9,274 matches
-
fabrică abat-jours-uri și flori artificiale. Din fundul curții, probabil de la "Florăria Kerekes" - un personaj nedefinit, cu un pardesiu care îi ajunge pînă aproape de glesne - ceea ce îl face să semene cu iepurele din Alice în Țara Minunilor, - iese grăbit și mormăind. Domnișoara de la librărie tratează, urcată pe o scară lungă, cu un militar care vrea să cumpere un stilou, și care o privește de jos în sus cu o vizibilă satisfacție. Apucată de zel și asudată, pretinzînd că trebuie neapărat să fie
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
după un act de eroism inutil și deplasat. În capul străzii, aproape de casă, talpa de la sanda se desprinde și ea umblă sărind într-un picior. În buzunarul de la hanorak, îi zornăie o cutie de creioane colorate cumpărate, din obligație, de la domnișoara din librărie, - printre două șiruri de ferestre ironice și dezaprobatoare, pînă în poarta casei, de unde un băiețel, sprijinit de...(lipsește). Era prea mare liniște ca să dureze mult. Întîi s-a auzit un zgomot de alergătură și niște grohăituri furioase, pe
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
loc permanent. Economia liberă, ajustată ferm după cerințete pieței, funcționează impecabil și trist. Autobuzele scrîșnesc, frînînd moale în dreptul părculețului. Din ele coboară o lume amestecată, care locuiește în afara Bucureștiului, dar care de îndată ce pune piciorul pe asfaltul Capitalei se transformă subit. Domnișoarele devin mai preocupate, bătrînii-s mai atenți, iar tinerii își ajustează pasul după călcătura de oraș, îndreptîndu-și umerii și ținînd capul sus. Pînă și femeile între două vîrste simt că de-aici începe altceva, care demult le putea aparține, dar n-
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
calități și curcubeie, în groasele valuri de stofă de lux, sau de sărăcie, sau jumi-juma. Procuram cumpărătorilor oricîți metri (eventual kilometri) cereau. Scoțîndu-mi cu sîrguință ruloul de croitorie (nu obișnuiam etalonul metalic, greu, neîndemînos, periclitînd viața personală și pe-a domnișoarei, doamnei, domnului, mă rog, cei ce-mi călcau pragul, îmi înfruntau vajnici vadul etc.), panglicărindu-l, deci, din vastul buzunar al vestei de dril, fluierînd clandestin tangouri la modă (îmbobocite de compozitori celebri în onoarea și dezonoarea voluptuoasă a unor femei
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16298_a_17623]
-
la modă (îmbobocite de compozitori celebri în onoarea și dezonoarea voluptuoasă a unor femei devastator de acute-n grație și suspin), trăgîndu-mi gînditor creionul de cretă tehnicoloră de după urechea clăpăug-străvezie, măsuram rapid, tăiam expert și dezinvolt materialul comandat de, repet, domnișoare (c-o exasperare himenală), de doamne (c-o aroganță duioasă), de domni (c-o amabilitate feroce). Și-mi permiteam, istovit mental, o primă scurtă pauză. (va urma)
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16298_a_17623]
-
graiurile toate“ partea a doua adagio concertul pentru pian edvard grieg „...spaima aceasta înseamnă că nimeni nu moare cel puțin încă un timp câtă vreme ți-e frică privindu-i pe cei care au murit“ te va nedumiri vocea mea domnișoară a unui puber scos la tablă să spună ce vede acolo tare mai tare în planșa aia cu trupul strigând viață viață - sau poate e vocea asinului fiu al asinei cel ce poartă desaga sfințeniei pe la ora asta părăseam singapore
1968 noiembrie (tot o poveste) by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/2571_a_3896]
-
acesteia o ultimă însemnare pe luciul de apă Crnjanski la Timișoara l-am văzut de curând pe Crnjanski înfășurat în manta-i de piatră trecea (însoțit de un tânăr discipol) prin Piața Orașului „aici la primul colț întâlneam în drum domnișoarele ehei! pălărioarele lor pașii lor mărunți pe caldarâm urcați în teiul acela desigur acela din mijlocul curții bisericii ațâțam preoții și albinele cu polen din cartea lui Vuk Doamne se cutremura totul de râs pân’ la Tekelianum la colțul următor
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
a etapelor Dincolo de uitare și de amintire Dincolo de fad și de condimentat Cu sau fără noi Dincolo de bateriile memoriei Supraîncărcate și descărcate La fel de rapid precum am învățat Și uitat modul de funcționare Din manualele pregătite anume De instrumentiști virtuoși Și domnișoare profesoare de limbi universale Dezgolindu-se pudic după perdelele Apartamentelor comunitare Atelierul de reparații imposibile Venind dinspre Cavafii Vechi Să deznozi drumul spre parkingulgroapa Din spatele străzii Baia-de-Fier Apoi să desenezi un alt drum Să readuci la lumină locul acela amețitor
Biografobii by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/3111_a_4436]
