21,577 matches
-
personalității sale, a unui inteligențe insinuante, a unei voințe inflexibile ca și a atașamentului profund față de interesele Rusiei țariste.“ Drumul vieții acestui om cu o voință neclintită ne va dezvălui un anumit tip de destin; deplasarea sa de la stânga spre dreapta sau de la dreapta spre stânga pe tărâm ideologic este astăzi un loc comun pentru intelighenția europeană, deci o dovadă că În dialectica dezvoltării omenirii nu există constante. În tinerețe Racikovski participase la cenacluri studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unui inteligențe insinuante, a unei voințe inflexibile ca și a atașamentului profund față de interesele Rusiei țariste.“ Drumul vieții acestui om cu o voință neclintită ne va dezvălui un anumit tip de destin; deplasarea sa de la stânga spre dreapta sau de la dreapta spre stânga pe tărâm ideologic este astăzi un loc comun pentru intelighenția europeană, deci o dovadă că În dialectica dezvoltării omenirii nu există constante. În tinerețe Racikovski participase la cenacluri studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă cărți și manifeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
alunece până pe nisip, rămânând complet goală în lumina tremurătoare a focului. Apoi lua o centură pe care și-o împletise singură din pene colorate, și-o puse împrejurul mijlocului și îi înmâna capetele lui Tapú Tetuanúi, care se află la dreapta ei. — Fă un nod, îl ruga. Acesta se supuse. Maiana se întoarse apoi spre Vetéa Pitó și spre fascinatul Chimé. —Tu pe al doilea. Și tu pe al treilea. Aștepta până când cei doi făcură nodurile și, după ce le adresa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a zis asta de la început. Pentru domnul Whittier eram animale de laborator. Un experiment. Dar nu știam. Nu, era doar o tabără de scriitori până când a fost prea târziu să mai fim altceva decât victimele lui. 1 Autobuzul trage pe dreapta la colțul străzii unde ne-am înțeles să aștepte Tovarășa Lătrău, și ea stă acolo îmbrăcată într-o jachetă militară de un măsliniu închis și pantaloni largi de camuflaj, suflecați deasupra cizmelor de infanterie. Cu câte-o valiză de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de câte-o sută de dolari. Toate atât de grele încât are nevoie de ambele mâini ca s-o urce în autocar. Apoi de-a lungul altei străzi, pe sub un pod, autobuzul a ocolit un parc și a tras pe dreapta într-un loc unde nu părea să aștepte nimeni. Acolo, bărbatul căruia i-am spus „Veriga Lipsă” a ieșit din tufișurile de lângă trotuar. În brațe, ca pe o minge uriașă, purta un sac menajer negru, prin găurile căruia se scurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Sorei Justițiare, prins cu agrafe din care nu scapă nici o șuviță. — Ăla, spune Tovarășa Lătrău, e păr accentuat. La următoarea oprire, Agentul Ciripel stă pe trotuar cu o cameră de filmat lipită de un ochi, filmând autobuzul care trage pe dreapta. A adus un teanc de cărți de vizită pe care le-a împărțit ca să ne arate că e detectiv particular. Cu videocamera ținută ca o mască, acoperindu-i jumătate din față, ne-a filmat în timp ce trecea pe culoar spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la colțul următor, așteaptă silueta întunecată a altui scriitor aspirant. — Cel puțin Anne Frank, spune Tovarășa Lătrău, n-a trebuit să meargă în turnee de promovare a cărții ei... Și Sfântul Fără-Mațe apasă frâna și rotește volanul să tragă pe dreapta. Obiective turistice Un poem despre Sfântul Fără-Mațe — Asta-i slujba la care am renunțat ca să vin aici, spune Sfântul. Și viața pe care am părăsit-o. Fusese șofer de autocar. Sfântul Fără-Mațe pe scenă, cu brațele încrucișate pe piept, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
zi suavă pe care n-o vom mai vedea trecând. Așa ni se dăduse de înțeles. Poate că prea în siguranță. Din cauza asta n-am adus nimic din ce ne-ar fi putut salva. Am mai făcut o curbă la dreapta, am mers o bucată pe o autostradă, am coborât pe o rampă de ieșire, am tot mers până când domnul Whittier a spus „Întoarce aici”. Strângând în mâini cadrul cromat al scaunului cu rotile, a arătat smucit cu degetul lui împuținat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spune: — Credeți că Lady Zdreanță era pregătită?. Spune: Dar domnul Whittier era? Și doamna Clark ridică din umeri. Spune: — Contează? Așezat pe blana falsă, alături de Mama Natură, Directoarea