12,502 matches
-
doar că nu există un singur cotidian sovietic, același pentru un rus, un moldovean și un tungus, pentru centru și periferie, pentru toate păturile sociale. Prozatorii sus-pomeniți scriu, cum e și firesc, despre cotidianul pe care îl cunosc ei, despre drama lor. Ei nu văd și nici nu pot să vadă cotidianul sovietic cu ochii unui uzbec, să simtă ceea ce a simțit un individ de la periferia latină a Imperiului"(din capitolul al nouălea, O precizare). Și iată și încheierea oarecum amortizată
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
lui Dumnezeu. Nimeni nu se poate ridica deasupra universului spre a pretinde că punctul lui de vedere este mai adevărat decît al altora. Concluzia? Toate teoriile filozofice sunt puncte de vedere ce nu pot atinge pragul unei priviri de ansamblu. Drama începe în momentul în care filozoful nu se mulțumește cu parțialitatea opiniilor sale și vrea să-i înduplece pe alții de temeinicia spuselor sale, convingîndu-i că fanta prin care privește el lumea este, dacă nu singura adevărată, atunci măcar cu
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
Lilieci e o carte tânără, echivalentul răzbirii la niște izvoare mult căutate, al izbăvirii de existențialemele cam prea lesnicioase câteodată, produse ale unui mod de meditare ce amenința să devină tic." (p. 65). Iar dacă un peisaj "se brobonează cu dramele învăluite pe care le-a adăpostit" (p. 75), "dispoziția, de sorginte romantică fără îndoială, de a debita năstrușnicii" (p. 82) e o adevărată perlă de umor involuntar. Mănoasele virtualități, principiul zăbavei, filozofeme și mediteme, diverse modalități de glăsuire, pajiștea de
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
necesare. De aici, și din cîte-un Morgenstimmung rătăcit într-o literatură altminteri pragmatică, părînd a ține, în ciuda poporului ei, cu furnica, nu cu greierele, ies romanele muzicale. Puține la număr, definind, fiecare, cîte o nișă, în felul ei, altminteri decît dramele fiziologizante ale Hortensiei, însoțite de discrete partituri funerare. Primul, deși nimic din titlul lui nu o spune, e Craii de Curtea Veche, o poveste cantabilă, cu ritm și măsură, cu dodecafonii cu schepsis, la care rezistă doar connaisseur-ii. Nu degeaba
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
de curtoazie. Pentru că provin dintr-o familie în care injuriile nu se folosesc nici când ranchiunile persistă, nimeni nu detesta pe nimeni, nici măcar atunci când ar trebui, cu alte cuvinte "în care așa ceva nu se face"! Respingerea a fost patenta, fără dramă, se pare că au existat reflecții de genul "ce Dumnezeu scrie", "unde găsește toate lucrurile astea", "nu-l cunoșteam așa" (deși mă cunoșteau de 60 de ani!). Singura care nu a fost deloc uimită a fost soția mea! Doamna du Boucheron
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
tripoul, și așa mai departe. Case peste case, de la cele care sugrumă identitatea locatarilor, reclamînd, ca la Călinescu, atenție pentru cele mai mici detalii care le compun, la cele care adăpostesc vieți fericite, în provincie, pe care le frînge prima dramă (la Ionel Teodoreanu, bunăoară). Conace și curți domnești, sau mănăstiri, la Sadoveanu. Interioare feminine, absorbind confesiuni, la Camil, la Hortensia. Decoruri minimale, în culorile clocotitoare ale pasiunii și ale morții, sau în cele placide, ale spleen-ului, la Sebastian, Bonciu
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
corporalitatea ca artefact, fizionomia ca tehnică de agregare, lemnul inform, asemenea cărnii împietrite de mumie, ca substanță constitutivă a acestei noi viziuni. Antropocentrismul de altădată, suveran și orgolios, apare acum ca o simplă construcție care-și exhibă simultan fragilitatea și drama. Mitul se surpă, întregul nu este decît o tehnică a acumulării, iar iluzia vieții o simplă complicitate cu privitorul. însă dincolo de pauperitatea materialelor și de suspendarea iluziilor, de asumarea fragmentului ca singură garanție în aspirația către întreg și de validarea
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
Această scriitură "pragmatică", lipsită de zorzoane stilistice inutile și de ambiția analizei conferă romanului ritm, forță și credibilitate. Romanul Irinei Egli se citește, realmente cu sufletul la gură. Scriitoarea are capacitatea rară de a creiona, din doar câteva vorbe, toată drama unor existențe umane. Iată cum arată în viziunea ei, cotidianul dezolant al unei căsnicii: " O chinuia pe soția lui cu lipsa de iubire. Un egoist. Nevastă-sa își pierdea capul din ce în ce mai mult. Curajul de a trăi. Îl iubea. Cu trecerea
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
face cititorul este să caute explicații de natură morală sau clinică relațiilor blestemate din Pământ pustiu. Viața trebuie luată așa cum este, fără întrebări inutile și fără explicații, analize și concluzii aberante. Omul este produsul imuabil al propriului destin și contemplân-du-i drama nu poți decât să ridici din umeri și să exclami împreună cu Socrate (unul dintre gânditorii favoriți ai Irinei Egli): "Știu că nu știu!".