-
eu sunt cunoscător în materie - mai zicea - și ziua se încheia pașnic cu o nouă poveste despre iepurii care-au săpat sub gard și au ieșit în grădină și s-au ospătat pe cinste vecinii cu ei. Pădurea de brazi Domnișoara poetă suferea de entorsă la glezna piciorului stâng (i s-a întâmplat în timp ce alerga despletită noaptea sub lună plină spre cabana înfofolită în mister) Acum părea să asculte alcoolizată sub pături sau chiar să viseze somnolând pe șezlong o muzică
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
și mă simțeam nefericită. Mă plimbam pe străzi de una singură, așteptând-o pe Mădălina să iasă de la meditații sau doar de dragul hoinărelii, îndesând călcâiele în pantofi și lăsându-mă în voia lor, prin prăfăraia și mizeria Bucureștilor. Mă scuzați, domnișoare firicele de praf, că vă deranjez iar. Dacă nu vă supărați, am să trec tot pe-aici și la întoarcere. La revedere, firicelelor! " (pp. 73-74); ,Te-ai pus vreodată în pielea unui morcov în clipa în care îl arunci cu
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
intre. Tactica privilegiată, dacă-i pot zice așa, stă în obiceiul de-a cita pe larg și de-a ține, în urma rîndurilor ,intruse", pe care încearcă să le desfacă, același pas cu-al lor. De-a se face întîi o domnișoară sastisită, flagelîndu-și tinerețea cu îngrijările anilor tîrzii și întinzînd cît poate de timpul, foarte puțin, dintre două cvasi-apocalipse. Pe urmă, o doamnă căreia natura i-a luat cochetăria, lăsîndu-i pasiunea excentrică, iar cultura (din '47 încolo) i-a luat blazonul
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
la ,scăpările" istoriei mari pe care-o au toate istoriile mici și, pe deasupra, cu o vină foarte ciudată: să judeci fără să fii în stare să acuzi. În fiecare din camerele casei cu povești moare cîte o fetiță care pleacă, domnișoară, la cîte-o școală. Școala de partid, școala bunicilor sau a unei bătrîne de prin Oltenia, ,religii" contradictorii, împăcate tîrziu, de ,dogmele" școlii la oameni, în lume: , În spațiul pe care-l parcurgeam către maturitate, Dumnezeul meu se apropia unic, total
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
scriitorului scandalul provocat de acuza de pornografie, în care romanul Bagaj era pus alături de versurile din Poemul invectivă de Geo Bogza și de romanul Femeia sângelui meu al lui Mihail Celarianu, la care se vor adăuga ulterior, în 1937, nuvela Domnișoara Cristina și romanul Întoarcerea din rai de Mircea Eliade. Restituind la Editura Polirom cele două romane ale ciudatului scriitor evreu, Adriana Babeți, în prefața ediției, pune foarte bine în ecuație toate datele cazului interbelic reprezentat de H. Bonciu. Un studiu
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
consecvența minimală. Să mă explic: Geld se înamorează de Maria, apoi o părăsește. După care lasă nevastă, copil, job, pentru a fugi cu ea, deși știa de virus, a cărui acțiune nu o împiedică. Dar încearcă apoi să rămână cu domnișoara, fugind de forțele de ordine. Mă înțelegeți, e cam bizar, apanajul marilor iubiri n-a fost niciodată ,acum te las, acum te iau, acum ud și canapeaua". Astfel de erori elementare în contextul unui film altminteri foarte elaborat. Scenariul este
Cool Britannia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11169_a_12494]
-
și vag absolutoriu pe marginea prestației proletcultiste: ,La cei mai drastici și mai puri intelectuali din epocă (epoca proletcultistă - n.n.) observasem mai demult o anume tandrețe sumbră, o duioșie prefăcută, în contul unui ideal uman abstract. Ceva ca apucăturile unor domnișoare de pension citind numai aventuri nobile și curate din nemuritoarea Bibliotecă roz, cititoare speriate și fidele ale unei existențe în care turpitudinile, mizeriile, nerușinările materiei în plină evoluție nu erau vrednice de arătat tineretului studios precum și oamenilor de treabă. Din
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
și drăcușorii), în care muzicile ritmate ale cluburilor de noapte devin imnuri triumfaliste ale unor cluburi sportive, în care scorul de forfait e doar amăgitorul preludiu al unei înfrângeri, iar portarii ghinioniști arată ceva mai spilcuiți (și mai asortați) decât domnișoarele din modeling, am avut parte de un aproape discordant spectacol elisabetan în Ștefan cel Mare. Sportul Studențesc a învins cu 5 la 4 pe Dinamo. Pe teren, acolo unde nu prea mai suntem obișnuiți să privim, când e vorba de
Studențești... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10666_a_11991]
-
