2,036 matches
-
cu israelienii, egiptenii au pierdut în jur de 11.000 de oameni (1.000 omorâți, 4.000 răniți și 6.000 capturați). Israelienii au avut 189 de morți, 899 de răniți și 4 capturați. Israelul a pierdut 15 avioane iar egiptenii doar 8. Echipamente egiptene în valoare de 50 de milioane de dolari au fost capturate de israelieni. Ofensiva israelieana a fost ajutată de elementul surprizei și de distrugerea a 200 de avioane de către forțele anglo-franceze chiar înainte de a pleca de la
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
de fapt alianța pentru că Policrate dădea dovadă de prea mult noroc. I-ar fi recomandat deci să piardă unul din lucrurile cele mai de preț pentru a nu strica echilibrul, o normă care era mai degrabă un imperativ grec decât egiptean ("Nimic în exces" era înscris pe frontului templului din Delfi). Policrate aruncă un inel prețios în mare pentru a urma sfatul lui Amasis, însă un pescar se nimerește să pescuiască exact peștele care a înghițit inelul, să-l aducă lui
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
Iliada. Primele date referitoare la actuala Etiopie provin de la negustorii egipteni care o vizitaseră în jurul anului 3000 î.e.n. și care au dat aceste țări de la sud de Nubia și Kush numele de Punt și Yam. Era considerată "țara zeilor" de unde egiptenii procurau parfumuri precum tămâie și mir precum și abanos, fildeș sau sclavi. Expediția despre care există cele mai multe date a fost cea organizată de regina Hatșepsut din secolul XV î.e.n., expediție care a avut rolul de a procura mir. Cu toate astea
Istoria Etiopiei () [Corola-website/Science/327449_a_328778]
-
bătălie care a primit "nume". Triburile Rebele “Asiatice” sub comanda regelui din Kadesh și-au concentrat forțelor lor în valea Meghido, la nord de Muntele Carmel. Hyksosii s-au expus avanpost puternic, pentru a evita un atac surpriză dat de egipteni și de a păstra în mâinile lor muntele. Probabil, rebelii erau superior numeric armatei faraonului. Tutmose III a trecut în munți Carmel, cunoscând tacticile rebelilor și a sosit în valea Meghido. Apărătorii au fost împrăștiați. Faraonul eroic a condus personal
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
mâinile lor muntele. Probabil, rebelii erau superior numeric armatei faraonului. Tutmose III a trecut în munți Carmel, cunoscând tacticile rebelilor și a sosit în valea Meghido. Apărătorii au fost împrăștiați. Faraonul eroic a condus personal atacul. Pe malurile râului Keen, egiptenii au organizat o tabără fortificată. Hyksosii nu au îndrăznit să o atace. Regele Cades a condus trupele sale de la sat la orașul Tannah și le-a așezat pe deal, convenabil pentru luptă și a fortificat forțele. Faraonul a aliniat armata
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
infanteria densă- lăncierii și soldații cu săbiile. Flancul inamicului a fost înconjurat. A început exterminarea permanenta a armatei regelui cetății Kadesh, care a pierdut în luptă. Bătălia de la Megiddo a fost scurtă și s-a încheiat cu victoria completă pentru egipteni, zdrobind triburile rebele. Ei au urmărit rămășitele armatelor ce au fugit din valea Megiddo, risipiți în munții din jur. Regele de Cades a reușit să-și evite moartea și captivitatea, fiind adăpostit în cetate. O parte a supraviețuitorilor din trupelor
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
ce au fugit din valea Megiddo, risipiți în munții din jur. Regele de Cades a reușit să-și evite moartea și captivitatea, fiind adăpostit în cetate. O parte a supraviețuitorilor din trupelor hyksosilor au început să se adune. După victorie, egiptenii au asediat orașul cetate Megiddo. Faraonul a supravegheat personal lucrările de asediu, înconjurând cetatea cu un zid construit. El a rămas cu personalul său pentru a consolida, aliniamentul la est de cetate asediată. Tutmose III “a examinat toate, ceea ce a
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
fost uriașe: 924 care Hiksose, 2238 de cai, 200 de seturi de arme militare, recolta de cereale din Valea Ezdraelona, 2 mii de capete de bovine. Bătălia de la Megiddo a fost doar începutul unui război lung împotriva hyksosilor, a rebelilor egipteni și a altor triburi din Palestina.
