4,261 matches
-
ținute la Lublin. Deși federația plono-lituaniană era cel mai mare producător de cereale din Europa, cea mai mare parte a produselor agricole erau folosite la consumul intern. Consumul estimat al Coroanei Poloneze (ținuturile aflate sub administrația directă poloneză) și al Ducatului Prusiei în 1560-1570 a fost de 113.000 tone de grâu. Producția poloneză anuală medie de grâu în secolul al XVI-lea a fost de 120.000 de tone, din care se exporta numai 6%, în vreme ce orașele consumau 19%, restul
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
a uni tot mai mare, "Republica celor două națiuni" care era formată din două părți principale: La rândul ei "Coroana" era formată din două "provincii ": Wielkopolska - Polonia Mare și Małopolska - Polonia Mică. Statutul de "provincie" mai era acordat și Marelui Ducat al Lituaniei. Cele trei provincii, Polonia Mare, Polonia Mică și Lituania) erau împărțite în voievodate ("województwa"). Fiecare voievodat era condus de un voievod (guvernator). Voievodatele erau împărțite în "stărostii" conduse de un "staroste". Orașele erau conduse de castelani. Existau mai
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Funcții administrative în Uniunea statală polono-lituaniană. Regiunile istorice ale uniunii erau: Granițele statului polono-lituanian variau mult după încheierea fiecărui tratat de pace, în special în părțile sudice și răsăritene. Deși s-a încercat în mai multe rânduri să se creeze Ducatul Ruteniei ca membru cu drepturi depline al Uniunii, în special în timpul revoltei cazacilor din 1648, sau după semnarea Tratatul de la Hadiach, și să se înființeze "Republica celor trei națiuni" sau Uniunea statală polono-lituaniano-ruteană, planul nu a fost niciodată realizat din cauza
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Chauvelin (1727-1737), regele a abandonat politica pacifistă a lui Fleury pentru a interveni în războiul polonez de succesiune. În plus față de încercarea de a restabili tronul Poloniei pentru socrul său Stanisław Leszczyński, de asemenea, regele a sperat să smulgă râvnitul ducat de Lorena de la Francisc al III-lea. Căsătoria iminentă a Ducelui cu fiica împăratului Carol al VI-lea, Maria Tereza, ar fi adus puterea austriacă periculos de aproape de granița franceză. În final, intervenția franceză nu a permis ca Stanisław să
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
Tereza, ar fi adus puterea austriacă periculos de aproape de granița franceză. În final, intervenția franceză nu a permis ca Stanisław să-și recupereze tronul. Prin Tratatul de la Viena din noiembrie 1738, Stanisław a fost recompensat pentru pierderea tronului polonez cu ducatul Lorena, care în cele din urmă a trecut ginerelui său, regelui Ludovic, în timp ce Ducele Francisc al III-lea de Lorena a fost moștenitorul Marelui Ducat de Toscana ca o compensație pentru pierderea Lorenei. Războiul a costat Franța foarte puțin comparativ
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
Tratatul de la Viena din noiembrie 1738, Stanisław a fost recompensat pentru pierderea tronului polonez cu ducatul Lorena, care în cele din urmă a trecut ginerelui său, regelui Ludovic, în timp ce Ducele Francisc al III-lea de Lorena a fost moștenitorul Marelui Ducat de Toscana ca o compensație pentru pierderea Lorenei. Războiul a costat Franța foarte puțin comparativ cu pierderile umane și financiare din războaiele duse de regele Ludovic al XIV-lea și a reprezentat un succes clar al diplomației franceze. Achiziționarea Lorenei
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
XII-lea și al XVIII-lea. Fondat de lituanienii păgâni în a doua jumătate a secolului al XII-lea, și-a extins aria de cuprindere dincolo de zona inițială de așezare a lituanienilor prin cucerirea unor părți a Rusiei Kievene. Marele Ducat ocupa în perioada de maximă putere din secolul al XV-lea teritorii care astăzi fac parte din următoarele țări: Lituania, Belarus, Ucraina, Polonia și Rusia. După acceptarea Uniunii de la Krewo din 1386, a făcut parte dintr-o uniune personală cu
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
-lea teritorii care astăzi fac parte din următoarele țări: Lituania, Belarus, Ucraina, Polonia și Rusia. După acceptarea Uniunii de la Krewo din 1386, a făcut parte dintr-o uniune personală cu Regatul Poloniei. După semnarea Uniunii de la Lublin din 1569, Marele Ducat a intrat într-o federație cunoscută ca Uniunea statală polono-lituaniană. În cadrul federației, Marele Ducat al Lituaniei avea guvern, armată, sistem juridic și buget separate. În 1795, statul polono-lituanian a fost dezmembrat de vecinii mai puternici: Prusia, Imperiul Rus și Imperiul
