2,465 matches
-
Lectura eliberatoare (sedativă) nu mai este, așadar, posibilă. Lectura a devenit o otravă, o incitare la disperare: „Cititul care-ntr-o vreme răsîpea a mele gînduri Acum nu mă mai agiută, căci citind În mii de rînduri A tale scrisori duioase, de amori Însuflățîte, Mă cufund În Întuneric de gînduri mai amărîte”... 14. O formă a iubirii este fuga de iubire. Exilul. Un om celebru a spus chiar că fuga este singura formă de scăpare În amor. Fuga este, În fond
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
curent. Din sfera micilor viețuitoare, Conachi dă atenție fluturelui, iar dintre arbori alege fagul („copaciul mare”), sub crengile căruia are Ioc mistica Întîlnire și se desfășoară marele ceremonial. 18. Dintre instrumentele muzicale, Conachi găsește o afinitate cu scripca: „scripca jalnică, duioasă, răspunde la ahtul meu / Și spune În lume toate cele ce pătimesc eu...”. SÎntem În faza lăutărească a mesajului erotic. Poezia este spusă, simpla lectură nu-i suficientă. Trebuie un spectacol al rostirii și taraful este interpretul cîntecului suspinător. Mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
îi descriau vechii înțelepți chinezi : dragonul este acea făptură care se află acum pe pământ, în clipa următoare printre nori, dar nu știi care e drumul pe care l-a străbătut ca să ajungă de la pământ la cer“. „Nu sunt prea duioase gândurile astea care aruncă flăcări pe nări“, estimase Filip. Ea luase aerul îngăduitor al fetei care-și petrecuse adolescența printre cărți : „Focul e un fel de a fi al energiei. Gândul e și el un fel de energie, așa că și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te-apucă dragostea, ești pierdută, nu mai ești în stare de nimica... — Da’ cine a vorbit de dragoste ? — Atunci, dacă vrei, plătești. Jancote ! Banu’ înainte... — Da’ de la băiatul ăsta de ce nu ceri ? mai nădăjdui Ologu. Lasă-l, săracu’... spuse Panselia duios, îndesându-i ultima bucată în gură. Nu te uiți la el, că nici măcar labă nu e-n stare să-și facă ? La vârsta lui, interveni orbul, poți s-o faci și-n vis... — Gata ! hotărî Costică, opintindu-se să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poartă cu tupeu. Și, mai ales, poporul român nu poate purta acest război pentru că nu mai percepe imoralitatea: lui îi este indiferent că îl are din nou în față pe autorul unor spectacole en plein air care începeau cu balade duioase și se terminau cu "Ceaușescu, Romînia!", scandat pe scenă și preluat, prin incitație și pseudo-isterie colectivă, de tribune. Și de ce îi este lui indiferent dacă vede aceleași mutre în decoruri istorice care se vor diferite? Pentru că poporul român, aceasta e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de o durere sfâșietoare: „Mi-i viața azi durere vie,/ Străină orice bucurie,/ Când doamna ce-am iubit odată/ Cu dragoste nemăsurată/ Pierdută-mi este pe vecie.”639 În dialogul care urmează între cei doi, purtat „pe un glas curtenitor, duios”640 de către personajul narator, „dulce și plăcut grăia”641 și cavalerul, și care va constitui cea mai amplă parte a poemului, avem din nou prefigurată imaginea acelei societăți medievale cizelate și elaborate, de această dată accentul căzând pe ritualul iubirii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
58. 180 Nici un cusur n-avea: socot/ Că era dreaptă cumpănire/ În toată-a ei alcătuire.”651 Femeia deține toate calitățile cerute într-o epocă în care formalismul purtării nu putea fi încălcat: „Da, fiinc-atâta de frumos/ Danța, atâta de duios/ Cânta, și-atâta de unduios/ Zburda, și-atât de luminos/ Căta, și-așa prietenos/ Vorbea, cu sunet mângâios,/ Cum n-a mai fost ca ea vreodată/ Minune binecuvântată.”652 Unicitatea este dublată de mister, căci perfecțiunea tinerei este percepută ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
790 Ca și Beatrice a lui Dante, Grizilda este desăvârșită și virtuțile ei sunt cunoscute și apreciate de către toți supușii: „Căci, în virtute pururi deplină,/ Purtarea ei fără cusur frumoasă/ Era mereu de bunătate plină;/ Așa era la vorbă de duioasă,/ De vrednică de cinste și miloasă/ și-n suflet pătrundea așa de bine,/ C-o îndrăgea îndată orișicine.// Nu numai la Saluce în cetate/ Se răspândise faima ei cea bună,/ Ci și-n ținuturi hăt îndepărtate,/ O proslăveau noroadele mpreună
