2,306 matches
-
drept forma de manifestare a unei puteri "supranaturale", deci ca putere instituită pur și simplu. În acest caz, sursa puterii nu mai este verificabilă, căci ea cade în afara transmisiei neîntrerupte pe care o presupune lanțul educator-educat, retrăgîndu-se fie în transcendența divinului, fie în aceea a unui timp prestigios și imemorial, în transcendența originii. Devenirea în spațiul libertății. Iubirea Am văzut că primul contact cu eul meu ca eu gol, care premerge oricărui proiect și oricărei preluări în proiect, se produce în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și prilejul unei încercări (peira). De aici și până la conștiința limitelor proprii, dar și a "încercării" lor, nu mai era decât un pas, care în istoria filozofiei a echivalat cu trecerea de la ontologie la etică și la reflecția în marginea divinului, de la presocratici la lumea tragicilor și a platonismului cu toate deschiderile lui. Deși în limba greacă peras a fost preponderent invocat ca limită a corpurilor, a pământului, a aștrilor, a cosmosului etc.; deși o evoluție a acestui cuvânt în înțelesul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sub limita cunoscută, iar cealaltă un principiu dinamic și transcendent, problema lui nous ca ceea ce se află în noi de dincolo de noi (to en hemin theion) și care nu poate fi atins decât printr-o transformare a umanului în vederea asimilării divinului. De aceea ar fi nepotrivit să se reproșeze peratologiei că își trădează etimonul pentru a face saltul într-o vastă zonă heuristică și explicativă, înăuntrul căreia tot ce îl privește în mod esențial pe om - limitele sale și ale lucrurilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
începe cu această plutire a spiritului care-și aproximează fapta, dar pentru a nu rămâne simplă rătăcire, el trebuie să se determine făptuind cu adevărat. Și cum orice act de demiurgie este o configuratio, o instaurare de limite modelatoare, determinarea divinului se consumă în Geneză sub forma limitelor puse dinăuntru. Vorba lui Platon despre Dumnezeu ca marele geometru se adeverește măcar în sensul peratologiei: Creația este un vast scenariu peratologic animat de voința divină a limitării. În preajma Creației, duhul lui Dumnezeu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care îți propui să te așezi, este un principiu de sănătate spirituală, un chip de a aduce ordine în lume, de a crea un cosmos, Iată de ce prăpastia întunecată, abyssos sau chaos, devine simbolul nevrozei dinaintea Facerii, melancolia fundamentală a divinului care nu și-a dat încă o determinare. Un Dumnezeu care nu s-ar elibera în actul Facerii trebuie imaginat ca devenind duh rău, sinucigaș sau killer.1 Creația începe deci sub semnul unei autoterapii divine, și fiecare zi a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fiecărei zile, își admiră opera și o declară bună, el afirmă în primul rând o bunăstare psihică. Iar când în ziua a șasea Demiurgul îl face pe om "după chipul său", ceea ce se obține nu este vulgara tranzitivitate "somatică" a divinului, ci obiectivarea potențialului apolinic care a făcut cu putință Creația și, deci, o certitudine de echilibru prin crearea eliberatoare a formei. Cu facerea omului se recapitulează astfel instinctul artistic care a generat scenariul Creației, iar Creația însăși se deschide către
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a vorbi astfel, tocmai pentru a putea ajunge la spiritual"). Toată opera estetică a lui K. devine astfel o metafizică a incognito-ului (Socrate este precedentul păgân al incognito-ului cristic, teoria măștii confirmată ulterior de practica deghizării umane a divinului). Andrei ne-a citit paginile scrise cu o vervă demonică (retorică baroc-păgînă) despre natura ideală. Geografia Arcadiei, în preajma căreia s-a produs idealizarea naturii, era - paradoxal - sumară până la austeritate. Însă în realitatea geografică a Arcadiei, spune A., în această austeritate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cunoaște doi-trei oameni sacrificați pentru ceilalți și destinați să descopere în teribila lor suferință acea realitate din care ceilalți vor avea de câștigat ("astfel mă înțelegeam în melancolia mea și pentru acest rol mă vedeam ales"). K. - "spion în slujba divinului". Deformarea pe care o aduce cu sine reflexivitatea: lipsa de acces la imediat, deci la vârsta copilăriei și a tinereții, la timpul simțit în instantaneitatea lui. În schimb, reflexivitatea are avantajul de a fi o propedeutică la eternitate, pentru că spiritul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
