11,261 matches
-
mister fără cheie, și în sfârșit un regret. Iată-le, pe rând: „în mine sau în tine se va azvârli o altă ființă ca un căutător de perle și între agrafe și surâsuri, va lumina rotundă pietricica rămasă dintr'un ecou sau dintr'o aiurare." (p. 30). Este nădejdea în bunăvoința subtilă a viitorului căreia literatura i s-a livrat în toate vârstele și formele ei. Un bob de luciditate aduce, îndată, amărăciunea ușor semeață, care nu caută consolare, a hermeneuticii
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
ei, acceptat cu o anume seninătate, exprimă graba omului de a reconfigura semantica lumii: „Ușor nu-i să dezlegi ce-i timpul, labirint/ Multiplu, unu și mereu distinct,/ Al fiecăruia și-al tuturor./ Sunt nimeni. Spada n-am încins voinic./ Ecou sunt, și uitare, și nimic (Uitarea). Într-o vibrație de ordin sufletesc, prin care eul poetic se identifică sistematic cu universalul, mai mult decât în recursul la autobiografism, este de aflat latura profund personală și intimă a lirismului borgesian. Dureroasă
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
la respectarea drepturilor omului. "Parlamentul European dezbate în fiecare sesiune plenară cazuri de încălcare a drepturilor omului în lume și adopta rezoluții specifice cu recomandări pentru contracararea acestor abuzuri. Din păcate, de cele mai multe ori, aceste poziții politice rămân fără un ecou concret", a declarat Corina Cretu, cerând Serviciului European de Acțiune Externă o strategie viabilă de acțiune.
Corina Crețu: Este necesară o eficientizare a acțiunilor comune UE-ONU consacrate apărarii drepturilor omului () [Corola-journal/Journalistic/47342_a_48667]
-
și alții au avut de suferit din pricina acestor adeziuni, până în ’89 fiind complet ocultați. Dar, după 1989, Streinul și „iconariștii” au fost recuperați de istoria literară - în bună măsură, datorită eforturilor criticului Mircea A. Diaconu -, în timp ce Traian Chelariu, în ciuda micului ecou de presă al jurnalului său din anii ’50 (Strada Lebedei nr. 8, 2001), rămâne un cvasinecunoscut pentru cititorul de azi. Întinsul său jurnal interbelic, apărut în două volume, nu a suscitat prea multe comentarii. Ceea ce e straniu și, dacă istoria
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]
-
nume aproape poetic, Soleil de l’Est. Onorat de ambasadorul Bogdan Mazuru și de directorul general al Cité Internationale des Arts, Jean-Yvet Langlais. Din nefericire nu știu unde este locul întâmplării, nu pot să mi-l imaginez și nici care a fost ecoul, dacă a fost vreunul, în presa pariziană, la întâmplările despre care scriem aici, dar catalogul expoziției mi-a produs o impresie pe care o notez ca fiind excelentă. Citez la întâmplare nume de artiști: Gheorghe I. Anghel, Tudor Banuș, Călin
Din provincie la Paris și retur by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/4755_a_6080]
-
cafenie sau neagră, cu litere aurite, erau Larousse-uri imense, Enciclopedii și Atlase, Ierbare academice, albume de artă în limba franceză și în limba germană, cărți de drept și de pedagogie.” (p. 20). Dintr-o casă, casa Moscuna, prin care trece ecoul Clarei Haskil, și multe alte povești. Biblioteca se prelungește, în amintire, în alta, a domnului Wallenstein, profesor de română al autoarei cărții, fără ca proprietarii să se fi cunoscut vreodată. Mici coincidențe bucureștene. Cărora li se alătură coincidențele mari, drumurile întretăiate
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
contact: „arta spuse ea/ asta spuse el/ nici asta nici arta le răspunse al treilea/ priviră în jur/ erau singuri/ niște cuci/ niște matracuci/ răspunse al treilea/ se băgă în vorbă și al patrulea/ care nu putea fi altcineva decât ecoul/ dar ecoul spuselor altcuiva/ care nu se auzeau până la ei/ pentru că nici unul dintre cuvintele pe care le repeta el nu fuseseră rostite/ de ei/ aleatoriu/ se auzi de undeva din spatele lor/ se întoarseră/ priviră/ nu era nimeni prin preajmă/ atunci
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
