6,536 matches
-
Maurois, celebrul scriitor francez, spunea că invidia apare pentru că toți vrem într-un fel sau altul, mărturisit sau nemărturisit afirmarea, recunoașterea, lauda, admirația, supremația (2008). Pare că "oamenii de oriunde caută un ceva misterios care a fost numit autoritate, demnitate, dominație, eminență, stimă, influență, condiție, superioritate, prestigiu, rang, considerație, reputație, respect, poziție, stabilitate, aură sau statut social" (înalt), ne asigură S. Pinker (2009, p. 560)57. Bunăoară, să spunem, dacă vom obține succes după succes, recunoaștere și admirație, oricât de meritate
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
onestă a conflictelor, nu pot fi trecute cu vederea (nici) atitudinile indivizilor aflați într-o relație față-n față. Cercetând problematica atitudinilor în relațiile interpersonale, F. Lacombe (2005) stabilește o tipologie a acestora plecând de la trei dinamici principale: deschidere/închidere, dominație/supunere și atac/fugă: a. prima dimamică se referă la/are în vedere capacitatea de expansiune și de dezvoltare, precum și disponibilitatea persoanei față de mediu și, mai ales, față de partenerul său; b. a doua dinamică exprimă gradul de putere pe care
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de inițiativă, preferând să-i lase celuilalt puterea și, apoi, să se poziționeze, în mod implicit, sub autoritatea acestuia. Subiectul evită situațiile de confruntare. Această atitudine arată faptul că invidiul pasiv vrea să își pună partenerul într-o poziție de dominație și de responsabilitate. Există o frontieră relațională nedefinită; este acceptată frontiera stabilită de către celălalt; nu se respectă propriul spațiu. Convingerile ale celui/celei care are o atare atitudine sunt: • sunt o victimă a situației; • ceilalți sunt mai puternici decât mine
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
liberale după sfârșitul Războiului Rece. Tendința produsă este similară cu tiparul interpretat de realiștii clasici drept "aliniere" în interiorul unei structuri de putere unipolare. Studiile de caz asupra Germaniei, Chinei și Japoniei identificate drept state cheie cu potențialul de a contesta dominația SUA oferă dovezi care sprijină evaluarea schimbării internaționale. Autorul încheie prin analizarea implicațiilor atacurilor de la 11 septembrie 2001 pentru analiza prezentată. Acest volum important afirmă că sfârșitul Războiului Rece este un punct de cotitură istoric major în evoluția politicii mondiale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
state liberale. Ca urmare, pacea democratică a început să genereze efecte de socializare puternice, care încurajează statele aflate într-un proces de schimbare culturală să adopte transformări ale identității lor. Acest fapt creează oreacție pozitivă și afectează proprietățile sistemului, consolidând dominația nucleului liberal. Această buclă de retroacțiune pozitivă și care se auto-reproduce încorporează schimbarea progresivă și deschide un spațiu permisiv, în care este încurajată evoluția ulterioară. În această etapă, sistemul își dobândește astfel reflexivitatea, definită de Wendt drept capacitatea unităților de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
posibilitatea ca între liberalism și pace să existe o relație mai generală. Reducerea sferei revendicărilor sale a făcut ca argumentul păcii democratice să fie remarcabil de rezistent în fața criticilor. Cu toate acestea, argumentul exclude o serie de întrebări fundamentale despre dominația realismului ca explicație generală a sistemului internațional. În mod ironic, susținătorii păcii democratice sprijină tacit o structură de cercetare din interiorul disciplinei în ansamblu, care nu favorizează școala liberală. Date fiind promisiunile conținute în enunțurile păcii democratice, de a constitui
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
anticipat. Istoria secolului al XX-lea se caracterizează prin conflicte continue între marile puteri, la o scară fără precedent. Teoretic, se admite că sistemul internațional are o tendință puternic anti-hegemonică. Sfârșitul Războiului Rece a lăsat SUA pe o poziție de dominație necontestată. Totuși, contrar teoriei dominante, acest fapt nu a dus la o perioadă de instabilitate și conflict între marile puteri. Uniunea Sovietică a acceptat pașnic colapsul imperiului său, fără să lanseze un ultim atac contra-hegemonic. Mai mult, nu există o
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
domeniul comerțului (GATT) și al finanțelor globale (FMI și Banca Mondială), și a favorizat dezvoltarea reconstrucției europene prin intermediul CEE. Neorealiștii afirmau că vor exista presiuni asupra acestui sistem de cooperare după sfârșitul Războiului Rece pentru că, indiferent de înfățișarea ei diplomatică, dominația SUA va fi percepută ca nedorită. În lipsa unei amenințări sovietice clare, conflictele de interese dintre principalele puteri vor ieși la lumină. Statele de rangul doi vor fi încurajate să se implice în strategii de balansare, având ca principală țintă America
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
