14,797 matches
-
și în pelerinaj la gardul Liceului ,Mircea cel Bătrân" din Constanța, sărit de elevul Băsescu pentru a nu fi premiat... Însă, când nevasta lui Haralampy și-a încercat costumul de baie în prezența lui, prietenul i-a zis cutremurat: - Sfinte Dumnezeule! Da' când ne-am căsătorit parcă nu aveai atâtea ciolane... Într-adevăr, Claustrina părea soția lui Popey Marinarul din cunoscutele desene animate. Femeia a început să plângă, printre sughițuri a dat vina pe ,să trăiți bine", pe tranziție și pe
Sorcova Veselă? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11021_a_12346]
-
siguranță nimicul sau necunoașterea. 2407. Absolutul prostiei e un adevăr. 2408. Absolutul adevărului e necunoașterea lui. 2409. Absolutul vieții este speranța. 2410. Absolutul deșertăciunii este necuprinsul. 2411. Absolutul iubirii este neființa. 2412. Absolutul sexului este deprimarea. 2413. Absolutul Omului este Dumnezeul său. 2414. Absolutul creației este Lumea. 2415. Absolutul frumuseții este speranța într-o altă frumusețe. 2416. Absolutul prostiei este necunoașterea ei. 2417. Absolutul timpului este Clipa. 2418. Absolutul cunoașterii este necunoașterea. 2419. Absolutul filosofiei este credința. 2420. Absolutul credinței este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
deșertul cunoașterii. 2554. Adevărul este iubire. 2555. Adevărul sunt ochii tăi ce vor să se ascundă în lacrima unei clipe eterne. 2556. Adevărul nu se poate spune niciodată ci doar simți. Orice ai spune poate fi combătut. 2557. Adevărul este Dumnezeul Primordial, este unica lipsă din Tot dar și din Totul de la spatele Totului, etern, infinit. 2558. Adevărul este cărămida pe care se reazămă întreaga construcție a minciunii. Altfel s-ar dărâma. 2559. Adevărul este unicul sens al nonsensului. 2560. Adevărul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
degeaba, dar zice, fiind că altfel nu poate trăi, decît dinspre vorbă, cu vorba pre vorbă călcînd. Asa e! Nimic nu se poate alt-fel, chiar de s-ar pune chezas Universul, ce să mai spunem de Tatăl al lui, El, Dumnezeul, chiar El. Cuvîntul, oricare ar fi, este scurt si scapă adesea îti scapă prin mîna întinsă, pe margini de deget, îti scapă; fuge fraza și fuge si gîndul; alunecă totul se scurge în multe viteze, dar totul e foarte serios
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
-s profunde și-ale lumii margini infinite... totul a fost scris în Sfânta-Carte. călător - încotro te vei duce, ori aproape, ori foarte departe, Omule, tu calci mereu pe-o cruce... PARCĂ NINGEA... sub fulgii mari ca lacrima eternă era un Dumnezeu pândar al vieții muriseră și steagurile-n bernă printre tejghele goale - precupeții vindeau la liber bulbi de revoluții nu prea ningea - nu trebuia să ningă în care călimări de substituții visam ca seva țării să se stingă? doream un prinț
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mâini, că: poezia lui george FILIP este un templu în care trebuie să intrăm smeriți și fără bocanci... De aceea, stau ca omul prost, adică simplu și mă-ntreb: dar HOMER, SOCRATE, EMINESCU...de la cine-or fi păscut înțelepciune? Au Dumnezeul care ne-a trimis poruncile Sale prin fiul HRISTOS, s-a consultat cu careva dintre pământeni?! Asta este, deci AXIOME. O carte în care...citiți și nu comentați. Al Dvs. indubitabil, incorijibil și incurabil poet liric... george FILIP AMIN! CIRCUMVOLUȚIE
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ca uvertura ce s-a cântat mai ieri la Hiroșima acum sunt imnuri totul e un cântec tradiția ne este compromisă ne-au ruginit pumnalele în pântec și noi trădăm istoria nescrisă s-au congelat și vulturii-n cuibare iar Dumnezeul nostru - presupusul se duce pe la casa cui nu-L are și dă sentențios cu josu-n susul... nu mă veți sinucide-n noaptea asta că vă iubesc nespus tiranii mei mai am pe lume calul și nevasta și ne vom evada
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
conceput în spațiul interiorului, care purcede de la concret și vizibil ca să se stabilească în partea obscură a eului, acolo unde se desăvârșește și lumescul și celestul. Chipurile ei poetice, și ele nede finite, sunt scoase parcă din dalta lui Brâncuși. Dumnezeul ei - o identitate poetică, un principiu suprem, ca și cel arghezian, și totuși existent pentru poetesă, chiar și când insistă să rămână nepipăibil. Când o preocupă problema timpului și a deșertăciunii, poeta se adresează numai și numai, cu o proprie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și trestia se uita lung prin figura infinită/ a Cuvîntului/ se uita și se pierdea împreună cu apele/ și cu nenăscutele stele/ prin întuneric călătoreau/ pînă dădeau de blînzenia luminii" (Psalmul cuvintelor). Mergînd pe solemnitatea firului biblic dăm peste imaginea unui Dumnezeu matematizant: "Dumnezeu nu joacă zaruri, scrie o formulă simplă peste tot,/ cîntă cu atomii noștri corzi însuflețite de numărul de aur". Dar tensiunea maximă a formelor ce se epurează de materie nu se poate menține pe linia sa "perfecționistă", întrupată
