5,695 matches
-
dezlănțuie și să fie încă binecuvântat pentru că a readus calmul. Dacă vorbesc altfel este pentru a vă învăța să-i aduceți mulțumire Domnului” . Opoziția dintre slava umană și cea care vine de la Dumnezeu, și relația dintre slava autentică și familiaritatea dumnezeiască care se traduce prin îndreptarea spre cer și rugăciunea de mulțumire de pe acest pământ, arată foarte bine că Sfântul Ioan Hrisostom vede în slava deșartă nu numai un obstacol în viața morală adevărată, ci și o atitudine care minează vocația
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
numeroase ocazii, mai multe teme ale operei au apărut în relație cu slava omenească; am constatat acest lucru mai ales în cazul iubirii frățești și a polemicii împotriva necreștinilor. Altele au fost notate mai pe scurt, ca de exemplu familiaritatea dumnezeiască, detașarea de bunurile lumești și îndreptarea spre lumea de dincolo, fără a o uita pe cea a slavei adevărate, căreia îi suntem destinați după moarte, dar care, de pe acest pământ, îi iluminează pe copiii „filantropului” Dumnezeu. Referindu-ne la Teologia
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
din această operă o lucrare în același timp „originală și tradițională”, „o operă de școală dar și universală.” Reținem așadar că “Scara” reflectă o experiență directă și personală, fundamentul ei fiind experiența vie. Sfântul Ioan a urcat el însuși “scara dumnezeiască” și apoi a scris despre ea. Părintele Georges Florovsky observă că „nivelul Scării este foarte simplu: ea se definește prin logica inimii mai mult decât prin logica intelectului.” Cartea este impregnată cu elemente ale Tradiției și reprezintă o lucrare de
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
-și fi structurat deliberat opera conform unui principiu structural întreit: o Scară în două jumătăți concentrice (asemenea dipticului), compusă din trei părți principale, alcătuită ca o cale de a propovădui unitatea lui Dumnezeu, dualitatea naturilor în Hristos și trinitatea Persoanelor dumnezeiești de o ființă. Se poate pune întrebarea: Cât de mult din ceea ce-au spus Couilleau, Price și Lawrence provine de la Sfântul Ioan Scărarul și cât de mult de la ei înșiși, ca autori? ... Treptele Scării Raiului nu sunt momente pe
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
Ioan Casian, Isihie Sinaitul - care împreună cu Sfântul Diadoh al Foticeii și Sfântul Ioan Scărarul fac parte din spiritualitatea sinaită - vor pune accent pe liniștea interioară obținută prin rugăciune și trezvie (asceza trupească fiind presupusă), atribuind rolul cel mai mare harului dumnezeiesc. Ea va atrage atenția, în special, asupra cauzelor interioare ale păcatului, precum și asupra metodelor de combatere a lui încă de la origini. În sfârșit, învățătura celor trei căi va fi dezvoltată de Sfinții Grigorie cel Mare și Maxim Mărturisitorul... Drd. Stelian
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
cât se poate de concis dar și consistent, în același timp, diferite capitole și subcapitole din lucrare, de fapt, cât mai multe posibil, că primul subcapitol al capitolului dedicat Spiritualității Evangheliei Sfântului Apostol Matei este intitulat: Spiritualitatea este experiența prezenței Dumnezeiești, a harului Părintesc, în care creștinul serios și profund se întreabă „Ce este spiritualitatea creștină ?” și tot el răspunde cu ajutorul citatelor scripturistice și patristice că „Ea este în mod fundamental „un sens al prezenței dumnezeiești”, „un sens al realității lui
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
intitulat: Spiritualitatea este experiența prezenței Dumnezeiești, a harului Părintesc, în care creștinul serios și profund se întreabă „Ce este spiritualitatea creștină ?” și tot el răspunde cu ajutorul citatelor scripturistice și patristice că „Ea este în mod fundamental „un sens al prezenței dumnezeiești”, „un sens al realității lui Dumnezeu”. Spiritualitatea creștină trebuie să facă „experiența acestei prezențe și să trăiască în lumina ei” . Spiritualitatea creștină este fundamentată pe o experiență sigură a „Harului Părintesc” al lui Dumnezeu, prin care este posibil să spunem
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
creștină este fundamentată pe o experiență sigură a „Harului Părintesc” al lui Dumnezeu, prin care este posibil să spunem, în răspuns, „Tatăl nostru” (Matei 6,9). „Tatăl slavei” este începutul fiecărui dar și har al întregului spectru și ciclu al Iconomiei Dumnezeiești. El este începutul și de la izvorăsc intenția, voința și primul impuls, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur . Acesta este Cel Care lucrează „totul în toate”(ICor.12,6) prin Fiul în sinergie cu Sfântul Duh.Viața creștină se trăiește
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
