6,588 matches
-
și, Împreună cu eremitul, așteptau pe părintele Bernhard pentru a hotărî amănuntele Înmormântării. Meșterii zidari Începuseră deja să pregătească În biserică gropnița. Vestea se răspândise ca flăcările unui incendiu În toată mânăstirea și călugării se strânseră Îngroziți În biblioteca cea mare. Ducele fusese foarte iubit, un stăpân bun și generos, care copleșise mânăstirea cu daruri și privilegii. Mai mult, chiar În acele timpuri când viața unui om nu avea Însemnătate, asasinarea mișelească a unui cap Încoronat era o crimă Îngrozitoare, care Îi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
doilea curier. Părintele Bernhard era reținut la castel de gravitatea situației, astfel că-l ruga pe stareț să se ostenească el Într-acolo, pentru ca Împreună cu doamna ducesă Sophie să hotărască tot complicatul cere monial al Înmormântării. Curierul mai spuse că ducele Conrad cu oamenii săi se Îndreptau spre Staufen. — Nobilul stăpân a făcut curățenie la Molsheim, spuse Întunecat mesagerul. A retezat trădarea de la rădăcină. Din păcate, doi dintre capii conjurației au scăpat și s-au refugiat pe Stouff. Deci domnul duce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și nădejdea În pronia cerească, silindu-mă la un gest necugetat! Hotărâră deci să plece Împreună spre Staufen, Însoțiți de slujitorii lor. Mai mult, sihastrul trimise după ajutor În satele vecine și, aflând că sfântul lor Îi cheamă În ajutorul ducelui Conrad, oamenii nu zăboviră. Fiecare luă ce-i fu la Îndemână, și porniră șiruri, șiruri, cu ghioage, cu coase și securi, cu tot ce putea fi folosit ca armă, spre fortăreața de pe Stouff. Vestea se răspândi cu iuțeala fulgerului, astfel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aruncă lui Simeon: — Îmbrac-o și Încearcă să te strecori fără să te recunoască vreunul. De afară se auzeau din ce În ce mai lămurit zgomote Înă bușite, chemări, porunci scurte, zăngănit de arme. — Nu cred că au timp de noi, spuse necunoscutul. Armata ducelui a Înconjurat castelul. Trebuie s-o găsim pe domnița Adelheid, Înainte ca cei doi ticăloși s-o folosească pentru a-și scăpa pielea. Sau s-o omoare ca o ultimă răzbunare, dacă nu mai au nici o nădejde. știi cumva unde
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sugrum cu mâinile mele! Simeon văzu cum se Întunecă dintr-odată chipul necunos cutului și cum Își Încleștează pumnii uriași. Gândul că ar putea să-i simtă și el În jurul gâtului Îi dădu fiori. — Eu sunt Johannes, supusul credincios al ducelui Conrad. Mi-a poruncit să mă strecor În cetate ca să vă găsesc pe amândoi, În timp ce ei o asediază și n-au timp de altceva. N-a fost greu să pătrund aici, cine se sinchisește de un cerșetor? Hai, trebuie s-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
flă cările lui... Cei doi se priviră lung: — Deci era Adalbrecht? Tot ce se poate! Să-i lăsăm pe cei doi să se răfuiască Între ei. Unul tot ne rămâne și nouă... suspină Johannes. Dacă nu i-aș fi jurat ducelui Conrad s-o scot pe prințesă de-aici... Se strecurară cu multă băgare de seamă prin cotloanele Întunecoase: — Acum nu mai putem ieși, spuse cerșetorul. E prea târziu. Peste tot mișună soldați. Nu putem ajunge la poartă. Simeon Își pierduse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nobilei Adelheid. Faptul n-a fost cunoscut până acum, el nu e fiul meu, l-am adoptat numai. Prin vinele lui curge un sânge dintre cele mai ilustre... Un slujitor intră În goană și-i șopti ceva la ureche tânărului duce. — Iartă-mă, jupâne Urs. Mă bucură ceea ce-mi spui, nu pentru că astfel l-aș prețui pe Bodo mai mult decât Îl prețuiesc acum. Inima, mintea și faptele lui sunt demne de cel mai nobil nume... Dar vom vorbi mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
stea la pândă până ce șobolanii vor Încerca să iasă din gaura lor. Atunci am să hotărăsc ce-i de făcut. Poate că vom putea pătrunde noi prin tunel, ca să ajungem sus În cetate! Cu toată Împotrivirea tatălui său și a ducelui, căruia starea lui de slăbiciune nu-i scăpase, Bodo ceru să meargă cu micul grup de ostași care Îl Întovărășeau pe fratele Ulrich. Nu pot să stau aici și să aștept fără să fac nimic, nădăjduind că totul o să fie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai lărgi, se năpusti afară. — Nobile Bodo, veniți Înapoi până nu-i prea târziu. Veniți iute... — Nu-i nimeni, nu-i nimeni, șopti Bodo. Sunt toți pe ziduri. Încerc s-o găsesc pe domniță. Voi Întoarceți-vă și spuneți-i ducelui