11,935 matches
-
și alte semnificații sau destinații: acela de a mulțumi cuiva, zeilor sau vreunui protector binevoitor (...) Mesajul grafiti din orașul medieval și modern, devine un adevărat schimb de polemici atunci când tabere adverse, atât politice cât și religioase se pregăteau pentru o dispută la vedere. Sloganul desenat pe ziduri pregătea viitoarea confruntare. În orașul medieval târziu se face cunoscut și mesajul „desenat” al unor găști de cartier influente, pentru marcarea simbolic a teritoriului cu un simbol. Se știe faptul că, în primele secole
„Oraşul reprezentat amp; Reprezentarea oraşului” – Revista de Antropologie Urbană nr.3/2014 [Corola-blog/BlogPost/93507_a_94799]
-
40-’50, locul unde se plămădea autentica cultură spirituală, aceea care se naște și crește odată cu întrebările eliberatoare ale credinței. Această conviețuire și completare dintre elita bucureșteană și mediul monahal este modelul exemplar pe care „Rugul Aprins“ îl oferă în disputa pe care astăzi unii o văd existând între Biserică și o anumită parte a intelectualității. Constituit într-un spațiu de ospitalitate, bazat pe deschidere de cuvânt și inimă, „Rugul Aprins“ a exprimat dorul căutării lui Dumnezeu, dor pe care l-
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
Artistul care nu este convins că îl are e pierdut. De ce poporul, popoarele, nu-și prețuiesc - cu adevărat - poeții decât după ce aceștia mor? Pictorii, romancierii, compozitorii: primesc ei, în cursul vieții, tot ceea ce li se cuvine? Mulțimea este înclinată spre dispută, de aceea îi iubește pe sportivi: tot pentru asta face războaie și crime: mulțimea dă sens lumii; nu s-a născut - încă - Dictatorul pe care gloata să-l merite. Acela precis că va fi un Poet. Cu pana într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
urbe cât o scamă pe harta fostului imperiu, Magistratul e mai puternic ca niciodată. În dreptul tribunei oficiale din Hipodrom, a fost amenajată o arenă; prima reprezentație - și ultima, probabil - a fost ieri. Mulțimea s-a arătat nemulțumită încă de la primele dispute. Furioasă. Magistratul nu uza de pollice verso! Promisese lupte adevărate, or, totul era făcătură. Magistratul nu-și coborâse degetul mare nici o dată; se încheiaseră, deja, patru întreceri și învinșii, căzuți la pământ - răniți doar - fuseseră, împotriva voinței spectatorilor, cruțați; degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
zecilor de cai care se perindau prin pasajul acela Îngust. Roiuri de muște se roteau Înnebunite, strecurându-se chiar și În gurile trecătorilor. În pofida soarelui torid, strada colcăia de oameni cu chipul acoperit, pentru a se proteja. — Nu pentru o dispută pe seama părinților științei noastre ți-am solicitat atenția, messer Alighieri, mai zise Augustino, Îndepărtând cu un gest un nor de insecte. Ci pentru a mă lămuri ceva mai bine cu privință la ce crezi despre crima pe care ești chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe drumul spre Ierusalim. Adesea, la bord, se comenta și se blestema tocmai căderea Damiettei. Cinci erau actorii acestei tragedii care erau chemați În cauză: francezii, lombarzii, teutonii și genovezii. Și apoi Ordinul Templului. Și mereu se ajungea la o dispută legată de care dintre aceștia era cel mai răspunzător pentru cădere. Poate că meșterul Ambrogio a vrut să reprezinte În mozaicul lui tocmai aceste cinci forțe, acordându-i fiecăreia un grad de valoare În acord cu materialul ales... — Însemnând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al Studium-ului. Până Într-acolo Încât să ucidă? Întrebă Dante. Întrebarea nu Își află răspunsul. Dar faptele vorbeau, cu evidența lor de moarte. Între timp, ceilalți se năpustiseră pe această nouă pistă, discutând cu Însuflețire feluritele ipoteze. Priorul le urmărea disputa În tăcere, distras. Să Îi desemnezi ca vinovați pe francezi sau pe lombarzi era ca și când nu ai fi acuzat pe nimeni. Și apoi, de ce să fi ales imaginea unui bătrân, dacă trădarea era subiectul mozaicului? Vârsta reprezentase dintotdeauna un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
