3,853 matches
-
meu cu pretenții de star rock. (Ca să fiu sinceră până la capăt, aceasta a fost ultima din cele patru despărțiri ale noastre. Fiecare fiind, la timpul ei și foarte evident, cu mult mai necesară decât cea dinainte.) Chestie care m-a doborât. Dar ceea ce m-a scos definitiv din joc a fost o criză de natură profesională. Chiar în după-amiaza aia, primisem vestea ucigătoare că Jackson Mayville, adoratul meu șef de la Peters și Pomfret (cea mai de succes editură din New York), mentorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
credeam c-o să reușești s-ajungi! Luke mi-a spus că unul dintre nepoții tăi joacă în piesa de la școală și că n-o să poți să scapi. Din păcate, Hamlet-ul tânărului Joshua n-a avut viață. Puștiul e în pat, doborât de ceea ce pare a fi cea mai groaznică răceală din lume. Așa că m-am decis să sar într-un avion. E o seară mare pentru Luke! Ai făcut o treabă extraordinară cu cartea lui, Claire. Am fost cu-adevărat impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
actriței Merry Very, cum a scris unul o poveste co-lo-sa-lă, ultra, doi funcționari îl arestează, așa, sanchi, pe cetățeanul ABCK, da, pe domnul K, în Praga metafizică și glumeață. Procesul, da, da, basm celebru, e-norm, colosal, și cum a fost doborât avionul cu diplomatul Homar Hamar sau Olde Eld Elsen, în Orientul musaca mijlociu mistic și ce-a zis Papa când i s-a propus să se opună lui Hitler și ce se mai spune despre și cum se face că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă mai vadă niciodată... Nu, David nu m-a bătut niciodată. N-a dat niciodată în Lucy și n-a dat niciodată în mine. Nu e o persoană violentă. Specialitatea lui sunt vorbele. Vorbe, vorbe, vorbe. Și iar vorbe. Te doboară cu argumente și, pentru că vocea îi e atât de blândă și de rezonabilă, pentru că se exprimă atât de bine, parcă te absoarbe în mintea lui - aproape ca și cum te-ar hipnotiza. Asta m-a salvat la clinica din Berkeley. Felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
oricât mi-a spus pe urmă papa că era o profesoară din alea făcute „pe puncte“, fiică de nomenclaturist, altfel proastă ca noaptea, pe mine teza aia și perspectiva de-a ieși din vederile ei pentru olimpiadă chiar m-au doborât pentru vreo două zile la pat, între cărțile ajunse zdrențe; dimineață la șapte tata pleca la serviciu trecând prin camera mea, seara după zece se întorcea făcând primul drum tot la mine să-mi spună Dă-o-n p... mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fără televizor, fără telefon, fără electrică, Țârțâc poate să fie un fel de legătură cu lumea. Când începe să povestească, încălzit de băutură, cum a pilotat Awacs-urile alea de tot zburau la joasă înălțime stricând liniștea oamenilor sau cum a doborât el un avion din ăla de-al americanilor în lac, oamenii se fac că-l cred și râd mânzește. Solul pepenăriei cu aspect de pârloagă e atât de greu, că te aplatizezi de cum sari pârleazul și începi să faci primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai sunt la fel. În zilele următoare, lupta începe să se arate. Se vede și se aude când ea vorbește, când se mișcă și când face dragoste. Chiar și în cuvintele pe care le folosește: Sunt puternică. Nimic nu mă doboară. Dând glas în mintea ei acestor cuvinte, ea se împacă cu inevitabila despărțire. Strigând aceste cuvinte în gura mare, supraviețuiește și împiedică să fie zdrobită. Yu Qiwei o instalează în căminul studențesc. Fără bani, fără vizite. Ea așteaptă zile, săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vadă. Oprește o tricicletă-taxi. Pe când ne îngrămădim în tricicletă, Domnul Shi continuă să vorbească. Detectez ușoarele urme ale vechiului său accent de Shan-dong. Shanghai este Parisul Asiei, zice el. E paradisul pentru aventurieri. Poate la fel de bine să înflăcăreze sau să doboare oameni. În timp ce-l ascult pe Domnul Shi, iau seama la moda din Shanghai. Femeile sunt elegante. Se îmbracă în fuste scurte și poartă pantofi ascuțiți la vârf, cu tocuri înalte. Croielile sunt îndrăznețe, pline de maginați. Taximetristul nostru pedalează prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