păltinișean, îl înțelesesem pe Noica ― aplecat peste ultimul sistem ontologic al lumii, mâncând pâine cu gem pe un ziar și trăgând dintr-o pipă umplută cu tutun de țigări Carpați ―, cu o vorbă din Jurnalul lui Kierkegaard care spunea că divinul intră în lume îmbrăcat în haine umile. Acum, cu cabana umilă a lui Heidegger, mi se părea că am în față tema însăși a fenomenologiei. În tot ce a scris, Heidegger s-a ocupat de un singur lucru: de ceea ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
privilegiul întîlnirii cu divinitatea, certitudinea în privința unor "stări de lucruri" la care ei nu au altminteri nicicum acces. Religiile se bazează astfel pe o oligarhie a cunoașterii. Nu există o stare comună a revelației și nu oricine are rendez-vous cu divinul, nu oricine poate fi transportat și răpit, pentru a spune apoi ce a auzit sau văzut "acolo". Accesul la Spectacolul Lumii are loc, pentru marea majoritate a oamenilor, prin delegație și ei trebuie să-l creadă pe cel răpit, sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acceptul de a se lăsa asistată de el, de spirit, tocmai pentru a nu pierde idealitatea ca garanție a evitării "multiplicității particularului" (căderea în devenirea platoniciană). Amour courtois nu este un suspin ascetic, ci varianta sensibilă (frumusețea ca reflex al divinului) de acces la ideal. Pentru că iubirea este escaladare către Unu și ideal, obiectul dorinței care provoacă ascensiunea trebuie să fie la rândul lui unic și irepetabil. Monogamia nu decurge aici din comandamentele unei morale, ci dintr-un jurământ de credință
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vocația abstracțiunii cu ambiția organizării social-politice : a greșit Platon că n-a insistat, până la capăt, cu orice risc, în realizarea „marelui său plan politic” ? Sau a greșit când l-a imaginat ? A fost mai laș ori mai îndrăzneț decât epoca ? Divinul Platon n-a fost oare prea terestru ? (p. 173). Prologul piesei atrage atenția asupra ambiguității protagonistului. Chiar dacă pe o scară mai redusă decât în Socrate, dramaturgul folosește surse antice și în această piesă dedicată unui mare filosof atenian. El preia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dacă, vreodată, cineva se va gândi la republica mea... Ceilalți m-au părăsit, fiindcă viața lor nu se potrivește cu filosofia mea, fiindcă viața în general nu se potrivește cu vorbele (p. 245). Cel ce va fi numit peste veacuri divinul Platon este totodată și neputinciosul Platon (p. 246). Piesa lui Dumitru Solomon înregistrează tentativa zadarnică a filosofului de a-și transpune în lumea reală frumoasa construcție de idei. Ca și celelalte lucrări dramatice consacrate de scriitor unor mari filosofi elini
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
când nu disting obiectele; absolutul se teme de individualizare. Intensificarea nu importă cărei senzații este semn de religiozitate. Un dezgust maxim ne dezvăluie Răul (calea negativă spre Dumnezeu). Viciul e mai aproape de absolut decât un instinct nefalsificat, deoarece participarea la divin este posibilă în măsura în care nu mai sîntem natură. Un om lucid își măsoară "căldurile" la fiece pas, spectator al pasiunii proprii, veșnic pe urmele lui, abandonîndu-se echivoc născocirilor tristeții sale. În luciditate, cunoașterea este un omagiu fiziologiei. Cu cât știm mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
n-au rezolvat nimic, dar au înțeles totul? Avalanșa de paradoxe în preajma lui Dumnezeu, spre a se ușura de teama neînțelesului. Mistica este suprema expresie a gândirii paradoxale. Înșiși sfinții au folosit acest instrument al indeterminației spre a "preciza" indescifrabilul divin. Senzații eterice ale Timpului în care vidul își surâde lui însuși... Melancolia - nimb vaporos al Temporalității. Existența demoniacă ridică fiece clipă la demnitatea de eveniment. Acțiunea - moarte a spiritului - emană dintr-un principiu satanic, încît luptăm în măsura în care avem ceva de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nivel de singurătate Ghetsimani - mi-l apropie mai mult decât toate dovezile de iubire care i-au asigurat un credit cvasietern printre muritori. Cu cât te deosebești de oameni, cu atât ai mai puțin loc în lume pentru ca accesul la divin să te separe de singurătate. Ultimul cerșetor e un proprietar față de rătăcirea pământească a lui Isus. Oamenii l-au răstignit chiar pentru a-i găsi un loc și lui, pentru a-l lega cumva de spațiu. Decât, ei n-au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sub ochiul melancolic și pietrele par a visa, zadarnic am căuta fără el noblețe în fire. Melancolia exprimă toate posibilitățile de cer ale pământului. Nu-i ea apropierea cea mai îndepărtată de Absolut și nu-i ea o realizare a divinului prin fuga de Dumnezeu? În afara ei, ce-am