3,549 matches
-
în faptul că dealul Cetățuia este pomenit în actele domnești încă din 28 nov. 1649. În acel zapis se vorbește despre mărturia marilor boieri moldoveni privind un schimb de sate făcut între mănăstirea Bistrița și Iordachi (Cantacuzino), mare vistiernic. Gheorghe Duca voievod însă spune că: „Noi cu multă osârdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit... ș-am început ș-am zidit din pajiște această rugă, sfânta mănăstire Cetățuie.” Nu spune nimic despre faptul că acolo ar fi existat
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dealului Cetățuii. Să intrăm în biserică, dragule. Înainte, însă, s-o privim atent pe dinafară. Cărei biserici îi seamănă? - Pare o copie sobră a Trei Sfetitelor, mărite Spirit.Nici nu-i de mirare dacă luăm în seamă faptul că Gheorghe Duca voievod, după cum spune Virgil Drăghiceanu: „Din camerier al lui Vasile Lupu vodă, ajunge să ia chiar scaunul domnesc al fostului său stăpân, cătând să egaleze în strălucire domnia acestui voievod.” Am intrat în biserică. Vocea Spiritului domnesc s-a auzit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
al fostului său stăpân, cătând să egaleze în strălucire domnia acestui voievod.” Am intrat în biserică. Vocea Spiritului domnesc s-a auzit lângă mine: Privește colo pe peretele dinspre soare-apune al pronaosului. Iată tabloul votiv în care se vede Gheorghe Duca voievod împreună cu familia. Ca orice ctitorie voievodală, și Cetățuia adăpostește mormintele ctitorului și ale familiei. - Spune-mi, mărite Spirit, e adevărată legenta tunelului care ar fi pornit din Curtea Domnească pe sub Bahlui și ar fi ajuns în curtea mănăstirii Cetățuia
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
fapte ca cele povestite mai la deal a înfierbântat mințile unora și povestea-i gata...Mai bine să-ți spun că în 1669 clopotele bisericii au fost turnate la Danzig. Clopotul mare avea un sunet amplu, fiind supranumit „Buciumul lui Duca.” Cred că acel clopot se află lângă poartă, pe un postament din piatră. Pe rotunjimea lui se poate citi: „Da pacem Domine in diebus nostris. Anno Domini 1669 Ioanu Duca Voievod.” - Pictura bisericii a fost încredințată pictorilor Mihai, Gheorghe și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Clopotul mare avea un sunet amplu, fiind supranumit „Buciumul lui Duca.” Cred că acel clopot se află lângă poartă, pe un postament din piatră. Pe rotunjimea lui se poate citi: „Da pacem Domine in diebus nostris. Anno Domini 1669 Ioanu Duca Voievod.” - Pictura bisericii a fost încredințată pictorilor Mihai, Gheorghe și Dima din Ianina, ajutați de pictori moldoveni care au lucrat la Trei Sfetite. Si cum se întâmpla în acele vremuri, biserica Cetățuia a fost închinată chiar la terminarea zidirii Sfântului
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vremea veche, și apoi învățându-le să le răspândească cu pricepere și bunăvoință și așa să se întemeeze în mănăstiri vechile lucrări și gospodării mănăstirești , cari odinioară erau de pildă în țara noastră.” - Precum îmi aduc eu aminte, mărite Spirit, Duca Vodă a dat poruncă către mănăstirea Hlincea și hlinceni încă pre când mănăstirea Cetățuia abia își ridica zidurile, adică la 24 aug. 1670 (7178): „Scriem domniia mea la vătavul și la toți sătenii de Hlincea;...c-am socotit domniia mea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
1671 (7180), și spune: „Adică domniia mea, m-am milostivit ș-am miluit sfânta mănăstire Cetățuie, care o am zidit eu...cu o moșie ce să cheamă anume Valea Cozmoaie.” 6 august 1671 (7179) este data la care: „Io (Gheorghe) Duca voievod. Dăm știre domniia mea cu această carte... (precum) dimpreună cu părinții rugători...ș-am ales ș-am trimis pe boiariul nostru Tudosie Dubău vtorâi logofăt depreună cu mulți orășeni...ș-a ales Vale Rușilor și a Holbocăi, cu loc
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pe boiariul nostru Tudosie Dubău vtorâi logofăt depreună cu mulți orășeni...ș-a ales Vale Rușilor și a Holbocăi, cu loc de țarină și de fânețe, să fie de danie sfinti mănăstiri (Cetățuii).” La 31 martie 1680 (7188), voievodul Gheorghe Duca dăruiește „un loc de moarâ ce iaste în șes, lângă grădina cea domnească a răpausaatului Vasilie (Lupu) vodă, în pârâul Bârnovei.” O danie de vii face și Mihalache, fiul călugărului Neofit, care spune: „Avândure eu pe Vale Cetățui dooă bucăți
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
