâini. Dar tunetele din cuptor erau înfiorătoare și strigătele lor foarte slabe. Căpitanul Zefir era disperat. Nu știa ce să mai facă. I-a pus pe toți cei din jur să țipe la ei din răsputeri. A trimis pe un căpcăun să aducă un megafon, ceva care să facă zgomote puternice. Era zarvă mare la gura
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
fiecare zi și îl chemai cu disperare pe acel băiat, Iustin, dar el nu te-a auzit, nu a venit la tine niciodată... Cum ai luat acea hotărâre atât de grea, Laura? Mi s-a părut că este o hotărâre disperată. Depinde din ce unghi o privești. Mă puteau blama familia, societatea, mă putea blama oricine. Aveau toți dreptate. Să faci un copil fără bărbat ești gata pusă la zid, ești catalogată ca fiind o destrăbălată, iar eu nu am avut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
să fie soția brutarului? Putea să fi avut un soț bun și blând, copii bine hrăniți (pâinea) comparativ cu cei din Filon, haine mai bune, anturaj mai elevat. Așa, vedea pe cei mai oropsiți oameni din Districtul 12, săraci, bolnavi, disperați. Depinde de unde vine fericirea... când s-a măritat, se pare că doar omul a contat, nu interesul economic. Și prin om înțeleg nu talentul la vrajeala, nici o imagine găunoasa de macho; soțul ei era puternic, curajos, responsabil cu finanțele, educația
JOCURILE FOAMEI (2) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369649_a_370978]
-
Mama lui K privea la fiicele ei cum mureau de foame, la prietenii adulți ai acestui cuplu, care se prefaceau că nu văd nimic și la unică și facilă soluție existența în zonă, un oficial depravat la care veneau mamele disperate ale copiilor înfometați: se vindeau pentru mâncarea esențială supraviețuirii. Nu judec pe nimeni, în aceste condiții nici nu se pune problema de moralitate, dacă poți să faci ceva, orice, pentru a-ți salva copilul de la moarte, o faci. Logică și
JOCURILE FOAMEI (2) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369649_a_370978]
-
a ajunge la os și mai apoi cu o lovitură de instrument, cred că ciocan și daltă, „pac”, desface vechea sudură a osului. Când am văzut ce se întâmplă, ba am mai auzit ci teribilul „pac” m-a cuprins o disperată amețeală. Sunt culcat pe un pat... dar nu mi se dă timp să mă dezmeticesc prea bine că sunt readus la realitate... comunicându-mi-se foarte milităros că pacienta cu tija este pregătită de operație și că toți mă așteaptă
CHIRURGUL de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369672_a_371001]
-
bunătatea. Nu vin să mai hohotesc și eu pe tema „Crăciunul s-a transformat într-un kitsch comercial”, doar bocesc pe tema: de ce să fim buni sau deosebit de buni numai de Paște și de Crăciun?! De ce să fim desoebit de disperați și să alergăm prin magazine după tot felul de lucruri scumpe pe care să le oferim, mai mult adulților decât copiilor?! De ce nu mai simt că oamenii se bucură că vin Sărbătorile de iarnă, ci mai mult că-s disperați
CRĂCIUN SAU OM BUN?! de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369710_a_371039]
-
exercițiul funcțiunii din acest punct de vedere, am fost rugată de un domn de o vârstă oarecum înaintată dacă ceea ce a achziționat pentru un medic se potrivește... Vă spun sincer că-mi dau lacrimile. Se vedea că era încurcat și disperat. Își punea problema în ce să-i pună importantul cadou pentru a fi cât mai camuflat. De parcă sănătatea Domniei sale depindea de felul în care primea medicul acel mesaj de mulțumire sau de speranță... Domnul acela și-a luat de la gură
CRĂCIUN SAU OM BUN?! de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369710_a_371039]
-
cu toate că îndată după aceea (la 1 ianuarie 2007) țara a fost admisă în structurile euro-atlantice și în Uniunea Europeană. Dimpotrivă, pe fondul unor crize convergente (financiare, economice, politice) prelungite, a căror ofensivă n-a putut fi contracarată de măsurile pe cât de disperate, pe atât de impopulare ale succesiunii de guverne pedelisto-udemeriste, nivelul de trai al grosului românilor s-a deteriorat până ce a ajuns în vecinătatea catastrofalului (disponibilizări masive în sectorul bugetar, restrângerea sectorului privat, creșterea prețurilor și tarifelor, diminuarea lefurilor și a
POLITICA ROMÂNEASCĂ – O SURSĂ INEPUIZABILĂ DE RUŞINE ŞI INDIGNARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369734_a_371063]
-
Ce oameni cumsecade! Emoționant până la lacrimi. De altfel, poate din cauza mesei copioase sau poate din pricina vinului, din soiul acela pe care îl bei fără să simți cum te fură, copiii musafirului au adormit în fotolii, iar domnul însuși făcea eforturi disperate să-și ascundă căscatul. - Filip, spuse atunci soția lui, în nici un caz nu-ți permit să te urci la volan în starea în care te găsești. O să cerem voie dumnealor să te odihnești măcar o jumătate de oră. Noi înțelegem
SCHIŢE UMORISTICE (46) – DATORIA DE ONOARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369749_a_371078]
-
să fie soția brutarului? Putea să fi avut un soț bun și blând, copii bine hrăniți (pâinea) comparativ cu cei din Filon, haine mai bune, anturaj mai elevat. Așa, vedea pe cei mai oropsiți oameni din Districtul 12, săraci, bolnavi, disperați. Depinde de unde vine fericirea... când s-a măritat, se pare că doar omul a contat, nu interesul economic. Și prin om înțeleg nu talentul la vrajeala, nici o imagine găunoasa de macho; soțul ei era puternic, curajos, responsabil cu finanțele, educația
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
să fie soția brutarului? Putea să fi avut un soț bun și blând, copii bine hrăniți (pâinea) comparativ cu cei din Filon, haine mai bune, anturaj mai elevat. Așa, vedea pe cei mai oropsiți oameni din Districtul 12, săraci, bolnavi, disperati.Depinde de unde vine fericirea... când s-a măritat, se pare că doar omul a contat, nu interesul economic. Și prin om înțeleg nu talentul la vrajeala, nici o imagine găunoasa de macho; soțul ei era puternic, curajos, responsabil cu finanțele, educația
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]