spuse ea/ asta spuse el/ nici asta nici arta le răspunse al treilea/ priviră în jur/ erau singuri/ niște cuci/ niște matracuci/ răspunse al treilea/ se băgă în vorbă și al patrulea/ care nu putea fi altcineva decât ecoul/ dar ecoul spuselor altcuiva/ care nu se auzeau până la ei/ pentru că nici unul dintre cuvintele pe care le repeta el nu fuseseră rostite/ de ei/ aleatoriu/ se auzi de undeva din spatele lor/ se întoarseră/ priviră/ nu era nimeni prin preajmă/ atunci să plecăm
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
sociale, dar apropiate de pasiunea pentru scris, de cercurile pe care le frecventau și de sentimentul unui soi de exil într-o lume diferită de cea în care s-au născut. Astra este un roman epistolar în care răzbat limpede ecouri puternice ale unui romantism târziu. De altfel, chiar titlul face referire la poemul Luceafărul, volumul descriind un soi de istorie similară a unui personaj feminin căruia dragostea îi este interzisă. Modelul epistolar de alcătuire a textului îi îngăduie cititorului să
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
în minte în vreme ce lăsam în urmă casa bătrânului artilerist Avdo Babaramo, singura care cutezase să reziste la picioarele cetățuiei, și coboram pe drumul bolovănos și îngust care-și schimbase din nou traseul. Frânturi de amintiri, de fraze sau de cuvinte, ecouri ale unor întâmplări banale se întretăiau, se urmăreau, se prindeau de urechi sau de nas cu o vioiciune care sporea cu cât pășeam mai repede. Iată și casa Suzanei. Îndată ce va afla că am venit, va ieși în fugă și
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
ar conta. Iată că alte popoare sunt de părere că morala contează. Un istoric și un regizor francez au făcut un film documentar (difuzat pe France 3, miercuri 14 martie) intitulat „A denunța în timpul Ocupației”, care a avut un uriaș ecou. Au fost despuiate arhivele - declarații, fotografii, liste de nume, arestări, deportări, internări în lagăre între 1940 și 1944 - toate, ca urmare a unor denunțuri rămase, în cea mai mare parte, anonime de peste 70 de ani. Intervievați de autorii documentarului, unii
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
colo), iar lunga ei lămurire cu Chiriac, care i-a mărturisit că a vrut să se împuște din gelozie, este de un mare efect dramatic și se cuvine citită sau ascultată ca atare. Efimița a fost tratată ca Ipingescu: simplu ecou al bărbatului ei. Dar Efimița e mai inteligentă decât Leonida. Cu toată admirația pe care i-o arată („ca dumneata, bobocule, mai rar cineva”), are curiozități, un pic retorice, de toată frumusețea: „Adică, zău, bobocule, de! eu, cu mintea mea
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
dată, el a devenit conștient că intelectul său a ajuns pe o culme de unde este capabil să înțeleagă aproape totul și unde, în sfârșit, poate obține un ajutor din afară și poate percepe o voce care nu mai este doar ecoul vocii lui” ( p. 153). Ideea continuă și în următorul eseu Devant Dieu, publicat în 1937, un eseu al întrebărilor adresate Creatorului. Maeterlinck admite că toate aceste întrebări, acest spirit de revoltă sunt o consecintă a ignoranței, a faptului că omul
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
comportament al unor slugi care se iau pe ele însele drept nemeșii la care au robit într-o îndelungată istorie.” (p. 61) Scrisul lui Papuc are faldurile baroce al unei perorații făcute parcă pentru sine, în afara oricărei preocupări pentru un ecou imediat, de aici fraza lungă, cu intercalări multiple, în deplin dezacord cu uzul modern al expresiei scurte. Papuc se adresează parcă îngerului păzitor după regulile unei prozodii de pe vremea lui Bossuet și Renan, ceea ce înseamnă că își scrie cărțile fără
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
introducerea unor mecanisme eficiente de control, înaintea "pregătirii discuțiilor privind primirea în zona euro a unor noi candidați". Dar principalul subiect al editorialiștilor germani de vineri nu este președintele român, a cărui vizită, fără să treacă neobservată, a generat doar ecouri relativ slabe, ci noul premier al Greciei, Lucas Papademos.