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de o durere sfâșietoare: „Mi-i viața azi durere vie,/ Străină orice bucurie,/ Când doamna ce-am iubit odată/ Cu dragoste nemăsurată/ Pierdută-mi este pe vecie.”639 În dialogul care urmează între cei doi, purtat „pe un glas curtenitor, duios”640 de către personajul narator, „dulce și plăcut grăia”641 și cavalerul, și care va constitui cea mai amplă parte a poemului, avem din nou prefigurată imaginea acelei societăți medievale cizelate și elaborate, de această dată accentul căzând pe ritualul iubirii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
58. 180 Nici un cusur n-avea: socot/ Că era dreaptă cumpănire/ În toată-a ei alcătuire.”651 Femeia deține toate calitățile cerute într-o epocă în care formalismul purtării nu putea fi încălcat: „Da, fiinc-atâta de frumos/ Danța, atâta de duios/ Cânta, și-atâta de unduios/ Zburda, și-atât de luminos/ Căta, și-așa prietenos/ Vorbea, cu sunet mângâios,/ Cum n-a mai fost ca ea vreodată/ Minune binecuvântată.”652 Unicitatea este dublată de mister, căci perfecțiunea tinerei este percepută ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
790 Ca și Beatrice a lui Dante, Grizilda este desăvârșită și virtuțile ei sunt cunoscute și apreciate de către toți supușii: „Căci, în virtute pururi deplină,/ Purtarea ei fără cusur frumoasă/ Era mereu de bunătate plină;/ Așa era la vorbă de duioasă,/ De vrednică de cinste și miloasă/ și-n suflet pătrundea așa de bine,/ C-o îndrăgea îndată orișicine.// Nu numai la Saluce în cetate/ Se răspândise faima ei cea bună,/ Ci și-n ținuturi hăt îndepărtate,/ O proslăveau noroadele mpreună
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se face cu orice personaj, fie el și de importanță mai mică în acțiunea la care participă. De asemeni, personajele umane pot fi mai ușor caracterizate dacă se are în vedere atitudinea lor față de animale și în special față de câini (duioasă, agresivă, nevricoasă etc.) Probabil cel mai celebru exemplar canin din literatura română este unul extrem de antipatic: Bubicó. O și sfârșeste rău, nenorocitul, aruncat din tren pe fereastră în noaptea neagră, taman când vagonul trece pe un pod... Numele lui vine
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
spunea Rilke, mint mult, au adâncit confuzia dintre cele două fenomene. Voi face referire la sonetul care oferă o definiție paradigmatică a dragostei În limba spaniolă, dată de Lope de Vega: Sleit și Îndrăzneț, chiar cu mânie, ești aspru și duios, și rece, darnic, cinstit și trădător, viteaz, fățarnic, vioi, tânjind, trăind o moarte vie; loc, tihnă doar Întru iubire-ți fie, vesel și trist, Înfumurat, slugarnic, viteaz, fugar, și-apoi plângând amarnic, sperios și mulțumit; și josnicie. Nu vrei să
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
și a președintelui comisiei interimar e de la Primărie - G. Pallady, iată cum îi suna pendula acestuia: „Nu vă mai văd căsuța pe perete, / Modest sculp tată‐n os și lemn de nuc, / Pendule vechi cu lanțuri lungi și cuc / Tovarășe duioase și discrete. Nu mai aud în f iecare seară / Tic ‐ tacul vostru liniștit și grav / Nici cucu‐ n prag, subțire și firav, / Cântându‐mi ora‐ n dimineți de vară./ Toți v‐au uitat... a voastră strălucire / S‐a stins treptat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu ocazia unei ședințe a Ligii Cu lturale.” Domnului Mihăilescu‐Macaz îi răspunde Praștia prin însuși cuvântul lui Nicolae Iorga care nu‐i altul decât șeful politic suprem al celui care aruncă trivialităț ile: ... G. Tutoveanu este „un adevărat, un duios și un puternic poet”; poezia sa „Aduceți‐vă aminte” este „Una din cele mai frumoase bucăți lirice din literatura noastră”; poemul său „Logodnica lui Vifor” este „de o formă clasică pură”; întregul volum „Balade” e „cea mai însemnată carte de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
puternic și respectat de toate popoarele lumii; chipul în bronz al Marelui Cuza Vodă, do mnul iubitor al țărănimii, se ridică măreț din străjuirea a pat ru brazi. De sus... de pe înălțimea pedestalului de marmură aruncă priviri blânde, dulci, priviri duioase de părinte, țăranilor trecători, care nici acum și nici în ruptul capului nu voiesc să creadă că Cuza n u mai este printre cei vii.” * 284 Buletinul oficial al Comitetului executiv al Sfatului Popular al Regiunii Bârlad Buletinul oficial al
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a cărților și revistelor, însemnări literare și j urnalistice, informații și chiar poezii. Am reținut, nu întâmplător, poezia „Români, priviți spre hotare!” de Gh. Filiche, Priponești Tutova, în numărul 4 din aprilie 1937, din care redăm ultimele versuri: „...Atât de duios vi‐i trecutul Și jertfa atâta de mare, 315 În zare mijește furtuna, Români, priviți spre hotare!” Premoționale spusele învățătorului Gh. Filiche din Priponeștii nașterii mele... N‐a trecut mult și Mareșalul avea să ordone: „Ostași, treceți Prutul!” Ostașii au