risiptă, și a zidit-o din piatră. A venit însă un foc peste târgul Iașilor, care a mistuit și dugheana lui Cârste. El a refăcut pivnița și deasupra gârliciului a făcut „cerdac cu căscioară”. Egumenul a arătat un ispisoc de la Duca Vodă cum că pivnița este a mănăstirii și a susținut că pivnița nu era așa risipită „ce-ar fi aflat-o făcută gata”. Slujbașii domnești trimiși la fața locului nu au luat în samă cele făcute de Cârste. Vodă Constantin
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
au pârât cu vătămanul și cu toți sătenii din sat din Buciumi pentru hotarul sfintei mănăstiri Socolii prin pregiur, zicând rugătoarele noastre călugărițele că le-au stricat buciumenii stâlpii hotarului și le-au împresurat locul.” In urma acestei judecăți, Gheorghe Duca voievod a „trimis pre boierul...Gheorghiță Septelici logofăt al doilea, și pre...Stratulat uricariul...Au mers acolo de-au strâns oameni buni de prin pregiur megieși și au mers din semne în semne, precum scrie uricul de la Petru (Schiopu) vodă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Spirit, că e ușor să încalci hotarele mănăstirii Socola, dar se înșelau, pentru că maicile își apărau averea cu strășnicie. Iaca o nouă pricină de hotărnicie a moșiilor Socolei. O aflăm din anafora scrisă de Pilat, vornic de poartă, către Constantin Duca voievod, la 21 septembrie 1694 (7203): „Facem știre mării tale că viindu la noi călugărițele de la svânta mănăstire de la Socola ca să mergem să le alegem hotarul satului Iezărenilor și a Găurenilor.” Vecinii însă nu încetau să împresoare hotarele pământurilor călugărițelor
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
aceste moșii...să aibă tot gospodariul să le facă puslușanii, de toată casa pe an 12 zile, în 6 zile de vară și 6 zile de iarnă.” - Noi să mai adăugăm că mănăstirea Socola mai era stăpâna moșiilor de la Schitul Duca și de la Schitul Rafaila. Pentru aceste moșii însă mănăstirea avea nevoie de poslușnici mulți, dragule. Si i-a avut. La 25 mai 1685 (7193) Dumitrașco Cantacuzino voievod poruncește: „Așea și noi, socotindu că svânta mănăstire Socola...fiindu aproape de Codru, ca
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
trecut: „au dat-o și au afierosit-o...” - Ei, dacă am căzut de acord că la sfârșitul anului 1670 biserica era deja zidită și închinată Muntelui Athos, să vedem ce a mai urmat... - Să vedem, mărite Spirit, ce spune Gheorghe Duca voievod în zapisul din 1 sept. 1671-10 aug. 1672 (7180): „Adică domniia mea m-am milostivit și am miluit svânta mănăstire Clatiia în Codrul Iașilor...zidită de boierul nostru Paun vameșul, cu hotarul prin pregiurul mănăstirei în Codru, din loc
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Iași...cu moșiile de la Prisăci care sântu după mănăstirea lui Aron Vodă și cu viile de la Dealul Brândzii și cu tot locul și tot vinitul, precum sântu hotărâte; însă aceste moșii și vii mai denainte vreme le-au fostu dat Duca vodă danii la mănăstirea lui Păun carea s-au răsipit și apoi, răsipindu-se acea mănăstire, Duca vodă, văzându că n-a hi pomană, au luat aceste moșii și le-au dat la această svântă mănăstire ce mai sus scriem unde
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Dealul Brândzii și cu tot locul și tot vinitul, precum sântu hotărâte; însă aceste moșii și vii mai denainte vreme le-au fostu dat Duca vodă danii la mănăstirea lui Păun carea s-au răsipit și apoi, răsipindu-se acea mănăstire, Duca vodă, văzându că n-a hi pomană, au luat aceste moșii și le-au dat la această svântă mănăstire ce mai sus scriem unde iaste hramul Sveti Ioan Zlataust...Ce Duca vodă n-au apucat a face dires călugărilor pe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
carea s-au răsipit și apoi, răsipindu-se acea mănăstire, Duca vodă, văzându că n-a hi pomană, au luat aceste moșii și le-au dat la această svântă mănăstire ce mai sus scriem unde iaste hramul Sveti Ioan Zlataust...Ce Duca vodă n-au apucat a face dires călugărilor pe aceste moșii precum au și ispisoc de întărituri de la Dumitrașco (Cantacuzino) vodă.” Cu alte cuvinte, i-a dezmoștenit pe călugării de la Clatea de moșiile scrise mai sus și i-a înzestrat
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
oameni bătrâni den sat den Buciumi...și i-am întrebat: a cui au fost acest loc Buciumi și cum i-au fost povestea? Ce au dat samă...precum acestu loc Buciumi au fostu sat domnesc, și la domnie mării sale Ducăi vodă, a doua domnie...fiindu Păun vamăș și fiindu o mănăstire în Dealul Brândzii la Clate și Duca vodă au dăruit acest loc Buciumi lui Păun vamășul, și Păun au datu acest loc acei mănăstiri...într-ace vară ce i-
