31,078 matches
-
frișcă și răsar de cealaltă parte fără să se mânjească! Iisuse, ia te uită cu câtă candoare mănâncă dulciuri între mese! Ce fete! Plin de nesăbuință și impetuozitate, cer și eu o ceașcă de ciocolată și mă apuc să-mi distrug pofta de mâncare de la cină, pe care maică-mea (parcă-i o păpușă învârtită cu cheia, femeia asta!) o servește prompt la ora cinci jumate fix, când intră pe ușă taică-meu, „mort de foame“. Apoi mă țin după ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
relatării pe care o citise domnișoara Warren. Cunoștea fiecare cotitură a scărilor poștei. Putea vedea exact locul În care fusese ridicată baricada. Aiuriți ce sunt, se gândi el și Încercă să simtă ură pentru cei care-i ruinaseră speranțele. Îl distruseseră și pe el o dată cu ei. L-au lăsat Într-o casă goală, care nu-și putea găsi locatar pentru că fantomele de odinioară se făceau auzite uneori prin Încăperi, iar dr. Czinner Însuși nu era acum nici măcar cea din urmă fantomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
miere? — O să-l cunoașteți la New York. Dar o să călătorească mult cu treburi la Paris pentru serialul TV pentru care tocmai a semnat, le-am spus. Cu o umbră de umor, am reușit chiar să adaug: —... semnătură prin care ne-a distrus luna de miere. —Cât e Hunter plecat putem să ne ținem una alteia companie. Indiferent ce crede lumea, eu una mă simt singură uneori, spuse Lauren, părând, deodată, vulnerabilă. Mai târziu, când soarele Începu să apună și când, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mama mea, În anii ’70, la Londra. Mă jucam cu el când aveam 3 ani. Chiar și atunci era trăsnet, zise Salome. A fost un Întreg scandal. Mama zice că Giles nu l-a iertat niciodată pe Sanford pentru că a distrus căsătoria mamei lui și apoi a părăsit-o doi ani mai târziu. Cred că este aici cu mama sa - da, uite-o, e și ea acolo. Salome arătă spre o femeie care stătea În strana lui Giles. Când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în cazul fiului dumneaei. Îmi adresează un zâmbet. Apoi rostește fără glas Ieși!. Iar eu ridic ambele mâini, larg deschise spre ea, și încep să dau înapoi. Aș vrea doar să mă asigur că toate exemplarele din această carte sunt distruse. Și ea zice: — Mona, sună la poliție, te rog. Capitolul 6 Procedura uzuală în cazurile de moarte în leagăn este de a-i asigura pe părinți că nu au ce să-și reproșeze. Sugarii nu se sufocă în pături. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și zice: — Sper că nu vă deranjează. Mie îmi place emisiunea asta. Obsedați de mass-media. Alergici la liniște. La radioul cu ceas, femeia în vârstă îi zice curvei să găsească niște părinți adoptivi pentru copil, dacă vrea să nu-i distrugă viitorul. Îi spune curvei să se maturizeze odată și să-și termine studiile de microbiologie, abia după aia să se mărite, dar până atunci să nu mai facă sex. Mona Sabbat scoate de sub birou o pungă de hârtie maro și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și-mi lățesc fața într-un zâmbet și zic: Desigur. Sprijinindu-se cu palma de șifonier, scrijelește o săgeată cu vârful spre dreapta și pornește, încet, trecându-și mâna de-a lungul zidului de bufete și șifoniere ceruite și lustruite, distrugând tot ce atinge. În timp ce mă conduce, zice: — V-ați pus vreodată problema de unde vine poemul? Din Africa, zic, stând chiar în spatele ei. — Dar cartea de unde a fost luat? zice. Mergând agale, pe lângă panoplii, cabinete și suporturi pentru crinoline, zice: Vrăjitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a omorât? — Ipotetic vorbind, zice, presupunând că mi-am ucis soțul după ce mi-am ucis și fiul, n-ar fi normal să fi fost cam furioasă că un plagiator imbecil, puturos, iresponsabil și lacom a aruncat o bombă care a distrus tot ce-am iubit? Dar tot așa cum, ipotetic vorbind, ar fi putut să-i ucidă pe soții Stuart. — Ideea e, zice, că această Carte a umbrelor încă mai există pe undeva. Sunt pefect de acord. Și trebuie să o găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iubit? Dar tot așa cum, ipotetic vorbind, ar fi putut să-i ucidă pe soții Stuart. — Ideea e, zice, că această Carte a umbrelor încă mai există pe undeva. Sunt pefect de acord. Și trebuie să o găsim și s-o distrugem. Și Helen Hoover Boyle zâmbește cu zâmbetul ei roz. — Cred că glumiți, zice. Nu-i destul să ai putere de viață și de moarte. Nu sunteți curios ce alte poeme mai sunt prin cartea aia? Iute cât ai clipi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