putea opune Paradisului, când de lume nu ne mai leagă decât faptul de a trăi în ea și golul pozitiv al inimii. Avantajul neantului față de eternitate este că nu poate fi pătat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și numai el, a reușit să exorcizeze aceste sentimente negative. Tatăl său adoptiv a întruchipat, cu bună știință sau nu, credința în propria stea și în propriul geniu. El în truchipează credința în Roma. La Ilerda, Pharsalus, Thapsus și Munda, divinul Caesar a ieșit învingător. La Actium, a învins Roma. Caesar și-a iertat dușmanii. El i-a privit pierind și acum poate să declare cu mâna pe inimă că nu mai are dușmani printre romani... Se apleacă brusc spre Livia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
responsabilități noi, în afară de cele tradiționale. Pe vremea republicii, singura încălcare a fost când li s-a cerut să participe la funeraliile de stat ale lui Sulla; în prezent sunt obligate să înalțe o dată la cinci ani rugăciuni publice pentru sufletul divinului Caesar. Prezența lor a fost solicitată și la consacrarea Altarului Păcii de pe Câmpul lui Marte, unde fac în fiecare an sacrificii împreună cu magistrații și ceilalți preoți. Înalță fruntea cu un suspin. Dacă zeița și-a câștigat un nou altar pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
important este însă rolul jucat de noile construcții care au fost recent integrate în for, ca mărturie a politicii imperiale. Dincolo de porticul lui Ga ius și Lucius, pe care-l cunoaște doar din auzite, se înalță tem plul dinastic al divinului Iulius, așezat între cele două arcuri triumfale care sărbătoresc victoria lui Augustus de la Actium și succesul său în Parția. Totul conceput ca o idee unitară menită să-l glorifice pe princeps. Se angajează cu pași mărunți pe drumul bătătorit ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
târziu. Cu un efort de voință, încrucișează mâinile pe piept și încearcă să-și potolească bătăile inimii. Se forțează să-l urmărească pe poet. — De ce să mă tem că pentru mine nu e destul de cuviincios ceea ce a fost cuviincios pentru divinul Caesar și pentru mult iubitul său fiu? — Așa e, intervine în șoaptă Piso peste capul nevesti-sii. Principele avea pe vremuri o mare predilecție pentru poezie. L-a avut ca profesor de elocință pe Apollodorus din Pergam. Vipsania îi răspunde cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că, în loc de căldura dragostei, a dat de gheața trufiei și a orgoliului. Și de mânie nu întotdeauna stăpânită. Nu, banii n-au contat. Noblețea nașterii, asta l-a orbit. Cum putea să refuze propunerea de a se căsători cu nepoata divinului Augustus? A crezut - ba nu, de ce să nu fie onest - și-a dorit, a sperat din tot sufletul să se împărtășească și el din rangul ei înalt. Și cu ce s-a ales? Cu o femeie superbă și fastuoasă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Între ei. Inițiatul controlează forțele pe care misticul le suportă. În acest sens nu există diferență Între posesiunea acestor cavalos și extazele sfintei Tereza din Avila sau ale sfântului Juan de la Cruz. Misticismul e o formă degradată de contact cu divinul. Inițierea e rodul unei Îndelungi asceze a minții și a inimii. Misticismul e un fenomen democratic, dacă nu chiar demagogic, inițierea e aristocratică”. „Un fapt mintal, nu carnal?” „Într-un anume sens, da. Amparo a dumitale Își supraveghea cu strășnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Melaniei Livadă este structurată în două părți. În prima parte, G. Călinescu - Teoretician al poeziei - autoarea, specialistă în literatura franceză și cunoscătoare a literaturii italiene, cercetează domeniile esteticii, filozofiei, istoriei culturii etc. După Profil introductiv in inspirat portret spiritual al divinului critic, și după temeinicul eseu Ecouri ale esteticii și criticii literare italiene, merită să fie amintite capitolele Șapte prelegeri de estetică a poeziei și Modul intelectual al lirei. Partea a doua - Poezia - se constituie într-o amplă prezentare a creației
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ideal și material, devenind cea dintre Dumnezeu și creația lui Dumnezeu; acum, idealul și materialul trebuie considerate împreună și sunt amândouă localizate în tărâmul realității create. Această diferență se deschide în distanță dintre cele două căi de a fi infinit; divinul este infinit prin natura să, în timp ce creatură este infinită datorită posibilității sale infinite de schimbare 2. Astfel, întinderea sau intervalul (δiάστημα) dintre Dumnezeu și creație pe care această diferență ontologica o creează este infinită numai din perspectiva creaturii; pentru că Logosul
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]