ce-am descoperit. Slujitorul cel bătrân Înjură Încetișor: — Haideți după nebunul ăsta, nu-l putem lăsa aici sin gur. Fiți cu băgare de seamă să nu nimerim dincolo de gratii. Oricum dacă scăpăm de uneltele de aici, ne așteaptă altă pedeapsă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-se pentru luptă și urmărind cu spaimă cum se apropiau amenințător asediatorii. Între timp, oamenii lui Conrad ajunseseră sub zidurile fortăreței. Cercul ucigător se strângea din ce În ce mai mult. Un herald care Înaintase călare fluturând steagul ducal strigă: — Predați vă. Deschideți porțile, ducele Conrad făgăduiește Îndurare pentru toți cei ce nu se Împotrivesc. Deschideți porțile. Nu-i vrem decât pe răzvrătiți, pe cei doi ticăloși Eglord și Adalbrecht, vinovați de crime strigătoare la cer și de Înaltă trădare, cei care și-au călcat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aliați puternici Împotriva imperiului. Chiar Bodo a stabilit acum câțiva ani această Înțelegere cu messire Giuseppe Candiano, spre avantajul ambelor părți, bineînțeles. și, În ultima vreme, domnilor din Consiliu le au ajuns la ureche zvonuri Îngrijo rătoare, cum că Împotriva ducelui Bertold și a fratelui său s-ar țese ceva foarte primejdios. Amadeus nu e străin de toate acestea. Deci am bătut Împreună toate cârciumile și bordelurile, am jucat feste tâmpite și i-am speriat pe cetățenii onorabili cu prostiile noastre
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de la mine... Prietenul nostru Josua a Înțeles de Îndată, nu sunt niște nenorociți fără căpătâi aceia care mă caută... Sunt oameni Îndemânatici, care se pot strecura oriunde și află totul. Astăzi am aflat nume noi: noul maestru de vânătoare al ducelui Bertold, ministerialul din Sölden și soția sa, care s-au furișat În casa Zähringer ca să o spioneze. În privința aceasta stăpânul nostru a fost Întotdeauna neprevăzător și ușuratic. Cei doi joacă un rol foarte important În intriga ce s-a țesut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sub bolta porții celei mari, știură că era prea târziu. Freamătul care domnea, neliniștea cu care călugării alergau Încoace și ncolo prin curte și pe coridoare arătau că se Întâmplase ceva neobișnuit. Nou-sosiții aflară că se făceau pregătirile pentru Îngroparea ducelui Bertold. și că Bodo Împreună cu tatăl său plecaseră să-l Întâlneas că pe Conrad. Solomon răsuflă ușurat când află că cei doi trăiau, dar nu-i veni să creadă că Bodo, așa grav rănit cum era, putuse să Încalece. Starețul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Impuls și acțiuneă, Thorbecke, Sigmaringen, 1991, sunt prezentate cele mai vechi acte aflate În arhiva din Schaf fhausen. Se vorbește acolo despre atacul „zähringian asupra mânăs tirii din Schaffhausen. Starețul Îi trimite o misivă papei Calist II, scriindu-i că ducele Conrad, numit acolo dominus și princeps, a atacat În anul 1120 mânăstirea și târgul Schaffhausen. Vezi și „Der Schwarzwald als historische Landschaft“ („Pădurea Neagră ca peisaj politic“ă de Martin Wellmer, În 150 Jahre Freiburger-und Breisgau-Geschichtsverein, Freiburg, 1976/1977. 11
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Rudolf von Rheinfelden. Pentru a-i potoli mânia lui Bertold, l-a făcut În 1061 duce de Kärnten. Astfel prinții Zähringer aveau acest titlu, dar nu și ducatul, pentru că cei din Kärnten nu au vrut să recunoască dom nia unui duce străin.“ Există numeroase infor mații privitoare la aceste evenimente. Rudolf von Rheinfelden ar fi răpit-o pe fiica Îm păratului, Mathilde (a treia fiică a lui Heinrich III și a soției sale Agnes de Poitouă, În 1057. Rudolf a răpit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Poitou, silind-o astfel pe aceasta nu numai să consimtă la căsătorie (1059, dar și să-i dea ducatul suab. Mai târziu, Agnes, fiica lui Rudolf von Rheinfelden și a soției sale Adelheid de Savoya (Torinoă, s-a căsătorit cu ducele Bertold II Zähringer și astfel „moștenirea bogată a familiei Rhienfel den a ajuns În pose sia lui Bertold II și a soției sale“. (Ricker, op. cit.ă După cum se vede În arborele genealogic al familiei Zähringer și În Lexi conul Evului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