geam, cu ochii îngălbeniți de lumina reflectată, Stridie zice: — În general. Cu Carson City cu tot. Și-i spun. Pădurile de pe Coasta de Vest sunt sufocate de mătură scoțiană, mătură franțuzească, iederă englezească și mur himalaian, zice. Copacii indigeni sunt distruși de omida stejarului, importată în 1860 de Leopold Trouvelot pentru producția de mătase. Deșerturile și preriile sunt sufocate de muștar, anizantă și iarbă de nisip adusă din Europa. Stridie se descheie la cămașă; dedesubt, pe piept, e ceva din mărgele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
toți arțarii din America de Nord. Ca să le controleze populațiile, zice Stridie, fermierii au introdus ciuma bubonică în coloniile de câini de prerie, și, în 1930, dispăruseră în proporție de aproximativ nouăzeci și opt la sută. Ciuma s-a răspândit și a distrus alte treizeci și patru de specii indigene de rozătoare, dar și vreo câțiva oameni mai ghinioniști în fiecare an. Îmi vine în minte descântecul, nu-mi dau seama de ce. Mie, una, zice Mona, când îi dau cartea înapoi, îmi plac tradițiile străvechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
deranjează? Și-i zic că da. Și Helen zice: — Nu, deloc. Și doar e mașina ei. Și încep să număr: 1, 2, 3... Lucrul pe care noi îl numim „natură“, zice Stridie, nu se referă decât la felul în care distrugem lumea pe zi ce trece. Fiecare fir de rapiță nu-i decât o bombă atomică cu ceas. Poluare biologică. Un dezastru gălbior. Tot așa cum, oriunde te-ai duce, la Paris sau la Beijing, zice Stridie, nu ai cum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de Johnny Appleseed? Helen dă drumul mai tare la aerul condiționat. Și, încheindu-și gulerul, Stridie zice: — Stai liniștit, tati. Îmi sădesc și eu semințele. Privind cu ochii galbeni la oceanul cel galben, zice: — Uite-așa încearcă generația mea să distrugă cultura din zilele noastre, răspândindu-și propria molimă. Capitolul 20 Femeia deschide ușa; eu și Helen stăm în prag. Eu îi țin trusa cosmetică și stau cu o jumătate de pas în spatele ei, iar Helen își întinde degetul arătător, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ce spui tu e ca și cum ai face o comandă pe internet. Număr: 346, 347, 348... În tradiția literară greco-romană, zice Mona, există vrăjitoare nocturne și vrăjitoare diurne. Vrăjitoarele diurne sunt bune și benefice. Vrăjitoarele nocturne sunt misterioase și urmăresc să distrugă civilizația. Voi doi sunteți vrăjitoare nocturne, asta e clar, zice Mona. Pentru oamenii ăștia cărora le datorăm democrația și arhitectura, zice Mona, magia făcea parte din viața cotidiană. Oamenii de afaceri își aruncau blesteme unii altora. Vecinii se blestemau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să folosiți descântecul pentru controlul populației? Și Stridie râde și zice: — Cam așa ceva. Mona își lasă perna în poală și zice: — E vorba de ceaslov. Și, formând un număr, Stridie zice: — Dacă-l găsim, o să-l folosim cu toții. O să-l distrugem, zic. După ce-l citim, zice Helen. Și Stridie zice în telefon: — Da, aștept. Și către noi: E tipic. În mașina asta putem vedea întreaga structură de putere a societății occidentale. După cum spune Stridie, „tăticii“ dețin întreaga putere, așa că nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
decât chirurg. Și Mona zice: — Ciudat. Pune coloana alături de celelalte fragmente de pe covor. Se încruntă, aplecându-se din nou cu penseta peste talpa mea, și zice: — Helen mi-a spus același lucru despre tine. Zice că nu vrei decât să distrugi ceaslovul. Ar trebui distrus. Nimeni nu poate stăpâni o asemenea putere. La televizor e o clădire veche de cărămidă, cu trei etaje, din care curg flăcările pe fiecare fereastră. Pompierii le țintesc cu furtunurile din care țâșnesc arcuri albe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mona șterge penseta și acul pe prosop, mânjindu-l din nou cu roșu și galben. Miroase sticla de spirt și zice: — Helen crede că nu vreți decât să folosiți cartea pentru un articol de ziar. Zice că, după ce vor fi distruse toate vrăjile, inclusiv descântecul, o să vă lăudați peste tot că sunteți un erou. Nu ajung, zic, armele nucleare? Armele chimice? Faptul că unii or să aibă puteri magice nu o să facă lumea mai bună, zic. Îi zic Monei că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