fond un arsis și un thesis ca o decolare abruptă, surprinzătoare, și o aterizare lentă, istovitoare. Un zbor defectiv de orice centrism tono-modal, serial sau spectral, derulat pe parcursul a cinci secțiuni (zone de altitudine a densităților sonore). Lângă mine, o domnișoară își umezește gâtlejul cu puțină apă. Muzica, nestăvilită, curge insipită, innodoră, incoloră..., în așteptarea celui de-al doilea invitat - Antoine Herve - generos în a ne oferi să degustăm din jazz-ul său cu unt și pâine. Un jazz rafinat, cu
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
pe protagonistă, scenariul o ajută extrem de mult. Dictează o feminitate puțin apăsată: pastelurile continue, vestimentația de profesoară, canapele înflorate, manierisme uneori de țață (apropo de S.U.A., unde bunul-gust și educația pot merge mînă în mînă cu kitsch-ul), mersul ,de domnișoară" și tot așa. O altă caracteristică atît de neamericană a lungmetrajului se găsește la capitolul umor. Foarte apropiat de cel britanic, laconic, caustic, mereu cu o nuanță de auto-zeflemea. Din nou, n-ai cum să nu observi replicile eroinei, plus
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
cu eroi pe jumătate fantastici, pe jumătate caraghioși - este Le Dilettante. Înființată tot în 1984, și-a început activitatea publicîndu-i primul volum lui Eric Holder, Nouvelles du Nord (Eric Holder este unul dintre scriitorii francezi desueți, un minimalist bucolic pentru domnișoare de pension). Dar cunoscută se face mai tîrziu, spre sfîrșitul anilor 90. Scriitorul-fanion al editurii este o micuță Amelie Poulain - Anna Gavalda - și un micuț Boris Vian - Martin Page. Ce a rămas la ei din recalcitranța literaturii de altădat'? Personaje
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
de exemplu, pentru ca tot l-am citat, în articolele anterioare, pe „Ion de la gară, poet adevărat”, care a tot pierdut trenurile vieții arătându-și sexul, acum sex-amintire, proslăvit în instituții cu renume, în bălmăjeli de tipul ,,Și-l arată el domnișoarelor/ Dar numai așa că să le sperie cu mărimea lui colosală/ Nu-i trecea prin cap să și-l pună în versuri/ Și, probabil, nici în practică/Ion de la gară a fost poet adevărat.../ (...) Nu e așa, doamnelor și domnișoarelor, care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
el domnișoarelor/ Dar numai așa că să le sperie cu mărimea lui colosală/ Nu-i trecea prin cap să și-l pună în versuri/ Și, probabil, nici în practică/Ion de la gară a fost poet adevărat.../ (...) Nu e așa, doamnelor și domnișoarelor, care i-ați văzut sexul din greșeală și v-ați speriat/Vai de mine e cât o pisică!/...”:. Cum să-l înțelegem pe cel care, un neispravit al vieții, da vina pe vremuri, uitând că, mai mult de jumătate din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pe marele stadion (la vremurile de atunci, 23 August), unde, la tribuna oficială, musai, ,,conducătorul iubit”, guvernul, iar pe gazon, în fața lor, creatorul recitând: ,,Cât despre sex (sexul lui Ion de la gară), ce să mai vorbim?!/ Și-l arată el domnișoarelor/ Dar numai așa că să le sperie cu mărimea lui colosală/ Nu-i trecea prin cap să și-l pună în versuri/ Și, probabil, nici în practică/Ion de la gară a fost poet adevărat.../ (...) Nu e așa, doamnelor și domnișoarelor, care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
el domnișoarelor/ Dar numai așa că să le sperie cu mărimea lui colosală/ Nu-i trecea prin cap să și-l pună în versuri/ Și, probabil, nici în practică/Ion de la gară a fost poet adevărat.../ (...) Nu e așa, doamnelor și domnișoarelor, care i-ați văzut sexul din greșeală și v-ați speriat/Vai de mine e cât o pisică!/...” „Ptiu! Om bătrân, si o așa nărozie, mai rar!... Muica, sfârșitul lumii!...” - a zis și babă Floarea, trăgând cu urechea și coada
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-mpărțim ca să se știe: amurgul mie, seara numai ție, a treia straja ochilor din turn, pe la culcate ție, mie să-mi rămâie la cântători, la mânecate-n zori, nimicul revelat fără să știe, cât sunt poet și cât prevestitor... Sau domnișoara Puchiu cu Beba. Deși noi nu am avut-o că profesoară pe Beba, (era la liceul de fete) le priveam plini de admirație când le vedeam împreună pe stradă. Una fină și delicată că un bibelou de Sevre, alta frumoasă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-o că profesoară pe Beba, (era la liceul de fete) le priveam plini de admirație când le vedeam împreună pe stradă. Una fină și delicată că un bibelou de Sevre, alta frumoasă că o pictură de Aman, adică Beba și domnișoara Puchiu. Cand le vedeai pe amândouă, vedeai întruchiparea candoarei și a frumuseții sublime. Dacă și astăzi eu că și ceilalți colegi ai mei putem declama fragmente întregi din Divină Comedie a lui Dante sau versuri din Petrarca, este numai meritul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]