Tăgadă și-a răsucit un ciorap de nylon în jurul încheieturii stângi. Cu dreapta continuă să răsucească ciorapul tot mai strâns, în timp ce degetele mâinii stângi devin tot mai albe. Atât de albe încât până și blana pisicii pare închisă la culoare pe lângă pielea ei alb-vineție. Până când degetele alea albe, care nu mai simt nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lat), Ilford XP2 Super-ISO400 (film lat cromogenic, developat în procesul color C41), Ilford Delta-ISO400 (film lat), Ilford PANF Plus-ISO50 (film îngust profesional de maximă definiție). Fig. 4.3. Filme foto negative și diapozitive color Fuji și Kodak De la stânga la dreapta: Fuji Provia-ISO100 (diapozitiv lat profesional daylight), Kodak T400CN (film cromogenic alb-negru, developat în procesul color C41), Fuji Sensia-ISO100 (film diapozitiv color îngust, developat în procesul E6), Fuji Superia-ISO200 (film negativ color, developat în procesul C41). Filmele fotografice se clasifică într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
în banca a patra o servietă din piele fină și scoase din ea, cu emoție, un caiet. Pe prima pagină, iscălitura delicată a lui George o făcu să zâmbească. În sfârșit îl dibuise. Avea scrisul îngrijit, mărunt, puțin aplecat spre dreapta. Puse caietul pe-un colț al băncii și închise servieta. În timp ce dirigintele scria pe tablă cuvintele de vocabular, Luana se zbătea în focul creației. Se chinuia să compună o poezie din cele mai expresive. În momentul în care se declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care nu mai sosea. De voie, de nevoie, încălecară pe biciclete, în speranța că, o dată ieșiți în stradă, le va veni și ideea salvatoare. La prima încrucișare de drumuri Luana voi s-o ia la stânga, spre centru, Renar, dimpotrivă, la dreapta, spre parc. Dan, obișnuit cu temperamentul fetei, nu se gândea să nu fie de acord cu ea. Oliviu, educat în spiritul că fratele mai mare trebuie ascultat, înclina spre dreapta. Neînduplecată și fără a sta pe gânduri, Luana viră stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
voi s-o ia la stânga, spre centru, Renar, dimpotrivă, la dreapta, spre parc. Dan, obișnuit cu temperamentul fetei, nu se gândea să nu fie de acord cu ea. Oliviu, educat în spiritul că fratele mai mare trebuie ascultat, înclina spre dreapta. Neînduplecată și fără a sta pe gânduri, Luana viră stânga și-o porni nebunește cu Dan în urma ei. Uluiți, cei doi se uitară unul la altul. Oliviu ridică din umeri și plecă după ceilalți în vreme ce fratele său scrâșni din dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca la spectacol, se aflau cinci inși. Unul mai rotofei decât altul. O măsurară din cap până-n picioare, apoi o întrebară unde a mai lucrat. Nicăieri. Sunt studentă. Cel care stătea în mijloc dădu ușor din cap, de la stânga la dreapta. Văzându-i mișcarea, un altul spuse: Vă vom căuta noi. Se întoarse acasă cu un gust amar și-a doua zi o luă de la capăt. Invariabil, același clișeu. Fete multe, frumoase, absolvente de liceu sau facultate. O lume ciudată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Făcu ocolul mesei, trecând atât de aproape de ea că Luana se dezechilibră. Îți doresc o zi bună. Nu fi catâr, ascultă-mă! N-ai să găsești un om pe lumea asta care să-și încrucișeze mâinile la piept altfel decât dreapta peste stânga. Sunt studii făcute pe tema asta și mai toate au dat același răspuns. Deci, așa cum gestul încrucișării brațelor e unul singur, născut dintr-o pornire firească și fără altă soluție, la fel și folosirea detergentului "Veber" e cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fel și folosirea detergentului "Veber" e cea mai naturală alegere din lume. Ce spui? Îl văzu pe Andrei încrucișându-și brațele instantaneu, cu o concentrare care-o făcu să-și ascundă zâmbetul sub palma deschisă. Mișcarea lui aduse stânga peste dreapta. Nu-i adevărat ce zici. Sunt stângaci și uite că eu îmbrățișez stânga peste dreapta. Și ce-are a face? Nu suntem oameni de știință, iar scopul pe care îl urmărim nu este acela de a întări ori combate această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