căutat prin toate rafturile de beletristică. Și Stridie zice: — Cărțile apăreau în inventarul electronic, dar erau pierdute prin magazin. Așa că au dat foc la tot. Pentru trei cărți. Au ars zeci de mii de cărți ca să fie siguri că le distrug pe cele trei. — Asta ni s-a părut singura opțiune realistă, zice Helen. Știi bine ce pot face cărțile astea. Mă duce cu gândul la Sodoma și Gomora, nu știu de ce. La faptul că Dumnezeu ar fi cruțat orașul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ce pot face cărțile astea. Mă duce cu gândul la Sodoma și Gomora, nu știu de ce. La faptul că Dumnezeu ar fi cruțat orașul pentru un singur drept. Aici este exact pe dos. Sute și mii uciși pentru a-i distruge pe câțiva. Închipuiți-vă un nou Ev Mediu. Imaginați-vă cărțile în flăcări. Și casetele, filmele și fișierele electronice, radiourile și televizoarele vor sfârși, toate, pe același rug. Nu știu dacă noi punem stavilă acelei lumi sau o construim. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de ce nu se sinucide? îl întreb. — Nu, zice Stridie. Pur și simplu iubesc totul la fel de mult. Plantele, animalele, oamenii. Eu nu cred în marea minciună cum că putem să fim în continuare prolifici și să ne înmulțim fără să ne distrugem singuri. Îi zic că este un trădător al propriei specii. — Ba sunt un patriot, ce dracu’, zice Stridie, și se uită pe geam. Descântecul ăsta de adormit e o binecuvântare. Doar de ce crezi c-a fost creat? O să salveze milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zis: — Calea spre moksha nu trece prin durerea și suferința altor ființe. Moksha, zice în Buletinul miracolelor paranormale, este un cuvânt sanscrit care înseamnă „mântuire“, sfârșitul ciclului karmic al reincarnarnărilor. Vaca-fariseu a vorbit toată după-amiaza. A zis ca oamenii au distrus natura. A zis că omenirea nu mai trebuie să extermine alte specii. Oamenii trebuie să-și limeteze numărul, să creeze un sistem de cote care să nu permită decât unui mic procent din ființele vii ale planetei să aparțină speciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Desfac hârtia - este o pagină cu numărul 27 furată din bibliotecă - și zic că ar trebui să ne gândim mai bine. Ești sigură că vrei să-i faci așa ceva Monei? îi zic lui Helen. Vraja asta aproape că ne-a distrus viețile. Ca să nu mai zic că, orice-ar ști Mona, o să afle și Stridie. Helen își potrivește mai bine degetele în mănușile ei albe. Își încheie manșetele și întinde mâna spe Mona, zicând: — Dă-mi cartea. — Pot s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să-i dea cartea lui Helen. Și Mona se întoarce cu spatele la noi. — Eu am găsit-o. Eu sunt singura care poate s-o citească. Se întoarce să se uite la mine peste umăr și zice: — Nu vrei decât s-o distrugi ca să vinzi subiectul. Vrei să se rezolve totul ca să se poată vorbi despre asta fără nici un fel de problemă. Și Helen zice: — Mona, păpușă, hai, te rog! Și Mona se întoarce ca să se uite peste umăr la Helen și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ferestre, portaluri și aparate de aer condiționat, închegate în lipiciul uscat. Pe cămașă mi s-au lipit uși turnante, scări rulante și copaci, și dau radioul mai tare. Atâta muncă, iubire și chin și atâta timp, viața mea, irosite. Am distrus tot ce-am sperat că-mi va supraviețui. În după-amiaza în care m-am întors acasă de la muncă și le-am găsit, am lăsat mâncarea în frigider. Am lăsat hainele în dulapuri. În după-amiaza în care m-am întors acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
există o asemenea vrajă, zice Helen. Pentru așa ceva sunt drogurile. Nu vreau să continui să transform lumea într-un loc mai rău. Vreau să încerc să repar porcăriile pe care le-am făcut împreună. Suprapopularea. Natura. Blestemul. Vraja care îmi distruge viața ar trebui să poată s-o și repare. Dar avem puterea să facem asta, zice Helen. Cu alte vrăji. Vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji, și viața devine din ce în ce mai nefericită, așa cum nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]