5,962 matches
-
al morții. Oaspeți ai atlanților, cei doi pământeni citesc, în trecutul acestui imperiu retras în adâncuri, posibilul viitor al lumii terestre. Damnarea atlanților poate fi și damnarea Pământului însuși. Știința, odată eliberată de cenzura rațională, poate sfârși prin a submina edificiul majestuos pe care l-a fondat. Blestemul Atlantidei este avertismentul din istoria de veterotestamentară. Războiul atlanților este războiul de exterminare pe care omenirea este obligată să-l evite. Aventura își relevă miezul ei utopic. Liniștea unei comunități nu se poate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
finită. Extratereștrii sunt parte din decorul ficțional, iar pluralitatea lumilor devine regula de la care nici un creator de aventuri nu se poate abate. Proza grafică a anilor ’60 și ’70 rafinează ipoteza pe care se ridică cel mai impresionant și luminos edificiu al călătoriilor interplanetare. Odată cu Flash Gordon, imaginat de Alex Raymond cu decenii înainte ca filmul să îi acorde un statut de personaj-cult, puntea dintre Pământ și cerurile populate de lumi ciudate, senzuale și barbare este întinsă. Memorabilă și atât de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
săi este și prilejul de a celebra, ca și în Blake et Mortimer, forța eliberatoare a științei. Hugo Kala învinge, încă o dată, iar armata creată de Argos și Sectan este neutralizată cu ajutorul undelor radio. Tirania indestructibilă se prăbușește, ca un edificiu clădit pe nisip. Visul de supremație galactică a lui Sectan este la fel de fragil ca și visul de omnipotență al doctorului Argos. Asemenea Imperiului galben din textele lui Jacobs, tirania lui Sectan nu poate rezista asaltului purtat de libertate cu instrumentele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
această uriașă zonă ce unește Siberia, Manciuria și Mongolia, vechea lume se află în agonie, iar viața omenească încetează să mai aibă vreun preț. Două imperii, cel rus și cel chinez, sunt în ruină, iar pe cadavrele lor se ridică edificiul radicalismului și al brigandajului. Cazaci, seniori ai războiului chinezi, naționaliști mongoli, societăți secrete sunt actorii ce modelează mersul istoriei ce se folosește de trenurile blindate ca de bucățile unor patrii pierdute și recompuse. Corto (cel al cărui spirit visător este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
agonia Turciei imperiale, aflată la finele războiului în mijlocul ocupației militare și al luptelor fratricide. Asasin și trădător, Chevket este colabo ratorul lui Enver-Pașa, supraviețuitorul triumviratului ce a condus Turcia în Marele Război și a instigat la genocidul armean. Din întreg edificiul grandios nu a mai rămas decât un vis nebun, pe care Enver îl urmărește cu o pasiune suicidară : recrearea Imperiului care să reunească națiunile turcice, contrapondere la puterea sovietică. Acesta este noul mare joc al lui Enver, un joc în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
își reunesc puterile spre a opri avansul saxon. Marele Război nu este decât un ultim episod din marea încleștare pe care străvechimea britanică o duce cu invadatorii din nord. Germanii primului Reich sunt avatarurile moderne ale saxonilor ce au distrus edificiul celt și roman al regelui Arthur. Țara celtă este în pericol, iar marinarul cu cercel în ureche devine Regele ciudat, cinic și romantic chemat să apere acest domeniu al strămoșilor săi. Din visele lui Merlin și ale Morganei, Corto intră
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
imperiale britanice ce nu supraviețuiește șocului paradoxal al victoriei de la 1945. Aventura inițiatică a lui Koinski se întâlnește cu destinul lui Hugo Pratt sub semnul, crepuscular, al sfârșitului Imperiului Roman reconstituit ca himeră fascistă. Din Libia până în Abissinia și Somalia, edificiul maiestuos destinat să evoce grandoarea lui Augustus se clatină, sub asediul unor forțe pe care nu le poate contracara. Agonia colosului fragil și cariat de demagogia mussolininiană se suprapune peste drama tânărului Pratt însuși. Tatăl său este sacrificat pe altarul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de la Corto la Koinski și mai departe, spațiul în care se afirmă puterea fără de limite a nisipului care stârnește miraje și înghite oameni și forturi. Etica anticolonială a lui Pratt este motivată intelectual și halucinatoriu. Nimic nu poate supraviețui din edificiul european în acest teritoriu dominat de umbre. Somalia și Ogadenul sunt complementul fantasmatic al Africii de Est în care rătăcesc Ann, Daniel Doria și locotenentul Tenton. Odată cu scufundarea sa în Cornul Africii, un ținut aspru, bântuit de furtuni și de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Viitorul căpăta chip, iar ora răzbunării lui Orlik se apropia. Conspiratorul era demiurgul propriei sale lumi. Capitolul 12, în care o revoltă din adâncuri izbucnește Sosirea doctorului Maketero în subteranul uzinei din Bulundi, plănuită de rezistență, pusese prima cărămidă la edificiul revoltei care avea să fie ruina viitorului lui Olrik și Sponsz. Tintin și cei din jurul lor pregăteau, cu minuțiozitate, pașii ce trebuie urmați pentru ca acest coșmar să ajungă la capăt, iar visul Borduriei să fie spulberat. „Ceea ce trebuie să facem