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
ne-o fi lăsat baltă, o fi pățit ceva neprevăzut? Mai ales că totul se precipitase, era de așteptat. Dacă ai fi văzut o cum mă mai îmbărbăta, că trebuia să apari împreună cu grupulețul tău ca să facem joncțiunea, aici e drama, eu aflasem de toată manipularea abia cu două ore înainte, și asta m-a dat gata, le-am spus ducă-se dracu’ de revoluție și l-am trimis pe unu să aducă rachiu, voiam să mă fac pulbere și să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pestriță aducătoare de oarece profit, gloatele anonime care asediază intrarea. Despre cerșetori, ca și despre vedetele de cinema, politicieni, sportivi sau criminali, circulă legende. Unele spun că-s plini de bani, că au făcut din cerșit averi. Altele pun niște drame siropoase pe seama vagabondajului lor, și nu puține sunt cele care vorbesc despre iubiri pătimașe care s-au sfârșit prost, ratări În profesiuni elitiste ș.a.m.d. Legendele nu spun Însă nimic despre o vocație a așteptării. Totul În cerșit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un viitor sigur, fără peripeții aiuristice, și fără sincope sociale, mai ales că situția materială era una constant foarte bună. Femeile nu-l interesaseră În timpul facultății; era curtat, dar nu se crampona, decât În relații foarte scurte, fără promisiuni și drame și, mai ales fără escapade galante. Timpul liber și-l petrecea mergând la concerte și la teatru, citind sau scriind literatură fără dorința de-a o publica și fără să fie văzut pe la cenaclurile literare foarte la modă În anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
păcate sufletul meu de mamă Îmi spune că el nu mai trăiește. Pensia amărâtă a mamei și salariul infim pe care mi-l dă patronul, abia ne-ajung să rezistăm de pe-o zi la alta. Și tu porți o dramă În suflet, citesc pe chipul tău o durere care te macină, nu sunt oarbă să nu văd. Probabil că știi carte multă, se vede după cum vorbești, ești altfel ca ceilalți cerșetori; de atâția ani de când Îi aud zumzăind și făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca, după o scenă ca aceea la care luasem parte în salon, ei să se ducă la operă. Antonia ar fi trebuit să stea și să mă aștepte. Mi-a displăcut această indiferență față de ritmul de desfășurare a propriei mele drame. Ce joacă? am întrebat. — Götterdämmerung. Am râs. M-am ridicat imediat și m-am dus la dulap să caut whiskyul. Trecând prin spatele ei am văzut că este ceva pe masă. Era sabia japoneză, în teaca ei din lemn lăcuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu reușisem să iau nici o hotărâre: nici să plec din Londra, nici să mă văd cu Antonia sau cu Georgie. Parcă amândouă femeile deveniseră tabu. Parcă prin scrisorile pe care le trimisesem făcusem curățenie, lăsând locul liber pentru o viitoare dramă sau un eveniment; dar care avea să fie acesta nu știam, deși trăiam într-o neîntreruptă stare de tensiune și de așteptare care efectiv mă durea fizic. Mă simțeam rău, nu eram în stare să mănânc, iar când mă cuprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
noi ceva ce ar putea fi îndreptat. Îți scriu aceste rânduri aproape fără a avea vreo speranță de a mai recupera ceva, dar trebuie să îți scriu; căci mă simt ca și cum am fi doi actori într-o piesă și, pentru ca drama să se încheie, trebuie să mai avem un schimb de replici. Aceasta poate părea o modalitate cam rece de a te saluta dar trebuie să fiu sincer cu tine și să-ți mărturisesc că sunt complet buimăcit, că am senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la Wallenstein și la Gustavus Adolphus. Am încercat să pătrund înțelesul acestor idei, dar ele rămâneau incredibil de abstracte, în timp ce durerea ce-mi străbătea corpul îmi arăta ce este cu adevărat real. Mă vedeam în postura supraviețuitorului. Se petrecuse o dramă, existaseră și niște personaje, dar acum toți muriseră și doar în mine mai dăinuia o amintire; poate chiar și această amintire va păli, în chip fericit, așa cum se întâmplă cu unii prizonieri cu mintea rătăcită care și-au uitat suferințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