desfacă nasturii de la cămașă. Trebuie să învățăm să profităm de avantajul de a fi puțini - suntem capabili de flexibilitate. Dacă-l păcălim pe inamic și îi atragem caii în pădure, putem să creăm confuzie în rândul lor și să-l doborâm. Le retezăm picioarele și apoi o ștergem repejor înainte ca ei să ne ghicească numărul sau intențiile. Asta a fost strategia mea în timpul Marșului cel Lung, iar acum o stabilesc ca regulă de război. Vreau ca Mao să știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stăpânire și se extindeau. Viața lor era călare pe cal. Aveau o pasiune pentru soare. În fabule, un singur soare nu era de ajuns. A fost nevoie să se creeze nouă sori pentru ca eroul Yi să poată avea prilejul să doboare opt dintre ei, ca să-și demonstreze forța. Zeițele erau trimise departe, sus, în Palatul Lunii, pentru ca bărbații să se poată lua la întrecere. Epoca Ching este epoca ta, răspunde Fairlynn. Da, și încă simt că nu o cunosc. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o poveste de dragoste antică. Fata era o iubită dezamăgită, care a otrăvit singura fântână din sat. Mao Zedong și Jiang Ching profită de rolurile pe care le joacă. Se ajută unul pe altul și sunt din ce în ce mai aproape de a-l doborî pe Liu. Există încă dificultăți în a face publicul să creadă imaginea negativă a lui Liu. Vreme de jumătate de secol, el a fost, alături de Mao, un simbol comunist. Pentru a rezolva problema și a-și întări poziția, Jiang Ching
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de coșmar. ― Dezastru! Hecatombă de cadavre! țăranii ăia ruși, mujicii... Ah! Ignorau toate ordinele de retragere. Luptau cu încrâncenare, cu un fel de obidă neagră, cu o mare sete de răzbunare... lavă de ură... Ura asta a mujicilor l-a doborât pe Napoleon. N-a fost un război pe viață. Nu, nu! A fost un război pe moarte. Ah, n-ai cum să înțelegi! Cine nu a trăit pe pielea lui Borodino și Berezina habar nu are ce înseamnă infernul. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a dat foc lemnelor - stive, steri, grămezi, trunchiuri; săptămâni Întregi au ars copacii noștri, gata-tăiați, din vară, oamenii erau duși cu de-a sila la lucru, plângeau și tăiau pădurea noastră, Înotând În noroi pân-la genunchi, plângând, ardeau ceea ce tocmai doborâseră, debitaseră, stivuiseră... Atunci, când cu tăierea și arderea Codrului, am Început să Înțeleg câte ceva din sufletul comunismului - nu numai În privința economiei, că-i mizerie bine-planificată, dar a omeniei față de... toate, Începând cu omenia față de pădure, de codrul nostru... - În ’40-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Harapnicul e bici, nu lasso. - Și una și alta. Văcarii călări, haidăii, dau În așa fel, Încât șfichiul să se Învălătucească, să se Înnoade În jurul picioarelor -și trag... - A vrut s-o tragă pe bunica peste gard? - Numai s-o doboare. Dar nu i-a mers, mama cunoștea harapnicul - și „tehnica”, hoțul cel bătrân o bătuse, În curte, În fața slugilor... - Ai spus „tehnica”? - Ca să nu te poată trage, nici doborî, nu te tragi tu, ba chiar te apropii de cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vrut s-o tragă pe bunica peste gard? - Numai s-o doboare. Dar nu i-a mers, mama cunoștea harapnicul - și „tehnica”, hoțul cel bătrân o bătuse, În curte, În fața slugilor... - Ai spus „tehnica”? - Ca să nu te poată trage, nici doborî, nu te tragi tu, ba chiar te apropii de cel care a dat: atunci harapnicul slăbește, se descolăcește, tu scapi... A scăpat și mama, a deschis poarta și i-a zis lui frate-său: Ai dat cu harapnicul În mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-și facă apariția. îl văzuse venind, strecurându-se din tufiș în tufiș, atât de lipit de pământ și atât de tăcut, că nici băiatul, nici animalele nu-l simțiră, și doar când se pregăti să facă saltul definitiv îl doborî cu o împușcătură în cap, înainte de a apuca să-și desprindă labele de pe pământ. Blana acelui ghepard era unul din motivele lui de mândrie, trezea admirația tuturor celor care îi vizitau jaima, și felul cum îl omorâse făcuse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Abdul-el-Kebir rămase în spatele său, în afara bătăii gloanțelor. își pregăti arma și așteptă, calculând distanța și momentul în care jeepul avea să ajungă în bătaia puștii, dar când putu să vadă perfect soldații și șovăi, cu arma pregătită, dacă să-l doboare pe șofer sau pe cel ce se pregătea să-și încarce mitraliera, răsună în