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Îi trecuse cu eleganță rolul de oaie neagră a familiei Kazanci fiicei ei. Din fericire, Asya nu părea Încă obosită de lume sau apăsată de neliniște, fiind prea tânără pentru toate astea. Însă tentația de a rade de pe fața pământului edificiul propriei existențe era acolo, lucind mocnit În adâncul ochilor ei, dulcea ispită a auto-distrugerii de care sufereau doar oamenii sofisticați sau gravi. În ceea ce privea Înfățișarea, totuși, mătușa Zeliha Își putea da seama clar că Asya abia dacă semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu ținea să le Împărtășească prietenilor săi că avea impresia că suferă zi după zi un supliciu care Îl egalează pe acela al sfîntului Erasm. Știa cîte ceva despre suplicii, dat fiind că nu degeaba cercetase el În tinerețe nenumărate edificii Închinate cultului catolic. Văzuse, copil fiind, supliciul sfîntului Erasm Înfățișat În mărime naturală pe zidul unei capele. Un soldat Înarmat cu un cuțit spinteca pîntecele sfîntului, ajutat de un altul care depăna liniștit mațele, trăgîndu-le pe un scripete, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
surori! CÎteva zile mai tîrziu, am aflat că se organiza o excursie la Simiane-la-Rotonde, un sat unde se Înălța o rotondă al cărei secret arheologii nu izbuteau să-l dezlege: era vorba de un monument construit de sarazini, de un edificiu ocult conceput de Frederic de Hohenstaufen sau de o invenție malefică a templierilor? De Îndată ce am aflat că Maryse se Înscrisese să meargă În excursie, am declarat că rotonda din Simian va figura În documentarul meu. Mama a spus că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
piele de nurcă, iar shuba lungă până la glezne îi exagera rotunjimile, dându-i apariția unui clopot mare de blană, accentuat de ushanka imensă de pe cap. Împrejurimile și spațiile deschise ale St. Petersburgului erau liniștite și albe, iar clădirile, atât impozantele edificii din piatră cât și șandramlele din lemn făcute de mântuială între ele, îi apăreau stranii. Trântite în întinderea înzăpezită care le lăsa indiferente, acestea apăreau fragile și visătoare în ciuda aroganței și energiei pe care construcția lor o implica. Porfiri intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fragmente împrăștiate, zdrențe murdare, resturi de materiale aruncate, cutii ruginite, scânduri putrede, o bucată de plastic pe care vântul o poartă de colo colo, ne arată că acest teritoriu a fost ocupat pe vremuri de așezări de proscriși. În curând edificiile orașului vor înainta ca o linie de pușcași umăr la umăr și vor pune stăpânire și pe acest teren, lăsând între cele mai avansate dintre ele și primele barăci doar o fâșie îngustă, un nou pământ al nimănui, care așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cea mai înaltă clădire care mărginea bulevardul, le tăia abrupt calea. Nu era de fapt decât o iluzie optică, de o parte și de alta a zidului străzile continuau, iar zidul nu era zid, ci peretele unei construcții enorme, un edificiu gigantic, pătrat, fără ferestre pe fațada netedă, egal pe toată întinderea lui. Am ajuns, spuse Cipriano Algor, la țanc, după cum vezi, mai sunt zece minute până la ora de intrare, Știi la fel de bine ca și mine că n-am voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de gardian rezident, Soția ta nu e din cale afară de entuziasmată de dorința ta de a deveni gardian rezident, E mai bine pentru noi, vom avea mai multe facilități, condiții de viață mai bune. Cipriano Algor opri furgoneta la colțul edificiului, părea că-i va răspunde ginerelui, însă întrebă, De ce dărâmă clădirile acelea, Deci s-a confirmat, Ce s-a confirmat, De mai multe săptămâni se vorbea de o amplificare, răspunse Marçal Gacho coborând din furgonetă. Se opriseră în fața unei uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