se implice în strategii de balansare, având ca principală țintă America. Neorealiștii au identificat în mod explicit Germania sau un stat european unificat, Japonia și China drept candidate la statutul de mare putere. Aceste țări dețineau capacitățile pentru a contesta dominația americană, iar, pentru neorealiști, a neglija influența mai mare garantată de acest fapt ar marca o anomalie structurală. SUA ar avea motivații puternice pentru a-și reduce prezența în domeniul securității atât în Europa, cât și în Asia de Est
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
A afirmat că unipolaritatea este compatibilă cu o structură stabilă a relațiilor marilor puteri, dată fiind concentrarea foarte mare a capacităților SUA în interiorul sistemului internațional. Argumentul lui Wohlforth privind stabilitatea unipolarității avea două componente centrale. Mai întâi, el afirma că dominația Americii în termenii resurselor ei materiale nu are un precedent istoric, fiind chiar mult mai mare decât dominația Marii Britanii din secolul al XIX-lea. Puterea militară și economică a Americii depășește cu foarte mult puterea oricărei alte țări sau grup
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mare a capacităților SUA în interiorul sistemului internațional. Argumentul lui Wohlforth privind stabilitatea unipolarității avea două componente centrale. Mai întâi, el afirma că dominația Americii în termenii resurselor ei materiale nu are un precedent istoric, fiind chiar mult mai mare decât dominația Marii Britanii din secolul al XIX-lea. Puterea militară și economică a Americii depășește cu foarte mult puterea oricărei alte țări sau grup de țări luate împreună, iar acest fapt face prohibitive costurile asociate cu balansarea împotriva hegemoniei sale globale. SUA
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ca rezultat generarea unui efect de revărsare sau de cascadă, în care presiunile de socializare încurajează în mod dinamic răspândirea normelor liberale. Își face apariția o buclă de reacție pozitivă și care se autosusține, în care răspândirea normelor liberale consolidează dominația nucleului liberal, astfel intensificând și mai mult impulsul din interiorul sistemului (Huntley, 1996; Cederman, 2001; Harrison, 2002; Mitchell, 2002). Un sistem caracterizat prin reflexivitate prezintă două proprietăți distinctive. Mai întâi, unitățile din interiorul său ating o marjă mai mare de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
satisfăcută de apariția unui nucleu liberal stabil, care domină tiparele de interacțiune din cadrul ordinii internaționale. Printr-o combinație puternică între stimulente coercitive și economice și atracția culturală, nucleul încurajează statele să respecte normele păcii democratice. De asemenea, această structură a dominației normative și materiale încorporează schimbarea progresivă, făcând ca orice inversare generală a spiralei pozitive să fie extrem de dificilă. Prin tradiție, teoria liberală suferă din cauza unuia dintre punctele sale slabe faptul că oferă o perspectivă idealistă asupra politicii internaționale. Această critică
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
SUA după sfârșitul Războiului Rece sugerează că tendințele din sistemul internațional sunt invers decât cele anticipate de realiștii structurali. America s-a folosit cu succes de diplomație pentru a pacifica alte puteri și a le convinge de caracterul benign al dominației sale. În loc să balanseze împotriva Americii, alte state majore îi acceptă dominația pentru că o percep drept relativ neamenințătoare. Acest fapt se reflectă în trei tendințe. Mai întâi, în loc să se retragă din numeroasele angajamente de securitate din timpul Războiului Rece, SUA și-
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sunt invers decât cele anticipate de realiștii structurali. America s-a folosit cu succes de diplomație pentru a pacifica alte puteri și a le convinge de caracterul benign al dominației sale. În loc să balanseze împotriva Americii, alte state majore îi acceptă dominația pentru că o percep drept relativ neamenințătoare. Acest fapt se reflectă în trei tendințe. Mai întâi, în loc să se retragă din numeroasele angajamente de securitate din timpul Războiului Rece, SUA și-au menținut și extins o strategie de implicare profundă. Au urmărit
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
explice gradul în care cadrele cooperării din sistemul internațional au fost internalizate de principalele puteri. Instituționalismul se bazează pe beneficiile esențiale ale cooperării pentru state. Prin contrast, în lucrarea Unipolar Politics se descrie faptul că principalele puteri au acceptat legitimitatea dominației americane. Unele state importante au încercat să-și mențină o oarecare capacitate independentă de acțiune, dar strategiile lor acceptă și chiar presupun consimțământul față de hegemonia americană. Bineînțeles că nivelul intern este un factor care explică comportamentul internațional. Totuși, în Unipolar
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