Ce spun marile cotidiene germane despre întâlnirea Băsescu-Merkel. Bild: Politicienii nu-i vor pe români în euro () [Corola-journal/Journalistic/46949_a_48274]
-
poezia lui Paul Celan! (Între 20 și 23 martie a.c. are loc la Granada un colocviu reunind traducători spanioli și catalani ai lui Paul Celan; Nora Iuga s-ar fi putut deplasa acolo cu cele două volume văduvite de orice ecou românesc, dând seamă lumii despre „chinurile facerii” acelor tălmăciri nefericite...) Aceeași încăpățânată dragoste aproape c-o împinge în brațele unei noi traduceri, acum, la peste opt decenii de viață: o carte semnată de Kathrin Schmidt, un scriitor, dar mai ales
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
de față, căci ea spune mai mult despre Isadora și felul ei de a înțelege arta dansului decât o bună parte din piesă. Modul ei liber de a concepe dansul ca pe o firească înfiripare a unor mișcări, ivite din ecoul creat de muzică în sufletul celui care o ascultă, spune, de fapt, un lucru esențial despre arta sa. Dar ce a făcut Răzvan Mazilu din piesa respectivă este remarcabil, prin tot contextul în care a îmbrăcat-o, începând de la distribuție
Oricine poate dansa dacă ascultă melodia cu sufletul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4716_a_6041]
-
devin un Orient mai apropiat, sau mai îndepărtat, după ocheanul cu care-l privești, butoi cu pulbere și borcan cu miere levantină. Pentru că autorul și-a luat dificila misiune de a inventaria totul într-o rețea inspirată de genealogii și ecouri, avem în cartea sa și un tablou al interesului substanțial pentru a nu spune considerabil pe care zona balcanico-orientală l-a suscitat. Câteva generații de regizori din care fac parte Jean Negulescu, Elia Kazan, Henri Verneuil, Michael Cacoyannis, Constantin Costa-Gavras
Cu Orient Expressul prin Balcania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4955_a_6280]
-
intitulată Limbajul poetic în România literară nr. 41 din 1994. Nu îmi amintesc să mai fi citit alte comentarii despre conferințele marelui lingvist, emigrat după război în Germania, unde l-am întâlnit în 1967 prin intermediul lui Paul Miron. Lipsa de ecou a unor astfel de lucruri nu e la noi neapărat excepțională. Aș spune că, din contra, e cât se poate de obișnuită. Toate conferințele lui Eugen Coșeriu de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din anii 1992-1993 meritau atenție și o reeditare
Despre poezie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4996_a_6321]
-
definiția „sentiment general de generozitate emoțională asociată Crăciunului”. Termenul spirit are în română etimologie multiplă - lat. spirituș, dar și it. spirito, germ. Spirituș, fr. esprit - si sensuri numeroase, suficient de abstracte ca să acopere o nouă lărgire. În DEX, unde persistă ecouri ale definițiilor ideologice - „factor ideal al existenței (opus materiei)” -, spirit are sensuri largi și compatibile cu ideea de atmosfera și de dispoziție generală („mod, fel de a gândi, de a se manifestă; părere, concepție împărtășită de un grup de oameni
Spiritul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5003_a_6328]
-
de un singur scriitor. Lui Vasile Baghiu îi priește ipostaza donquijotescă. Și e perseverent. Așa se face că între 1998 și 2010 a publicat patru manifeste ale „curentului” himerist, considerându-l cea mai coerentă direcție poetică de la oniriști încoace. Cu ecouri, ce-i drept, cam firave. Programul teoretic l-a susținut cu 12 volume, majoritatea de poezii (inclusiv antologii de autor) și doar două de proză: povestirile din Punctul de plecare (2004) și romanul Ospiciul (2006). De curând a publicat un
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
trei italieni tocmai încercaseră, la Paris, un atentat împotriva împăratului Napoleon al III-lea; compozitorul exasperat mută acțiunea pe alt continent, la Boston sub dominație britanică și regele devine conte (s-a tentat de curând montarea versiunii inițiale, dar fără ecou deosebit). Premiera a avut loc la Roma în 1859 cu mare succes și curând a făcut turul teatrelor lirice ale lumii. Așa se explică și prezența titlului respectiv pe afișele ieșene ale unei trupe italiene de operă încă din 1864
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
lume își spune Julián Ríos poveștile de dragoste, război și răzbunare. (Prezentarea editurii) -Delia! strigă aplecat spre golul întunecat al scării. Rămase nemișcat câteva secunde, încremenit de uimire și spaimă. Își strigă din nou sora: „Delia”. Nu primi răspuns, în afara ecoului propriei voci răsfrânte de pereții holului. Se agăță de balustradă, cu capul înclinat spre golul obscur al scării, cu părul căzut în ochii holbați, încercând să pătrundă întunericul. Respira agitat și fața îi era congestionată de cearta recentă, mai violentă
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
li s-au adăugat altele, recapitulative. În sfârșit, volumul e împlinit (până într-acolo încât numărul de pagini se dublează) de trei secțiuni de anexe, conținând dezbaterile preliminare (din care a rezultat Grupul de Acțiune Banat) și o selecție din ecourile critice imediate. Ceea ce e, fără doar sau poate, oportun. Dintre toate, relevanța istorică a acestei antologii e singura care pare să necesite lămuriri suplimentare. Deși, se poate constata cu ușurință, influența formulei propuse de Latzina, Hodjak, Lippet &Co. a avut
Pact de neagresiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4419_a_5744]
-
s-a aflat, și ea, sub zodia barocului pe care l-a ilustrat pe deplin. În timpul vieții poetului, reacțiile cititorilor au fost cum nu se poate mai antinomice, pendulând între admirație și negare. Aderarea fără rezerve și respingerea anihilatoare erau ecoul trezit de o operă a dualităților (caracter cult și popular, registru sublim și burlesc, frumusețe și urâțenie, lumină și întuneric etc.), în forme insolite. Ea ilustra o artă a Frumuseții absolute, bogată în imagini senzoriale, cu sonorități inedite și cu
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]