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cum i-au fost povestea? Ce au dat samă...precum acestu loc Buciumi au fostu sat domnesc, și la domnie mării sale Ducăi vodă, a doua domnie...fiindu Păun vamăș și fiindu o mănăstire în Dealul Brândzii la Clate și Duca vodă au dăruit acest loc Buciumi lui Păun vamășul, și Păun au datu acest loc acei mănăstiri...într-ace vară ce i-au datu, atunce s-au dus și Păun din țară și de a dzece n-au fostu apucat
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
den țară s-au pustiit și mănăstire; iar după ce s-au dus Păun și s-au pustiit mănăstire Clate, așe mi-au mărturisit , că au luat de a dzece tot de la mănăstire lui Sveti Ioan (Zlataust).”Din zapisul lui Constantin Duca voievod de la 17 iune 1701 (7209) se vede cum se schimbau stăpânii la mănăstirea lui Păun. Prin zapisul de mai sus, voievodul îl împuternicea pe părintele Irimia, egumenul mănăstirii Păun - venit de la Sfântul Munte - să păstreze toate averile mănăstirii și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din grădini, din câmpi, și din stupi, după obicei, și din tot locul, cu tot vinitul.” După 16 ani însă, Mihai Racoviță voievod nu mai știa cine a dijmuit moșia Buciumi. - Ai dreptate, prietene, și nu prea, pentru că spune Constantin Duca voievod, pre când îl împuternicea pe părintele Irimia să păstreze toate averile Păunului: „Si tâmplându-să acum , în cești ani trecuți, vremile cumplite și cu răscoali, rămas-au și moșiile acestii mănăstiri mai sus pomenită (Păun) streinate de stăpânii lor.” - Oricum
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nimic să nu fie supărați, iar după ce li s-a împlini sorocul cărții domnii mele, își vor da banii pecețâlor pe giumătate.” - Iată însă că s-a întâmplat și neascultare din partea sătenilor din Ciurbești. La 24 iulie 1670 (7178), Gheorghe Duca voievod poruncește: „Așijderea și pentru rândul vecinilor dintr-acel sat (Ciurbești) s-au mai ispitit și mai demultu ca să nu asculte de călugări și acmu, iarăși s-au cercat într-acesta chip. Deci domniia mea am socotit că nu se
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să aibă a lucra în toate luni, într-o lună câte două zile, preste toți anii, călugărilor la trebele lor.” Alături de nesupunerea vecinilor din satul Ciurbești, a venit și alt necaz peste mănăstirea Bârnova. La 30 ian.1667 (7175), Gheorghe Duca voievod, „ Văzându jaloba lor (egumenului și rugătorilor mănăstirii Bârnova) am socotit împreună cu sfinție sa, părintele Dosoftei patriarhul, și cu svinție sa, părintele mitropolitul Ghedeon...cum nu să cade călugării să vândă ocenele mănăstirii danie ctitorilor și am datu satul Căpotești
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pivnițelor din fața carvasaralei domnești de pe Ulița Rusească din Iași. - Este interesant un fapt la care, nu mă așteptam eu unul, mărite Spirit. - La ce te gândești când spui asta? - Mi-am adus aminte, mărite Spirit, de schimbul făcut de Gheorghe Duca voievod cu mănăstirea Barnovschi. Uite ce spune vodă la 20 mai 1666 (7174): „Dăm știre domniia mea cu această carte a noastră pentru casăle domniei mele de lângă svânta mănăstire de lângă Săntămărie, care casă sântu pe locul mănăstirii...Deci domniia mea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
egumenul cu tot săborul au dat domniei mele morile de la Andrieșeni într-apa Jijiei, în ținutul Iașilor cu tot vinitul.” Nu știu cum s-a făcut însă că, după exect o sută de ani, adică la 20 mai 1766 (7274), casele lui Duca Vodă, care „au fostu cumpărate de la Chiriiac, ginerele lui Ureche și de la giupâneasa sa fata lui Ureche încă din boierie” și au fost schimbate cu mănăstirea Barnovschi pe morile de la Andrieșeni, au devenit acum - în vremea lui Grigorie Alexandru Ghica
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din boierie” și au fost schimbate cu mănăstirea Barnovschi pe morile de la Andrieșeni, au devenit acum - în vremea lui Grigorie Alexandru Ghica voievod - „case domnești”, iar morile au ajuns din nou ale mănăstirii, repetându-se schimbul ca în vremea lui Duca Vodă. - Apoi, prietene, într-o sută de ani multe domnii au fost și fieștecare cu ale ei. Așa că nu-i de mirare...O trebușoară mai aparte este existența poslușnicilor în viața mănăstirii Barnovschi. La 24 ian. 1693 (7201), Constantin Cantemir
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]