generale ale activității instituționalizate, atât modelul realist clasic, cât și cel liberal sugerează că o structură pașnică a relațiilor dintre marile puteri va apărea la nivel global în perioada post-Război Rece. Potrivit descrierii realiste clasice, alinierea reflectă percepțiile benigne asupra dominației americane. Potrivit modelului liberal, aceasta reflectă efectele de socializare generate de apariția unui nucleu stabil de state democratice liberale. Totuși, rezultatul este același în ambele modele. A doua asemănare dintre ele se referă la ajustările de politică externă din fiecare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
o "buclă cauzală" dialectică" de retroacțiune auto-susținută (Huntley, 1996, p. 59). Efectele de socializare dezvoltate de nucleul liberal încurajează statele aflate în situația schimbării culturale să adopte transformări ale identității lor. Apoi, acest fapt se răsfrânge asupra proprietăților sistemului, consolidând dominația nucleului liberal. În aceste condiții, alegerile culturale făcute de unități vor afecta în mare măsură gradul impulsului progresiv generat de forțele istorice. Sistemul va atinge reflexivitatea, definită de Wendt ca "o capacitate de auto-reflecție critică ... care ajută ... [actorii] să depășească
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în schimbări culturale și le va pedepsi prin procese de selecție culturală pe cele care nu fac acest lucru. Așadar, în timp, o serie de forțe sistemice încurajează apariția unui consens normativ în creștere în jurul păcii democratice. Acest fapt consolidează dominația unui nucleu cu tendințe către normele culturale liberale, astfel mărind reflexivitatea din sistem. Sistemul ca întreg intră într-un proces de tip "bulgăre de zăpadă", pe măsură ce schimbarea progresivă capătă forță istorică prin crearea unei bucle de retroacțiune pozitivă care se
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ar fi trebuit să le amintească cercetătorilor relațiilor internaționale de o lecție pe care poate că au uitat-o din cauza sfârșitului Războiului Rece. Ceea ce reprezintă o anomalie pentru ordinea emergentă sunt mai puțin atacurile de la 11 septembrie și mai curând dominația americană continuă în sistemul internațional, care a avut tendința de a prevala pe parcursul anilor 1990. Totuși, alți comentatori sunt mai puțin optimiști în privința consecințelor unipolarității. Este relativ simplu să găsim referințe în literatura existentă, care să afirme că un atac
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Bineînțeles că se poate și ca SUA să nu sufere un recul grav din cauza urmăririi marii lor strategii hegemonice după Războiul Rece. Dacă dependența de implicarea diplomatică benignă dispare, atunci SUA ar putea pur și simplu să se folosească de dominația lor militară și materială în sistemul internațional pentru a-și menține preponderența. Într-adevăr, evenimentele ulterioare atacurilor de la 11 septembrie 2001 sunt interpretate de majoritatea comentatorilor ca reflectând o perioadă de superioritate americană neîngrădită în sistemul internațional. Paul Kennedy, autor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
poziția dominantă în sistemul internațional. Mai mult, este o ironie că argumentul lui Wohlforth despre unipolaritate a devenit tot mai popular imediat după atacurile de la 11 septembrie 2001, în ciuda faptului că este dificil să ne imaginăm un simbol al fragilității dominației Americii mai sugestiv decât prăbușirea celor două turnuri, transmisă în direct de toate marile rețele globale de televiziune. În viitorul previzibil, SUA vor rămâne extrem de expuse la astfel de atacuri. În ciuda și probabil chiar din cauza doctrinei acțiunii preemptive urmărită în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că SUA reprezintă o excepție ar putea fi cea mai mare întrebare strategică dintre toate. (Kennedy, 2001, pp. 77-78) Kennedy a continuat cu recunoașterea faptului că, deocamdată, probabil că SUA dețin resursele pentru a administra eficient sistemul internațional folosindu-și dominația, iar astfel aceste teme încă nu se află în centrul dezbaterii actuale. Totuși, pare să fie semnificativ că un susținător atât de fervent al teoriei stabilității hegemonice este pregătit să recunoască posibilitatea pe termen lung și chiar inevitabilitatea unor variante
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Dar, cel puțin deocamdată, se pare că tiparul alinierii, identificat de realiștii clasici drept caracteristic primului deceniu al tranziției de la Războiul Rece, se dizolvă. Dacă aceasta este realitatea, atunci controlul SUA asupra sistemului internațional va ajunge să se bazeze pe dominația materială, și nu pe părerea bună a celorlalți despre puterea americană. Dacă această strategie are succes, atunci probabil că poziția teoretică adoptată de Wohlforth se va dovedi solidă. În mod alternativ, se poate ca neorealiștii să fi avut dreptate când
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
capacități militare / 173 China / 31-32, 35, 43, 51, 68, 78, 101-102, 107, 111, 115-116, 123-124, 126-130, 134, 136, 141, 152, 156, 172, 174, 177 "coaliția celor doritori" / 81, 170 colapsul Uniunii Sovietice /28, 169-171, 175 dileme ale politicii externe / 175-176 dominație / 28, 43-44, 178 Europa / 31-32, 46, 78, 82, 104, 127, 141, 156-157, 172 Franța / 82 Germania / 32, 42, 51, 78, 81, 84, 152, 159 Hegemonie / 32, 45 Irak / 52, 170, 172-173 Japonia / 31-32, 35, 43, 51, 68, 78, 99-108, 110-111
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]