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu umor că făcea parte din „hălăciuga academicăʺ N‐am întâlnit publicate versurile satirice în cele 23 numere ale Florilor Dalbe apărute în 1919, dar am găsit versuri de o sensibilitate aparte semnate de același Victor Ion Popa, naive și duios anecdotice, cum le numește Gruia Novac undeva, referindu‐se la Societatea Academia Bârlădeană. Iată, de exemplu, versurile cu titlul „M‐a cunoscutʺ: „Avea iubita un cățel; / Se gudura pe lângă mine, / Și‐l depărtam încetinel,/ Căci drept vorbind, e o ru
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
înghesuie să iasă în prim-plan și să-i rostească numele. Să exemplificăm. Un cabotin s-a abonat drept recitator din Eminescu pentru orice ocazie: urlă spasmodic la manifestări culturale în școli și prin parcuri, iar gloata amnezică îl strigă duios pe numele de cod trecut pe statele de plată ale poliției politice - KGB-ul de ieri și de azi. Altul, coborât din fotoliul propagandei de partid, publică o carte de versuri intitulată - chiar așa! - „Steaua Eminescu”, poate cea mai proastă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Banca. În același număr redacția răspundea corespond entei că a primit materialele expediate și publica poezi a „M elancolii” din care redăm și noi ultima strofă care, probabi l, deconspira vârsta autoarei (care în realitate avea 24 de ani n. n.): „Duios privind în zarea albă Înspre trecut mă bate gândul Când știu că-n urma mea sburat-au Vreo șaptesprezece - ierni de-a rândul...” Totodată, ziarul publica și „Profilul” primit din care redăm ce scria Maria... despre unele din preferințele Iosefinei Sturdza
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
așteptat înfricoșate la poarta sufletului covârșit de durere. În sufletele prietinilor, în sufletele acelora care au cunoscut de aproape toată țesătura vieții celui dispărut acum din mijlocul lor, care l-au prețuit în toate faptele și l-au iubit, amintirile duioase ale vieții cu frământările bucuriile ei se strecoară picătură cu picătură, se contopesc cu d urerea și astfel o potolesc. În sufletele acelora care au avut împrejurare a să cunoască larg bunătatea fără margini a celui stins acu m di
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe cineva", spune un angajat al firmei care comercializează aceste produse. Elena Udrea apelează la ceaiurile din plante Zein, care cică ar conține mușețel, fenicul, floare de violetă, petale de trandafir, roiniță și rubarbă. Și se continuă, în cel mai duios mod, în ziarul cu pricina: „Pentru a avea un ten mai luminos, ministrul folosește măștile pe bază de aur (conțin, pulbere de perle naturale și particule de aur de 24 de carate). De asemenea ea mai apelează și la crema
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și dragi sufletului său: Blaga, Boc, Ponta, familia lui Ponta, poporul, modernizarea, postmodernizarea și la final răsmodernizarea statului român. Până când se va învăța odată minte, tot românul că trebuie modernizat! Apoi iubitul conducător al poporului Traian Băsescu, în cuvintele sale duioase s-a întors din nou la dragul său popor. De data asta ca să-i dea una zdravănă peste bot. A tunat și a fulgerat, că în timp ce el s-a retras în chilia lui de Cotroceni, ca să dea poporului Legea fundamentală
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
atâta fum de țigară părul meu lucește de ce gras e, deci mai sănătos ca al tău care a plecat de pe cap; tu nici nu știi tu bă, cât de mult aștept sfârșitul săptămânii, ca să-mi înec privirea în apa ceea duios curgătoare și neagră ca un fund de sobă, care iese din hainele cu care merg la serviciu". Intr-adevăr, eu fiind un bun creștin, nu pot să le fac românilor din epoca Băsescu așa ceva, ci doar să le spun împăciuitor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vorbind despre asta, și prin asigurarea auzului să aveți propria confirmare, si asta nu mai tîrziu decît chiar astă-seară. GLOUCESTER: Nu poate fi un asemenea monstru. EDMUND: Sigur că nu-i. GLOUCESTER: Față de tatăl lui, care-l iubește atît de duios și de mult. Cer și pămînt! Edmund, caută-l; sfredelește pentru mine-n inima lui, te rog; aranjează lucrurile cum crezi mai bine. Mi-aș da toată averea ca să fiu pe deplin lămurit. EDMUND: Mă duc să-l caut, șir
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]