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
oglinda văzătoare", prin ideologie, prin ură. Așa cum întunericul creează premisele căutării luminii, poeta se înverșunează, cu patos enorm, să reconstituie integralitatea, ca "martoră mută a acestei pierderi de armonie" (p. 94), să militeze pentru reconstituirea purității originare, să anihileze acel "dumnezeu toxic", fiindcă este "dedus", adică aproximat și fetișizat pe criterii egoiste, după cel autentic". Una din cele mai percutante ipostaze ale estului este povestea despre abandonarea strugurilor. Adepții estului ca paradigmă a negativului sunt precum culegătorii ce nu se ating
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
replicat. - Relativă la ce, la bani? Grady și-a proptit în față o carte de bucate. Iritată, cu rețeta de tort părînd să-i joace pe pagină, asculta fîșîitul tabloidului pe care-l răsfoia Clyde. Deodată, a sărit ca ars: - Dumnezeule, uite fotografia ta, și s-a răsucit pe scaun, pentru ca ea să poată privi peste umărul lui. Din ziar, o înfrunta o imagine neclară, parcă pătată de muște, a ei și a lui Peter, arătînd ca două broaște îmbălsămate. Clyde
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
care se cheamă Poemul Sfârșitului. A ajuns la mine întâmplător, dactilografiat la un Remington: fără semne de punctuație. Dar despre ce ar mai fi vorba, dacă nu de descrierea mesei pe care a fost așezat? Tu mi-ai amintit de dumnezeul nostru, de mine însumi, de copilărie, de acea strună a mea care m-a predispus întotdeauna să privesc romanul ca pe un manual (înțelegi tu de care) și poezia lirică s-o privesc ca pe o etimologie a sentimentului (în
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
alta. Dar eu, cu tine vorbesc. Tu știi că viața, oricum ar fi ea, e întotdeauna mai nobilă și mai presus de astfel de formulări de libret. Sistemul macazurilor și al catastrofelor feroviare proprii dramelor nu mi se potrivește. O, Dumnezeule, câte mai vorbesc eu cu tine, și pentru ce? Soția mea este un om impetuos, nervos, răsfățat. Se întâmplă să fie frumoasă în ultimul timp, de când i s-a agravat anemia - destul de rar. În fond are un caracter frumos. Cândva
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
în stare să dea oamenilor acea încordare lăuntrică de care este nevoie pentru a modifica realitatea din jur, creștinismul a făcut treptat loc unei noi religii. Noua religie este cu atît mai stranie cu cît ea este lipsită de un Dumnezeu transcendent. Această religie, spune Drăghicescu, este socialismul. Socialismul este o formă de creștinism în care idealurile egalitariste și justițiare ale vechilor creștini se vor împlini, chipurile, aici, în lumea aceasta, oamenii nemaitrebuind să aștepte venirea împărăției cerești. Altfel spus, judecata
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
să fiu acuzat că i-o atribui sau o inventez, fără ca ea să existe într-o formă evidentă de neliniște), dar ea rezultă din două surse de frământare sau îngrijorare: bâjbâirea spre un Centru ascuns (unde s-ar adăposti chiar Dumnezeul salvator) și căutarea unui Sens spre centru, ce poate fi adoptat ca sens al existenței. Arghezi se zbate el însuși într-un labirint, iar opera sa, printr-o omologie firească, este ea însăși un labirint - oglindă a labirintului lumii. Conștiința
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
cerșetori, vom fi o Românie de parlamentari cerșetori... Ioi, Iștenem!, cum ar zice un prieten al meu din Harghita și Covasna, da' ce beteșug le-o mai rândui Bunul Dumnezeu la aleșii noștri? Sau, ca să fim emancipați: O, my, good!, - Dumnezeule!, s-a răzvrătit pe loc Haralampy, îndoindu-se în același timp, dacă exiști cu adevărat și-i vezi la televizor pe aleșii noștri, fie-ți milă și dă-le, Doamne, așa cum bine merită, minte să-și voteze pensii cât mai
Țara lu' piepți de pui și a pensiilor de lux... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10856_a_12181]
-