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Rusia. După acceptarea Uniunii de la Krewo din 1386, a făcut parte dintr-o uniune personală cu Regatul Poloniei. După semnarea Uniunii de la Lublin din 1569, Marele Ducat a intrat într-o federație cunoscută ca Uniunea statală polono-lituaniană. În cadrul federației, Marele Ducat al Lituaniei avea guvern, armată, sistem juridic și buget separate. În 1795, statul polono-lituanian a fost dezmembrat de vecinii mai puternici: Prusia, Imperiul Rus și Imperiul Austriac. Marele Ducat al Lituaniei era un stat multinațional, care a ocupat un teritoriu
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
într-o federație cunoscută ca Uniunea statală polono-lituaniană. În cadrul federației, Marele Ducat al Lituaniei avea guvern, armată, sistem juridic și buget separate. În 1795, statul polono-lituanian a fost dezmembrat de vecinii mai puternici: Prusia, Imperiul Rus și Imperiul Austriac. Marele Ducat al Lituaniei era un stat multinațional, care a ocupat un teritoriu uriaș datorită vacuumului de putere lăsat de prăbușirea statului mongol. La viața sa politică, economică și culturală au participat lituanienii și polonezii catolici, slavii răsăriteni ortodocși și greco-catolici, evreii
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
armenii, germani, etc. Caracterul multinațional al statului și filozofia cosmopolită a elitelor sale după sfârșitul secolul al XIV-lea a generat în secolele al XIX-lea și secolul al XX-leaal XX-lea]] o dezbatere asupra problemei moștenirii naționale a Marelui Ducat al Lituaniei. Această dezbatere a implicat istorici din Polonia, Rusia, Lituania și Belarus și a influențat și politica națională din cele patru state. Dezbaterea a ajuns la paroxism în timpul războaielor pentru independență din 1917 - 1920, și a contribuit la acutizarea
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
influențat și politica națională din cele patru state. Dezbaterea a ajuns la paroxism în timpul războaielor pentru independență din 1917 - 1920, și a contribuit la acutizarea disputelor locale, precum cele ale liniei Curzon și a politicii în Lituania Centrală. Expansiunea Marelui Ducat al Lituaniei în Rutenia Albă unea popoare având culturi similare. Ambele popoare, atât strămoșii lituanienilor din ziua de azi cât și cei ai belarușilor se autodenumeau "lituanieni" în limbile lor, și anume "lietuviai" în limba lituaniană și "litviny" în limba
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
de azi cât și cei ai belarușilor se autodenumeau "lituanieni" în limbile lor, și anume "lietuviai" în limba lituaniană și "litviny" în limba belarusă. În acea vreme, prin "lituanian" se înțelegeau două lucruri. Unul dintre ele era locuitor al Marelui Ducat, iar celălalt era cel de vorbitor de limbă lituaniană. Acești lituanieni locuiau nu doar în Lituania modernă, dar și în Prusia Răsăriteană și în spații vaste din Belarusul zilelor noastre. În Prusia Răsăriteană numele era folosit pentru a numi numeroasa
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
lituanieni locuiau nu doar în Lituania modernă, dar și în Prusia Răsăriteană și în spații vaste din Belarusul zilelor noastre. În Prusia Răsăriteană numele era folosit pentru a numi numeroasa minoritate lituaniană (Lithuania Minor), în vreme ce în tărâmurile slave ale Marelui Ducat, numele se referea mai ales la locuitorii țării. În Belarus, belarușii, în special cei catolici, se considerau lituanieni, în vreme ce alte populații, așa cum erau ucrainienii, se considerau "ruteni". Însă numărul celor care se considerau lituanieni a scăzut în timp datorită adoptării
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
catolici, se considerau lituanieni, în vreme ce alte populații, așa cum erau ucrainienii, se considerau "ruteni". Însă numărul celor care se considerau lituanieni a scăzut în timp datorită adoptării culturii și limbii poloneze, care erau considerate mai sofisticate. Până în cele din urmă, nobilimea ducatului a ajuns să se considere de etnie poloneză. Naționalismul lituanian și lupta pentru autodeterminare au renăscut în secolul al XIX-lea. Din acel moment, termenul "lituanian" a început să se fie asociat numai cu vorbitorii de limbă lituaniană. Belarușii, care
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Din acel moment, termenul "lituanian" a început să se fie asociat numai cu vorbitorii de limbă lituaniană. Belarușii, care au declanșat o mișcare de renaștere națională cam în aceeași perioadă, au început să se considere o națiune diferită. Dezvoltarea Marelui Ducat al Lituaniei a început în 1238 sub domnia Marelui Duce Mindaugas (ori "Mindoŭh" în limba belarusă). Mindaugas a fost creștinat în 1252 și a fost încoronat rege al Lituaniei în 1253 (în 1260, el a renunțat la creștinism). După moartea
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
limba belarusă). Mindaugas a fost creștinat în 1252 și a fost încoronat rege al Lituaniei în 1253 (în 1260, el a renunțat la creștinism). După moartea lui a izbucnit o luptă pentru tron între ducii lituanieni, dar statul a supraviețuit. Ducatul a cucerit teritorii în sud și est, încorporând părți întinse din Rutenia. Expansiunea a atins culmea întinderii sub regele Gediminas (în limba belarusă: "Hiedzimin"), care a creat un stat centralizat puternic, un imperiu care se întindea de la Marea Neagră până la Marea Baltică