depărtare o explozie, un obuz șuieră prin aer și vehiculul zbură în bucăți, lovit în plin și oprindu-se pe loc ca și cum s-ar fi izbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de gând să se bucure de drumul lung la capătul căruia își va întâlni soția, copii, sclavii, caprele și cămilele. Adia un vânt ușor și, pe înserat, animalele podișului își părăsiră ascunzișurile ca să pască frunzele tufișurilor pitice; acolo, în tufișuri, doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi stelele care veniseră să-i țină de urât și se cufundă cu desfătare în amintirile sale: chipul și trupul Lailei, râsetele și joaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
printre primele care suferiseră efectele revoluției și, cuprinsă de flăcări în miezul unei nopți întunecate, arsese până în zori fără ca vecinii sau pompierii să îndrăznească să stingă focul, știind că în întunecimea pădurilor din apropiere se ascundeau franctirorii naționaliști hotărâți să doboare, la lumina focului, pe oricine ar fi comis imprudența de a se apropia. Așa că se transformase, cu timpul, într-un schelet înnegrit și prăfuit, adăpost pentru șobolani și șopârle, pe care chiar și vagabonzii îl ocoleau superstițioși de când unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
genunchiul și lăsându-se cu fundul pe capul sau pe spinarea lui, dând parcă să se așeze pe un scaun. Se juca, râdea, și dintr-odată se întoarse, îi propti talpa-n piept și-l împinse cu o forță nebănuită, doborându-l. Câinele protestă, mârâind gros, și-i sări cu labele pe umeri. Ea lăsă din nou cratița și-l apucă de labe cu amândouă mâinile și-l răsturnă peste pragul ușii, izbindu-l cu spinarea de picioarele măsuței. Rafael parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
el cu mâinile-n șolduri gâfâind, cu botul lui de sobol ridicat, adulmecând zăpușeala nopții străbătute de luminile lunecânde ale mașinilor peste bulevard, sfidându-l îndelung. Într-un târziu, sări și tăbărî pe el cu pumnii și cu picioarele. Îl doborî și căzu peste el, și de-acum se tăvăleau amândoi în rigolă, sub gărdulețul ce despărțea trotuarul bulevardului de parc, îmbrățișați și înconjurați de ceilalți îndoindu-se de hohote de râs și strigând la Mărgărit să-și plătească datoria. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aș contracta cine știe ce boală primitivă din secolul al XVIII-lea, care-ți face testiculele să putrezească... Am simțit că era momentul să schimb subiectul, Înainte ca femeile despre care Tom vorbea cu atâta dispreț să-i audă observațiile, să-l doboare la pământ cu mișcări de karate și să-i tragă un șut bine plasat În părțile sensibile. Cele mai multe arătau de parcă ar fi participat la cursurile obligatorii sponsorizate de stat și le-ar fi prins bine o ocazie să-și exerseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Într-o zi am să ajung ca zdreanța asta“. Nu atât de beție se teme, știe că n-are să i se lase pradă, vinul și cu el au Învățat să se respecte reciproc, niciodată unul dintre ei nu l-ar doborî pe celălalt. Lucrul de care se teme cel mai mult este gloata, putința ca aceasta să sfărâme În el zidul cuviinței. Se simte amenințat de spectacolul acestui om decăzut, copleșit, ar vrea să facă se Întoarce din drum, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
elibereze, Își Încurcă picioarele Într-o pernă, se poticnește și cade la pământ. Iusuf este deja deasupra lui, ținând În mână cuțitul pe care-l păstra ascuns În veșminte. Izbutește să-l strecoare printre coaste, Înainte de a fi el Însuși doborât cu o lovitură de baston. Soldații s-au Înverșunat asupra trupului său inert, ciopârțit. Dar el păstrează pe buze un surâs șiret, pe care i l-a Închegat moartea. S-a răzbunat, sultanul avea să-i mai supraviețuiască doar puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
măsura cu mine?». Pentru trufia mea, pentru Înfumurarea mea, Dumnezeu mi-a trimis cea mai jalnică dintre ființele omenești, un prizonier, un prins gata să fie dat morții; s-a dovedit mai puternic decât mine, m-a lovit, m-a doborât de pe tron, mi-a luat viața“. În ziua care a urmat acestei drame va fi scris Omar Khayyam În cartea sa: Mereu, când unul iese-n față și se impune, zice: „Eu sunt!“ De-i Îmbrăcat În aur și-argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]