căutătură fugară, ca pentru a se consulta pe ascuns. Apoi privirile lor reveniră asupra lui. — Nimeni, messer Durante, răspunse Antonio. Nimeni nu ne-a convocat. Papa Încurajează apariția universităților, pentru ca prin ele să se răspândească gândirea favorabilă cauzei sale În disputa cu teologii imperiali. Dar asta nu ne-a influențat cu nimic discernământul. Fiecare din noi a venit la Florența pe drumul lui. Abia aici ne-am cunoscut și abia aici am resimțit golul pe care absența unui Studium Îl constituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fiecare punct al său, atunci plinătatea bucuriei sale nu se Întemeiază pe o lipsă defectuoasă? Vorbise În șoaptă, ca și când s-ar fi temut că zeul durerii Îi asculta. Poetul ridică din umeri. Nu Îi ardea să se adâncească Într-o dispută teologică, la ora aceea. Era convins că Teofilo inițiase acea polemică doar pentru a-i distrage atenția de la femeie. — Antilia ți-a cerut medicamentul acela al dumitale? Spițerul izbucni În râs. Părea să fi redevenit, dintr-o dată, petrecărețul din tavernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu furcile și sfâșiind În mai multe locuri suprafața de pânză. Din răni ieșea un val de rumeguș. Capul fantoșei se legăna violent, Însă expresia rămânea aceea de stupoare Îndurerată, imprimată de artizan, ca și când n-ar fi priceput nimic din disputa al cărei obiect Îl constituia În lumea de dincolo. Între timp, Îngerii Își Întețiseră invocațiile cerești și prinseseră să țopăie Încoace și Încolo, Într-o simulare de zbor, agitându-și aripile din carton. Departe de a evoca o ardoare serafică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
epuiza cu repeziciune obiectul atenției lor. — Vezi cum ispitesc trupul cele șapte Păcate capitale? Numai că cele șapte Virtuți nu le lasă să-l ia pe bietul om! mai exclamă mojicul, care părea să nu piardă nici o replică din aprinsa dispută. — De ce trebuie salvată de la iad păpușa aceea? Întrebă priorul, devenit curios ca urmare a certitudinilor granitice ale interlocutorului său. — Nu pricepi? Și-a mărturisit păcatele, s-a căit! — Și e de ajuns ca să se salveze? O lăcrimioară? — Desigur, dacă vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o dilemă ireconciliabilă: a vedea În Hristos un eveniment al istoriei sau, dimpotrivă, În istorie un eveniment en Christo. Foarte simplu spus, aici se afla și problema, și soluția ei: științele cognitive și revelația creștină nici nu se află În dispută, nici nu tind spre unificare sau, măcar, spre conciliere. Ele Își sunt reciproc exterioare, nu au nici un fel de tangență, atât. - Este convingerea dumneavoastră; tare aș vrea să cunosc și părerea unui teolog. - Bingo ! Tocmai ați aflat părerea unui teolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
i-a lăsat fiului său o suliță și agricultoul care și-a Înzestrat urmașul cu o bucată de pământ spre cultivare privilegiată, ei au deschis era marilor nedreptăți și crime În istoria umanității, de la ei se trag invidia, violența, lăcomia, disputele, politica, războaiele, ei au falsificat relația omului cu sine și cu ceilalți, pe de o parte, și a omului cu posesiunea, pe de altă parte; animalele - În egală măsură ființe ale Domnului, ca și Adam - se nasc la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a alungat cu draperiile lumina lunii, „pentru că e mai bine așa“ iar șapte nopți la rând mi-au murit sub pernă șapte pui de mâță negri, în locul meu. Cu asta poate că am și schițat liniile de forță dintre ei. Disputa lor, despre cât și cui îi datorez, a ținut până dincolo de mormânt. În ziua următoare s-au lovit de o rezistență care a umplut toată casa de bucurie. Se părea că voi mai trăi o vreme. Mă supuneam voinței doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
sau, mai bine zis, un fel de tensiune sexuală între noi în timpul acelei discuții aparent obișnuite. Mi-am dat frâu liber imaginației. Probabil că pe termen lung nu ar fi bun pentru mine; ușurința cu care am ajunge să avem dispute verbale mi-a sugerat că ne-am putea avea precum câinele și pisica, fără prea multe menajamente. Dar pe termen scurt - asta ar putea fi distractiv. * * * Am plecat devreme, spunându-i lui Shelley că am o programare la doctor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să fac eu treaba în locul tău! Speram ca cearta să se îndrepte din nou către seara în care a murit Lee; Claire era în stare să se scape la nervi. Dar în câteva minute mi-am dat seama că subiectul disputei ținea de frustrări personale. Paul a ridicat tonul. Claire a început să țipe. Am plecat discret, dezamăgită. Ieșind din camera lor era să dau peste Ajay care mergea în camera lui, cea de alături. Se auzea cum urlă Claire chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai fervent susținător al identității M. Agheev-V. Nabokov este N. A. Struve, care a publicat câteva materiale pe această temă, dintre care cele mai cunoscute sunt Dezlegarea unei taine literare. Romanul cocainei de M. Agheev (Vestnik RHD, I-II, 1985) și Disputa în problema V. Nabokov și Romanul cocainei (Vestnik RHD, I, 1986). Deși a primit replica, printre alții, a lui D. Savițki care, în articolul Romanul cocainei Nabokov?, din Russkaia mâsl, 1985, 8 nov., respingea categoric ideea că Nabokov este autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