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
rus aflat în expansiune au fost o adevărată amenințare pentru statul lituanian, care a fost astfel obligat să facă o alianță mai strânsă cu Regatul Poloniei, până a ajunge la statul federal al Respospolitei după acceptarea Uniunii de la Lublin. Marele Ducat al Lituaniei a păstrat numeroase drepturi în acest stat federativ, inclusiv guvern, buget și aramată separate. Statutul federal a fost desființat de "Constituția din mai" 1791. Limbile oficiale ale Marelui Ducat al Lituaniei au fost limba ruteană, (numită limba belarusă
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
federal al Respospolitei după acceptarea Uniunii de la Lublin. Marele Ducat al Lituaniei a păstrat numeroase drepturi în acest stat federativ, inclusiv guvern, buget și aramată separate. Statutul federal a fost desființat de "Constituția din mai" 1791. Limbile oficiale ale Marelui Ducat al Lituaniei au fost limba ruteană, (numită limba belarusă veche de către belaruși și limba slavonă de cancelarie de către lituanienii), limba poloneză și limba latină. Limba ruteană a fost folosită până în 1697 pentru redactarea corespondenței cu țările răsăritene sau a unor
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
altul se adaptau realităților locale și adoptau limba și cultura noului cămin. De aceea, șleahticii lituanieni care s-au mutat în regiunile locuite preponderent de slavii răsăriteni au adoptat după o vreme cultura acestora din urmă. În momentul apariției Marelui Ducat, etnicii lituanieni formau aproximativ trei sferturi din populația țării. Odată cu ocuparea de noi teritorii slave, proporția de lituanieni a scăzut până spre o treime din totalul populației. Alte etnii din Marele Ducat erau evreii lituanieni și tătarii. Numărul slavilor răsăriteni
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
cultura acestora din urmă. În momentul apariției Marelui Ducat, etnicii lituanieni formau aproximativ trei sferturi din populația țării. Odată cu ocuparea de noi teritorii slave, proporția de lituanieni a scăzut până spre o treime din totalul populației. Alte etnii din Marele Ducat erau evreii lituanieni și tătarii. Numărul slavilor răsăriteni ajunsese atât de importante în ducat, încât limbile vorbite de aceștia erau folosite pentru redactarea legilor. Acesta este motivul pentru care Marele Ducat al Lituaniei este considerat de multe ori un stat
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
sferturi din populația țării. Odată cu ocuparea de noi teritorii slave, proporția de lituanieni a scăzut până spre o treime din totalul populației. Alte etnii din Marele Ducat erau evreii lituanieni și tătarii. Numărul slavilor răsăriteni ajunsese atât de importante în ducat, încât limbile vorbite de aceștia erau folosite pentru redactarea legilor. Acesta este motivul pentru care Marele Ducat al Lituaniei este considerat de multe ori un stat slav, alături de alte țări precum Polonia și Rusia. În ciuda numeroaselor achiziții teritoriale pașnice din
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
o treime din totalul populației. Alte etnii din Marele Ducat erau evreii lituanieni și tătarii. Numărul slavilor răsăriteni ajunsese atât de importante în ducat, încât limbile vorbite de aceștia erau folosite pentru redactarea legilor. Acesta este motivul pentru care Marele Ducat al Lituaniei este considerat de multe ori un stat slav, alături de alte țări precum Polonia și Rusia. În ciuda numeroaselor achiziții teritoriale pașnice din Rutenia, ducatul putea face apel la forța militară, care era atât de mare, încât era singura din
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
limbile vorbite de aceștia erau folosite pentru redactarea legilor. Acesta este motivul pentru care Marele Ducat al Lituaniei este considerat de multe ori un stat slav, alături de alte țări precum Polonia și Rusia. În ciuda numeroaselor achiziții teritoriale pașnice din Rutenia, ducatul putea face apel la forța militară, care era atât de mare, încât era singura din Europa Răsăriteană care putea face față cu succes Hoardei de Aur. Aproape de fiecare dată când mongolii au încercat să oprească expansiunea statului lituanian, hoardele au
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
("Księstwo Warszawskie" în limba poloneză, "Duché de Varsovie" în limba franceză, "Herzogtum Warschau" în limba germană) a fost un stat polonez înființat de Napoleon Bonaparte în 1807 pe teritoriul polonez cedat de Prusia conform Tratatului de la Tilsit. Ducatul rămânea în uniune personală cu Saxonia sub conducerea aliatului lui Napoleon, regele Frederic Augustus I. După eșecul invaziei napoleoniene în Rusia, ducatul a fost ocupat de trupele prusace și rusești până în 1815, când a fost împărțit între cele două țări
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]