zece zile, spuse gardianul intern, în timp ce-i făcea cu mâna unui coleg care sosea. Merseră împreună, intrară, ușa se închise. Cipriano Algor porni motorul, dar nu demară imediat. Se uita la clădirile care erau dărâmate. De astă dată, probabil pentru că edificiile erau de mică înălțime, nu se utilizau explozibili, acest modern procedeu, expeditiv și spectaculos în stare să transforme în trei secunde o structură solidă și organizată într-un morman haotic de cioburi. Cum era de așteptat, strada care forma un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care se va învecina cu strada pe care Cipriano Algor va coti în curând, doi care vor închide de-o parte și de alta terenul câștigat pe seama străzii intermediare și a clădirilor dărâmate, făcând să dispară fațada încă vizibilă a edificiului, ușa de acces pentru personalul de siguranță va fi mutată din loc, în câteva zile nici omul cel mai perspicace nu va fi în stare să facă deosebirea, privind de afară, și cu atât mai puțin dinăuntru, între construcția recentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nici o grabă, să-i observăm lipsa. Incitat de graba iscată de gândurile despre cine a ajuns primul și cine va ajunge mai târziu, olarul ocoli repede grupul de clădiri și o luă direct pe strada care limita cealaltă fațadă a edificiului. Ca de obicei, văzu inevitabila coadă care aștepta deschiderea ușilor pentru public. Trecu pe banda stângă de circulație, spre accesul la rampa care cobora spre etajul subteran, îi arătă gardianului permisul de furnizor și ocupă un loc în șirul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fură aerul celor care trăiesc înăuntru. Spre desosebire de fațadele netede, partea dincoace este ciuruită de ferestre, sute și sute de ferestre, mii de ferestre, închise permanent din cauza condiționării atmosferei interne. Se știe că atunci când ignorăm înălțimea exactă a unui edificiu, dar vrem să dăm o idee aproximativă despre mărimea lui, spunem că are un anumit număr de etaje, două, sau cinci, sau cincisprezece, sau douăzeci, sau treizeci și așa mai departe, mai mult sau mai puțin, de la unu la infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar vrem să dăm o idee aproximativă despre mărimea lui, spunem că are un anumit număr de etaje, două, sau cinci, sau cincisprezece, sau douăzeci, sau treizeci și așa mai departe, mai mult sau mai puțin, de la unu la infinit. Edificiul Centrului nu e nici atât de mic nici atât de mare, se mulțumește cu patruzeci și opt de etaje deasupra nivelului străzii și cu zece etaje sub ea. Acum, de vreme ce, staționând aici furgoneta lui Cipriano Algor, ne-am apucat să ponderăm câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gigantică gândire cabalistică să poată fi atât de lesne parodiată? 5. „L’objet d’amour“ și trompeta lui Jacopo Belbo Dacă, În finalul cărții, vom reuși să ne desprindem din fervoarea lecturii ocultiste pentru a contempla cu minimă detașare fastuosul edificiu construit, cu o putere de invenție diavolească, de către teoreticianul Umberto Eco, vom descoperi că există și un răspuns luminos. Nararea pură este esența secretului vieții. Obsesiile lui Jacopo Belbo polarizează În jurul câtorva nuclee dure, pe care actantul-narator Încearcă perpetuu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
al simbolismului în derivă), în fine, virtuți de pamfletar liric de mare rafinament (...) în evidențierea punctelor nevralgice ale unui anume tip de discurs (pe care îl denunță, dar de care nu se poate detașa, afectiv, decît în măsura în care-și minează propriul edificiu” (Leon Baconsky, „Micile publicații simboliste ale momentului 1912“, în vol. colectiv Studii literare. Din istoria presei culturale și literare românești, catedra de literatură română, comparată și teorie literară a Universității din Cluj-Napoca, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987, pp. 132). Unii colaboratori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Paris) și pentru Elena Văcărescu. Ecouri cehoslovace Relativ numeroase sînt, în Contimporanul, și semnalările de reviste din Cehoslovacia, interesul privind — și aici — artele plastice și, mai ales, arhitectura. Revistele conduse de artistul plastic și animatorul praghez Karel Teige — ex. Stauba (Edificiul, publicație de artă și arhitectură) sau Disk — sînt menționate cu regularitate încă de la transformarea explicită a revistei românești în organ al artei de avangardă. La rubrica de „reviste” a nr. 47 este semnalat — fără alte comentarii — „Zone pamflet internațional ceh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
citi următoarele: „Index (breviario romano). Bragaglia aruncă săgeți în adversarii săi de orice școală. Activitatea acesteia din urmă este însă în cea mai mare parte constructivă: 117 expoziții de artă, 43 spectacole, restaurarea Thermelor lui Septimius Severus și transformarea vastului edificiu (...) într’un focar cultural: Teatrul Experimental al Independenților care a dat într’un an 20 de comedii, 25 pantomime muzicale și 50 dansuri clasice, laboare realizată cu ajutorul tinerilor artiști moderniști. Actualmente, Bragaglia, după ce a reprezentat, în montări personale, operele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]