păpușile, descoperea o taină Îngrozitoare despre propriul ei tată și despre colecția lui de figurine din porțelan și se afunda În mod inevitabil Într-un final de tragedie gotică incalculabil. Monsieur Roquefort, care era un alergător de cursă lungă În disputele literare și se mîndrea că poseda o amplă colecție de scrisori semnate de toți editorii din Paris ce-i respingeau volumele de versuri și de proză pe care el le trimitea neîncetat, a identificat editura care publicase romanul ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
puteți ieși din el, că, dacă încercați s-o faceți, veți suferi consecințele unei riposte imediate prin intermediul armelor, dar ceea ce nu veți putea face niciodată este să spuneți că vina o poartă aceștia cărora voința populară, liber exprimată în succesive dispute democratice pașnice și leale le-a încredințat destinele națiunii pentru a o apăra de toate pericolele interne și externe. Da, voi sunteți vinovații, da, voi sunteți cei care ați dezertat în mod rușinos din concertul național ca să urmați calea întortocheată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai degrabă mai devreme decât mai târziu, destinul tot va sfârși prin a doborî aroganța, își găsi o răsunătoare confirmare în umilitorul oprobriu suferit de ministrul de interne, care, crezând că învinsese in extremis în cel mai recent atac din disputa pugilistică pe care o purta cu șeful guvernului, văzu ducându-se pe apa sâmbetei planurile sale din cauza unei intervenții neașteptate din cer, care, în ultimul moment, hotărî să se dea de partea adversarului. În ultimă analiză, totuși, și în egală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tumefiată, un ochi vânăt era Închis din pricina unei lovituri, Însă celălalt scânteia de viclenie. - Oh, messere, pe cinstea mea, sunt expus la această ocară numai pentru o quaestio irresoluta, o interpretare diferită, exclamă el pe un ton liniștit. - Pentru o dispută filosofică te-a legat șeful gărzilor de crucea asta? replică poetul uimit, slăbind strânsoarea. - Întocmai, messere. Văd după Încălțările domniei tale că trebuie să fii un om Însemnat și Învățat, zise osânditul, care, covârșit de poziția incomodă, Își Întorsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
noastre. Francezul Întâmpină dezvăluirea impasibil. - Dumneata nu ai bănuit nimic? Îl zori poetul. - Nu. Dar nu e ceva neobișnuit ca un călător să Își ascundă identitatea. Din cele mai diferite motive. - Anume care? - Ca să eludeze autoritatea guvernului, dacă sunt În dispută cu facțiunea aflată la guvernare. Sau privirea ascuțită a răufăcătorilor, dacă duc cu ei ceva de preț. Dante strânse din buze, gânditor. Bigarelli era un ghibelin Înrăit, aflat În trecere printr-un oraș guelf. Cu siguranță, aceea putea fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de speranță. - Dar am mai auzit ceva, În legătură cu comoara. Se spunea că Frederic o ținea Închisă Într-un octogon. Dante se așeză În dreptul tablei de șah, reflectând. Dacă, Într-adevăr, comoara lui Frederic, despre care se povestea, era obiectul unei dispute oculte, acest lucru ar fi fost mai mult decât suficient ca să justifice lanțul acela de morți. Închisă Într-un octogon. Suveranul putea să o fi ascuns În palatul său de la Castel del Monte? Dacă așa stăteau lucrurile, atunci scopul cruciadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rostirea acelui nume i-ar fi stârnit durerea unei răni Încă nevindecate. Dar Îndată expresia Îi redeveni senină ca Întotdeauna. - Împăratul l-a trimit În Răsărit, În anul Domnului 1241, continuă Bernardo. Știi pentru ce? - O sarcină diplomatică. Să Împace disputa dintre Constantinopol și Vatatzes al Niceei, răspunse Arrigo după un moment de reflecție. Părea surprins de Întrebare. Dante avu impresia că, dintr-un motiv sau altul, fusese cât pe ce să nu răspundă. - Asta e ceea ce s-a spus, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Într-adevăr așa cum spui dumneata, reluă el mai apoi, ridicând nițel tonul. Ei bine, e vremea să mă Întorc la munca mea. Se Îndepărtă, schițând un semn de salut. Dante și Arrigo Îl urmăriră din priviri până când se făcu nevăzut. - Disputa dintre Constantinopol și Vatatzes al Niceei? repetă Dante după un moment de pauză. Arrigo zâmbi slab. - Da. Să nu ți se pară ciudat, messer Alighieri. Erau ani neliniștiți, dominați de demonul multiplului. Multe domnii, mulți Împărați, mulți dumnezei. Dante strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]