și Șereș cu tot, de care domnu' Băsescu s-a cam lepădat ?, se minunează prietenul rămas fixat pe zicerea prezidențală. - Da, dragul meu, fix așa, precum bine a spus cu o vreme în urmă Domnu' Președinte, la Jurnalele tv... - Pfui, Dumnezeule! Înseamnă că suntem valoroși, înseamnă că nu în zadar avem cel puțin câte-o ge(a)nă de la neînfricații noștri strămoși... - Așa cred și eu... Haralampy e în culmea entuziasmului: în câteva minute și-a făcut bagajul zicându-i neveste
Noroc cu domnul președinte Băsescu!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10895_a_12220]
-
de alta: în ultimă instanță, celui ce (re)scrie istoria îi este indiferentă flama mistică originară. În finalul piesei, Pavel îi otrăvește pe toți, pentru a elimina martorii, și nu are nici un scrupul în a-i înfige cuțitul în spate Dumnezeului său. Acesta n-a fost răstignit pe cruce și n-a înviat în momentul auroral al creștinismului, dar iată că el se ridică exact înainte de căderea cortinei, cu pumnalul ieșindu-i firesc dintre umeri, și îi face Elenei o promisiune
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
Altă figură de stil remarcată de Compagnon la antimoderni este tautologia. Exemplu, tot din de Maistre: "Istoria lui 9 Thermidor nu e lungă: cîțiva scelerați au omorît cîțiva scelerați". Iată însă o altă tautologie foarte recentă, ca să spun așa: "Marx, dumnezeul lui Marx." O recunoașteți? E a lui Traian Ungureanu. În acest punct mi se pare că stîngiștii (o parte liberali, o parte francofoni, ei nu se întîlnesc foarte des, de altfel) și reacționarii noștri de șarm ar trebui să-și
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
pe tinerii tinerei generații, cavaleri ai amăgirilor, aristocrați ai gusturilor bune și statornice. Cîte o frază, stoarsă de orice patetism și oprindu-și pentru sine doar o reținută, deplin filtrată, emoție, închide un fel de a fi: "Nu cunosc numele dumnezeului pe care și l-a ales Mircea Eliade ca să i se închine - din catalogul atîtor religii examinate de el - " de un lucru sînt însă sigur: de rugăciunea lui." Sau, la moartea lui Noica: "Constantin Noica este o enigmă națională. Ca
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
a lui Hölderlin, a lui Artaud sau a lui Van Gogh. Cei mai mulți naufragiază în confortul de a se prelungi: într-o metaforă sau într-o academie, într-o statuie sau într-un joc. Adică în tot atîtea chipuri ale istoriei." Dumnezei desțărați și oameni de omenie, gesturi de curaj și contribuții mari-mărunte ale unor aproape necunoscuți care au știut sau au învățat să aștepte. Și să se ascundă, ca Daniel Boc: "Nu fațada - culcușul fiarelor./ Numai și numai fundătura. De acolo
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
să fie sigură că nu va mai fi exilată prin cine știe ce colț al țării, dacă nu ia secundariatul. N-a fost singura. Mulți dintre colegii ei s-au mulțumit cu posturile pe care le aveau pe unde i-a dus Dumnezeul repartiției guvernamentale cu șase ani înainte. Unora dintre ei această așteptare le-a lăsat pe față un fel de speranță adolescentină că la un moment dat li se va face dreptate. Alții, majoritatea, au aerul că au pățit-o nevinovați
După 25 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10187_a_11512]
-
eu nu mai sunt aceeași, mâncarea nu mai este aceeași. Nu mai este aceeași nici farfuria și nici covorul pe care stăteam. Acum sunt cioburi pe jos. Eu sunt flămândă, aproape să leșin și am În mine culoarea urii. Da, Dumnezeul meu, urăsc!!!!! IMAGINEA A TREIA Leșin și visez o scară pe care trebuie să urc. Simt că dacă o pot urca, ajung la prima imagine și voi putea schimba această trăire a dezastrului și a foamei. O scară pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de serviciu... Așa că putem să te spunem ierarhic lu^ Măcărescu, pricepi?... Dacă, la ce ți-oi zice io acușica, ai să sari la bătaie și-o să scoți și baioneta aia pe care o ții la șold, amărâtule, te fac praf, Dumnezeii mă-tii de turnător ordinar, și te mai bag și în p.m. de sergent de celofibră, nenorocitule!... Cioancă înlemnise. Ca șantaj, era un șantaj! Se uita amuțit la elev. Nu l-ar fi crezut în stare de așa ceva. Părea un
Recrutul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10219_a_11544]
-
ființă înzestrată cu o utilitate precisă. Și în ciuda lentorii generale și a calmului din care aproape nimeni nu îl putea scoate, hotărîrile pe care le lua erau cu neputință de întors din cale. Ce hotăra era bun hotărît, și nici Dumnezeul căruia îi închinase viața nu ar fi putut să-l facă să se răzgîndească. Una peste alta, tăcerea încăpățînată, puterea de muncă, diformitatea planturoasă și liniștea firii sale introvertite îi atrăseseră porecla de "boul mut". Oricît ar suna de respingător
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]