preveni ceea ce noi numim denouement - sau „derulare“, dacă doriți. În ceea ce mă privește, sunt de părere că fetișurile pot fi considerate povești deghizate În obiecte. — Povești deghizate În obiecte? — Da, fetișistul Încearcă un sentiment de atracție parțială. Principalul rol În drama lui sexuală Îl are un detaliu arbitrar dar privilegiat. Obiectul sexual În sine este neinteresant; de fapt, s-ar putea chiar să-i provoace scârbă. Astfel, este obligat să dezvolte strategii pentru a preveni pierderea puterii de acelui obiect. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mică. Vor să vadă tot ce se Întâmplă, din cât mai multe unghiuri cu putință, din momentul În care Își scot pălăria, până când o pun din nou În cap. Ce fac În timp ce ei se Îmbracă. Pantofii mei sau spatele lor. Drama dintre picioare. Și așa mai departe. Alții se Încordează imediat ce văd oglinda. Dora Își rotunji vârful țigării cu ajutorul marginii scrumierei. Se mai Întâmplă din când În când ca un vizitator să vrea să fie tratat un pic mai dur. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mă mișc, În timp ce cu corpul meu se Întâmplau lucruri pe care nu reușeam să le controlez. Mi-am reglat vocea. Presupun că era cam aceeași stare, ca la tine - dar invers, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Prima mea dramă sexuală a avut loc În spatele cortinei, și lumea a privit-o ca un martorul orb. Mulțumit că am atins centrul labirintului, m-am culcat. — Atât? Se pare că Dora se aștepta să continui. Când a văzut că n-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai există! S-a transformat Într-o femeie fără vreo trăsătură. Și oricum, numele ei n-are nimic de-a face cu Pandora. Și nici cu cinematografia. Vă rog să Înțelegeți asta. Dora este o secvență tăiată irelevantă pentru adevărata dramă. Cherchez l’homme, domnilor. Ne putem baza doar pe el! Aoleu, am turuit ca o morișcă. A trecut ceva timp de când nu m-am mai purtat atât de autoritar, cu atâta Îndrăzneală suverană. Cea mai mică impulsionare a vocii interioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Era! Doyle! Care semăna cu Errol Flynn! Spune-i lui Alex ce-am pățit cu degetele, de-ai crezut că... — Uite ce, habar n-am despre ce vorbești - și, probabil, așa stau lucrurile: nu toată lumea vede în viața maică-mii drama sublimă pe care i se pare ei că o trăiește - și, în plus, există și posibilitatea ca această poveste să aibă de-a face mai mult cu imaginația ei decât cu realitatea (de prisos să adaug că mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de zici că-i luat din paginile lui Sunday Times. Ah, ce noapte a urmat! Nu că Maimuța s-ar fi zvârcolit și și-ar fi scuturat părul și-ar fi făcut vocalize pasionale mai dihai ca de obicei - nu, drama se consuma în același registru wagnerian cu care începeam să mă obișnuiesc: era un flux de simțăminte inedit și formidabil. Ah, nu mă mai satur de tine! striga ea. Oi fi eu nimfomană sau verigheta asta o fi de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chiar trebuie să mă facă s-o asimilez, în inconștientul meu obsedat, cu maică-mea? Numai pentru faptul că ea și regina trecutului meu sunt vlăstare ale aceleiași palide vițe a evreilor polonezi? Ăsta să fie, oare, punctul culminant al dramei oedipiene, doctore? Încă o farsă, prietene! Mă tem că pe-asta n-o mai înghit! Oedip Rege e o tragedie celebră, tăntălăule, nu un banc oarecare! Ești un sadic, un șarlatan și-un măscărici de trei parale! Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
telefon. Lauren răspunse. Da, dragă... Și mie mi-e dor de tine, o auzeam zicând. O, nu, chiar nu... Pot să te sun eu Înapoi? Cât e ceasul acolo? ... OK? Vorbim mai târziu. Lauren reveni la telefon. —Of! Ce mai dramă! oftă ea. — Cine era? — Ce-ar fi să luăm prânzul Împreună mâine? zise, ignorând Întrebarea mea. Sigur, am spus. Puteam să o Întreb de Alixe atunci. —Unde? — Hai să stabilim dimineață. Pot să te sun la 11? În dimineața următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]