este harismatic și divino-uman, după modelul lui Iisus Hristos, Dumnezeu-omul . Cu Iisus Hristos se introduce o nouă realitate, adică o nouă creației în Iisus Hristos. Desăvârșirea nu este etică, ci ontologică. Iisus Hristos nu este un prototip moral, ci Unul dumnezeiesc și mântuitor. Întruparea lui Iisus Hristos reprezintă centrul dinamismului soteriologic al omului, iar principiul ontologic se reveleaza în viața în Iisus Hristos, cu Iisus Hristos. Conținutul dinamismului soteriologic al omului coincide cu hristificarea lui ontologică, și nu se reduce la
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
Marea noutate a credinței creștine este substituirea sensului de robie cu sensul înfiere. În loc să fim slujitori sau chiar robi ai lui Dumnezeu, am devenit copiii Lui , am dobândit „Duhul înfierii” . Sfântul Ioan Gură de Aur insistă asupra realității darului înfierii dumnezeiești (θείας υιοθεσίας) în Noul Testament. El vede acolo superioritatea față de umbra legăturii dumnezeiești pe care o avea Vechiul Testament: „Aceea era o cinste nominală; dar aici se adaugă realitatea. La această temă, Dumnezeu adaugă: Am spus: dumnezei sunteți și fii ai Celui
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
înfiere. În loc să fim slujitori sau chiar robi ai lui Dumnezeu, am devenit copiii Lui , am dobândit „Duhul înfierii” . Sfântul Ioan Gură de Aur insistă asupra realității darului înfierii dumnezeiești (θείας υιοθεσίας) în Noul Testament. El vede acolo superioritatea față de umbra legăturii dumnezeiești pe care o avea Vechiul Testament: „Aceea era o cinste nominală; dar aici se adaugă realitatea. La această temă, Dumnezeu adaugă: Am spus: dumnezei sunteți și fii ai Celui Preaînalt. În această privință, Scriptura spune: ei s-au născut de la Dumnezeu
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
putea spune, am fost reînnoiți: prin acest lucru am primit numele de fii” . Trebuie remarcat că această înfiere dumnezeiască aduce după sine o eliberare de păcat și o adevărată libertate creștinului. Atâta timp cât această eliberare nu era îndeplinită și desăvârșită, filiația dumnezeiască nu putea fi reală. Înfierea duhovnicească nu se poate realiza decât dacă este unită cu iertarea păcatelor, cu împăcarea, cu răscumpărarea, cu sfințenia, cu mântuirea: aceste acte sunt condiția preliminară a filiației dumnezeiești. „Cel care nu a obținut toate aceste
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
eliberare nu era îndeplinită și desăvârșită, filiația dumnezeiască nu putea fi reală. Înfierea duhovnicească nu se poate realiza decât dacă este unită cu iertarea păcatelor, cu împăcarea, cu răscumpărarea, cu sfințenia, cu mântuirea: aceste acte sunt condiția preliminară a filiației dumnezeiești. „Cel care nu a obținut toate aceste bunuri, nu-L poate numi Tată pe Dumnezeu” , pentru că „acolo unde se iartă păcatele există și înfierea” . Așa ajungem la deducția că Spiritualitatea este mod de viață susținut de Dumnezeu ce se aplică
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
că primul mare discurs public, Predica de pe Munte, începe prin pronunțarea ca fericiți a acelora care au de oferit numai sărăcia lor spirituală (5,3). Dar Evanghelia Sfântului Apostol Matei este în același timp o chemare la răspuns față de harul dumnezeiesc revelat în și prin Iisus Hristos. Acest răspuns este caracterizat pe multe căi : pocăință (3,2 ; 4,17), urmarea lui Iisus Hristos (4,18-22 ; 8,18-22 ; 16,24), devenind sărac cu duhul (5,3), alegând poarta cea strâmtă și calea
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
o judecată coruptă. Ce este deci remarcabil, de fapt, în această slavă este faptul că vine de la oameni și că de ea se bucură deopotrivă tineri dansatori, femei corupte, avari și înrăiți de câștiguri. Dar cel care face obiectul admirației dumnezeiești, nu o împarte cu acești oameni, ci cu acei sfinți slăviți, vreau să spun cu Profeții, Apostolii, cei care fac dovada unei vieți îngerești. Dacă vrem să atragem mulțimea și admirația lor, să examinăm mai de aproape această dorință și
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
se poate înstrăina omul de multiplele lui patimi, precum și de tendințele ce îi denaturează realitatea profundă existențială. „Se poate spune că această comunicare interpersonală a omului cu Dumnezeu-Omul are o funcție antropologic-catartică” . Drumul ascetic al purificării este unul al erosului dumnezeiesc, înseamnând restituirea iubirii în cadrul comuniunii interpersonale. În această comuniune are loc acea perihoreză, întemeiată pe experierea ființială proprie, a omului cu Arhetipul său, Dumnezeu. Această perihoreză creează premisa realizării unei asceze personale, a unei transfigurări ascetice. Relația iubitoare a omului
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
încă de când trăiește pe pământ, omul poate să își așeze trupul pe tronul lui Dumnezeu,- omul este absorbit, de parcă ar fi în cer (XXIX). Desăvârșirea dinamică și infinită este erosul ca mișcare și înclinație a persoanei atrase de Dumnezeu. Erosul dumnezeiesc este pentru Sfântul Ioan „țelul pedagogiei lui filocalice”. Scara este un dinamism. Întrebarea cea mai importantă este acum aceasta: Unde ne aflăm pe Scară? Răspunsul trebuie să-l găsim fiecare din noi în propria conștiință. Preasfințitul Kallistos ne spune că