văzu pe Andrei încrucișându-și brațele instantaneu, cu o concentrare care-o făcu să-și ascundă zâmbetul sub palma deschisă. Mișcarea lui aduse stânga peste dreapta. Nu-i adevărat ce zici. Sunt stângaci și uite că eu îmbrățișez stânga peste dreapta. Și ce-are a face? Nu suntem oameni de știință, iar scopul pe care îl urmărim nu este acela de a întări ori combate această afirmație. Motivația noastră e simplă și cu cât contradicția va fi mai mare cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că sunt toți Înapoi, În Olanda, dacă nu cumva au murit“. Programul de Pace al Națiunilor Unite - Ajutorul dat armatei indoneziene JAKARTA, 6 septembrie 1958 - Foto: Președintele Sukarno participă la recepția dată de Ambasada Statelor Unite la Jakarta (de la stânga la dreapta: președintele, ambasadorul Howard P. Jones, generalul Nasution). A scrutat imaginea tulbure. În fundal erau câteva persoane, printre care a deslușit figura de neconfundat a lui Bill Schneider, cu părul rar Încă de pe atunci, Însă bine pieptănat, cu ochi vioi, atenți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fie Într-o mașină, să Înainteze rapid, nu să stea aici la masă. În afară de asta, Johan dragă, tinerii au necazuri noapte de noapte, copiii din familii cumsecade, nu doar niște derbedei din Selayang. Jandarmii ăia lovesc la-ntâmplare, la stânga, la dreapta, În centru, doar pentru că așa au ei chef. După căderea nopții Îi tratează pe toți la fel, fie că ești gangster, fie că ești un adolescent așa cum se cuvine. Îți dai tu seama ce rușine dacă... dacă ți s-ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
OK, a exclamat Bill. Au pornit Înapoi Încet prin Îmbulzeală, pierduți dintr-odată. N-aveau pe unde să iasă. Oriunde ar fi privit, nu se vedea decât zidul mișcător al celor din jur. Nu puteau s-o ia nici la dreapta, nici la stânga, nici Înainte. Orașul dispăruse În valul mulțimii care continua să sporească. Înaintau centimetru cu centimetru. Din când În când, câte un copil trecea și bătea darabana cu palma pe capotă, iar uneori oamenii Îi huiduiau sau se strâmbau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o ipochimenă drăgălașă. Apoi auzi cum se răsucește butonul yalei. Coborî scările și se simțea ca un câine bătut. Scena trebuia să fie un avertisment. Un avertisment? Greșise cu ceva? Da, greșise, îndoindu-se chiar și pentru o clipă, de dreapta lor judecată. Mai asistase odată la această coaliție a tăcerii. Tocmai picase un musafir, pare-se nepoftit, un coleg de-al Ninei, profesor de sport, fost handbalist. Își făcuse bietul om intrarea foarte jovial, fusese primit călduros. Bine ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aceste amănunte o făcură pe Carmina să presupună un deznodământ neplăcut. Dintr-odată o revăzu pe Fana, căreia îi interzisese s-o mai viziteze acasă, o văzu oscilând între cei patru pereți ai camerei, nehotărâtă parcă, s-o apuce la dreapta sau la stânga. Și mai departe, mai departe? se întrebă Carmina. Fana? întrerupse Sidonia tăcerea și roti țigara în suportul de alamă ca să-i curețe bine scrumul, își îngustă și mai mult ochii și mănunchiul de riduri să mută în jurul orbitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o carte de amor. A, da, foarte, foarte probabil. Își ridică o mână de pe volan, un gest care exprima neputința. Aștept indicații. Nu cunosc traseul, zise din nou foarte sobru când văzu că-l privește nedumerită. A doua stradă la dreapta, zise repede femeia și se posomorî fără să știe nici ea de ce. Avea impresia că vorbele lor se spun după un cod anume, al cărui înțeles îi scăpa deocamdată. Nu se simțea incomodată de prezența bărbatului. Înțelese că va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceva cert, indubitabil, care să i se dea mură în gură, trebuia să i se explice, uite, așa și așa, pentru început trebuie să te miști de aici și până aici, pe urmă să urci două trepte, să cotești la dreapta sau la stânga, să străbați tunelul și odată ajunsă în luminiș, ai să găsești pepenele mare și zemos: SENSUL VIEȚII. Este ceva în noi care ne marchează și ne face să fim vulnerabili, îi mai preciză Alexe următorul punct al șaradei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în elipse, câte unul, unul după altul, 3, 4, să fie 9, 9!!! Fazani apoi, crengile copacilor filigranate, negre în orizont, și cerul începe să se colorize în fâșii bleu și roz, cuiburile de ciori pentru care mergeam special pe dreapta la dus și pe stânga la întors, gările de cărămidă roșie, părăsite și cu cărămizi atât de noi, când umblam după casă de fiecare dată ziceam să mă fi mutat acolo să renovez o gară din asta, sau măcar de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]