s-a Întors la soția sa Berthe de Olanda. Alte variante spun că papa a murit, și Filip s-a Întors din nou la Bertranda. Tabel cronologic 1057 Bertold I, care stăpânea regiunea Breisgau, ridică pre tenții asupra demnității de duce suab. În zadar Însă, pentru că Rudolf de Rheinfelden a răpit-o pe Mathilde, fiica Împă ratului Heinrich III, s-a căsătorit cu ea și a primit ducatul suab de la văduva Împăratului, Agnes de Poitou. 1061 Drept despăgubire pentru că nu a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Mathilde, fiica Împă ratului Heinrich III, s-a căsătorit cu ea și a primit ducatul suab de la văduva Împăratului, Agnes de Poitou. 1061 Drept despăgubire pentru că nu a primit ducatul suab, lui Bertold I i s-a acordat demnitatea de duce de Kärtnen, și fiului său, Hermann, demnitatea de principe de Verona. Tatăl său i-a dăruit comitatul Breisgau. Totuși nobilimea locală s-a opus exercitării noilor drepturi acordate și autorității În noile ținuturi. 1073 Hermann se călugărește În mânăstirea Cluny
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Cluny. Ținutul Breisgau Îi revine din nou tatălui său, Bertold I, iar stăpânirea asupra Veronei, fratelui său, Bertold II. 1077 Bertold I intervine de partea papei Grigore În cearta pentru Învestitură dintre acesta și Împărat. I se iau titlurile de duce și principe și se retrage la domeniul său din Teck. 1078 În disputele care au urmat, mânăstirea de la Weilheim an der Teck este distrusă. Bertold I Înnebunește și moare În cetatea sa, Limburg din Weilheim an der Teck. Este Îngropat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se văd până azi. 1091 După analele din Marbach, În acest an a fost Întemeiat Freibur gul. Probabil În 1100 este populat prima oară viitorul oraș. 1092 Bertold II ajunge duce de Suabia cu sprijinul papei și al familiei Welfilor. Ducele numit de Heinrich IV Încă din 1079 era Friederich de Staufen. 1093 Bertold II mută mânăstirea Sfântul Petru din Welheim in der Teck În Pădurea Neagră. 1098 Bertold II cade la pace cu Friederich de Staufen. Primește orașul Zürich și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Bertold II cade la pace cu Friederich de Staufen. Primește orașul Zürich și renunță la ducatul suab. Este posibil ca cetatea imperială Zähringen să fi trecut oficial În posesia sa. 1100 Bertold II Își acordă pentru prima oară titlul de duce de Zähringen. 1105 Gebhard III, fratele lui Bertold II, călugăr În mânăstirea Hirsau, devine episcop de Konstanz și legat al papei Urban II În Germania. El Îi susține pe fiii lui Heinrich IV Împotriva tatălui lor, care la conciliul imperial
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Manhattan a fost cumpărată În 1623 de olandezi pe suma de 24 de dolari de la indieni dând la schimb stofă, mărgele și băutură. Ea a fost cucerită apoi de englezi și i s-a dat numele de New-York, În onoarea ducelui de York, fratele regelui Carol al II-lea. În toamna anului 1620, a avut loc vestita sosire a 102 bărbați și femei pe renumita corabie Mayflower (Floare de Mai) care au pus bazele unei colonii În Massachusetts. În iarnă au
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Napoleon la Waterloo. Ar părea ușor, dar mă duc cu gândul la o nuvelă de Pătrășcanu, despre un profesor de istorie, care nu a putut dormi, până nu s-a dus noaptea după un coleg pentru a-i reaminti numele ducelui de fier, generalul Welington. A treia, care este numele piramidelor din Egipt? A patra: Ce deosebire e intre o acțiune și o obligație? Cred că viteza e Încurajată și de faptul că automobilele se cumpără asigurate. Dacă accidentul a fost
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de crime, care, oricât ar fi de „motivate“ ideologic sau prin splendoarea „proiectului ideal“, tot crime sunt, dar, În plus, și de dereglarea totală a mecanismului social. I se potrivește perfect faimoasa expresie a lui Talleyrand, rostită cu prilejul execuției ducelui d’Enghien: „A fost mai mult decât o crimă, a fost o greșeală!“ Dintr-o dictatură de tip fascist se iese mai ușor (cazul Germaniei și al Italiei după război sau al Spaniei după Franco). Fascismul nu a afectat structurile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
arată o fotografie de epocă, de către regele Umberto al II-lea al Italiei, care locuia și el la Estoril. Arhivele locale au înregistrat cu scrupulozitate și pelerinajul unor nume celebre, care au vizitat cu un prilej sau altul zona Cascais-Estoril. Ducele și ducesa de Windsor au locuit pe timpul vacanței din iulie 1940 în casa-palat „Spiritul Sfânt al Familiei” din Estoril. Regele Carol al II-lea al României a stat și el un timp la Estoril, unde a avut o casă-palat numită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]