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
educației omului în spațiul istoric și politic al Ortodoxiei nu a constituit o ramură pedagogică autonomă, ci era legată indestructibil de perspectiva teologică a înrădăcinării necreatului în creat. E vorba de un subiect ce se integra în cadrul relației dialectice a dumnezeiescului cu omenescul, adică a căutării condițiilor (circumstanțelor) ce au făcut să fie evidente în plan istoric a intervențiilor supraistoricului și formularea posibilităților originii firescului sau fizicului în metafizic. Neîndoielnic, perspectiva educației se încadra și într-o planificare educațională mai largă
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
prin natura lui pur și simplu o existență animală, strict biologică, ci este creat să fie rațional și desăvârșit. Faptul de a fi rațional îl împinge, sub forma unei consecvențe către trăsăturile sale moștenite, prin puterile sale raționale spre Cuvântul Dumnezeiesc, adică spre izvorul și cauza întregii existențe. „Făpturi raționale și prin rațiune spre Cuvânt grăbindu-se” . Este evident că aici filozofia se leagă cu morala binelui și cu pregătirea judecăților intelectuale. Astfel, este un fapt esențial că filozofia este pusă
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
competența alegerilor personale și a normelor ontologice ale neamului omenesc. Prin urmare, orice formă de educație va fi dată tinerilor corespunde cu vocația antropologică , numai dacă păstrează ca criteriu esențial perspectivele firești ale desăvârșirii pe care le-a pus Cuvântul Dumnezeiesc. Dezvoltând problema pe un temei concret Sfântul Grigore Teologul observă că filosofarea apare direct și împreună cu evaluările în fața realizărilor sociale. La nivelul în care un om este un filozof adevărat, se privează de ambiții în plan social. Paralel, acest Părinte
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
trebuie să se uite faptul că dogma creștin ortodoxă nu constituie un adevăr teoretic simplu, pur speculativ, fără legătură cu omul și viața lui. De atunci de când Dumnezeu S-a făcut om, ca să-l îndumnezeiască pe om, nu există nimic dumnezeiesc, care să nu aibă legătură cu omul, precum nu există nimic omenesc care să nu aibă legătură cu Dumnezeu. Dogma mai teoretică, cum o consideră mulți, cea Treimică, are un raport atât de direct și de esențial cu omul, încât
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
o relație directă cu omul și viața lui. Smerenia, ascultarea, nădejdea, iubirea, și toate virtuțile creștine sunt adevăruri ce se conexează (unesc) direct cu Iisus Hristos și cu dogma Hristologică. Fiecare virtute evanghelică este după arhetipul lui Iisus Hristos, desăvârșit dumnezeiască și desăvârșit omenească, este darul Sfântului Duh și fructul participării la harul Acestuia. Dogma Hristologică poate fi predată treptat cu criteriul problematicii și receptivității copiilor. Astfel anumite elemente dogmatice pot fi trecute cu vederea în Gimnaziu și să fie predate
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
și creatură (inclusiv cea de natură spirituală): „...îndumnezeirea nu anulează prăpastia imuabilă dintre natura creată și natura necreată: orice transsubstanțiere a creaturii este exclusă. Calea înfierii , participarea (metousia) la viața și darurile divine, îi fac pe oameni asemănători , conformi chipului dumnezeiesc sau prototipului lor, ca unii unși și pecetluiți de către Duhul ” (p. 128). Al doilea capitol, Cadrele căderii și problema răului (p. 130-137), arată că scopul creației este libertatea lui Dumnezeu de a Se auto-limita, pentru a demonstra că bunătatea Lui
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
va scoate esențialul: „toată taina credinței creștine se află în Biserică; toată taina Bisericii este Dumnezeu-Omul; toată taina Dumnezeu-Omului stă în faptul că Dumnezeu S-a făcut trup și a sălășluit în trup toată plinătatea Dumnezeirii Lui, toate vredniciile Sale Dumnezeiești, toate Tainele lui Dumnezeu”[15]. Alături de Sfântul Iustin Popovici în sintetizarea scrierilor Sfinților Părinți, sintetizare dorită de părintele G. Florovsky, stă Părintele Dumitru Stăniloae, care preferă pentru definirea Bisericii expresia „Trupul mistic al lui Hristos în Duhul Sfânt”. Dimensiunea ecleziologică
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
evidențierea locului central al Sfintei Euharistii se semnalează și caracterul euharistic al vieții creștine. Acest caracter euharistic nu se cultivă numai prin participarea regulată la Sfânta Euharistie, dar și prin conștientizarea faptului că trăim ca mădulare ale trupului lui Hristos. Dumnezeiasca Euharistie are poziție centrală în renașterea vieții credincioșilor. Sfântul Ioan Damaschinul spune că cei care mănâncă și beau trupul și sângele Domnului din Sfântul Potir devin mădulare unul altuia și, toți împreună, trupul lui Iisus Hristos. Gustăm din izvorul cel
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]