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
mare de tratate și obligații internaționale ale statelor membre ale ONU sunt factori care încearcă să controleze comportamentul în caz de război și să facă de neutilizat opțiunea războiului total. Primul tratat de pace cunoscut a fost cel hitiți și egipteni după Bătălia de la Kadesh. Bătălia a avut loc într-o locație care este astăzi pe teritoriul Siriei. După o bătălie sângeroasă de patru zile, nicio parte nu a avut un câștig substanțial, deși ambii beligeranți și-au proclamat victoria. Cum
Tratat de pace () [Corola-website/Science/323344_a_324673]
-
comună multor tratate care s-au semnat până în zilele noastre. Acest tratat diferă față de altele prin faptul că textul în fiecare limbă diferă într-un anumit punct. Deși cea mai mare parte a textului este identic, textul hitit afirmă că egiptenii sunt cei careu au cerut pacea, în vreme ce versiunea egipteană afirmă exact invers. Versiunea egipteană a tratatului a fost gravată pe o placă de argint, iar această versiune a fost înscrisă pe zidul templului de la Karnak. Tratatul a fost încheiat între
Tratat de pace () [Corola-website/Science/323344_a_324673]
-
hob den Schleier der Göttin zu Sais...”", a cărui traducere în limba română este „Unuia i-a reușit: a ridicat vălul zeiței din Sais”. Acest motto face referire la o inscripție care se afla în templul zeiței Atena (pe care egiptenii o considerau aceeași cu Isis) din orașul egiptean Sais, consemnată de istoricul și filozoful moralist grec Plutarh (46-125) în eseul „Περὶ Ἴσιδος καὶ Ὀσίριδος” („Despre Isis și Osiris”) din colecția "Moralia" (V, 26:9); textul inscripției este în traducere română
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
cărui traducere în limba română este „Unuia i-a reușit: a ridicat vălul zeiței din Sais”. Acest motto face referire la o inscripție care se afla în templul zeiței Atena (pe care egiptenii o considerau aceeași cu Isis) din orașul egiptean Sais, consemnată de istoricul și filozoful moralist grec Plutarh (46-125) în eseul „Περὶ Ἴσιδος καὶ Ὀσίριδος” („Despre Isis și Osiris”) din colecția "Moralia" (V, 26:9); textul inscripției este în traducere română: „Eu sunt tot ceea ce a fost, ceea ce este
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
păstrată și are o vechime de 5500 ani. Acest obiect de încălțăminte este cu circa două sute de ani mai vechi ca papucul omului zăpezi Ötzi care a fost găsit în Alpi și care are o vechime de 5300 ani. Vechii egipteni foloseau ca încălțăminte un fel de papuci realizați din palmier sau scoarță de papirus. Grecii antici își realizau încălțămintea din plută care era legată de picior cu ajutorul unor șnururi din piele, încălțăminte care se numea "kothornos". Există o foarte mare
Încălțăminte () [Corola-website/Science/324216_a_325545]
-
deplasează în Egipt pentru a-l caută pe profesorul Cerullo, care a fost răpit după ce descoperise o insectă care trăia numai în locurile unde se află petrol. Comisarul de poliție Rizzo, poreclit "Piedone" (Bud Spencer), primește o informație de la un egiptean pe nume Omar Hakim că tânăra Connie Burns (Cinzia Monreale), nepoata petrolistului miliardar american Edward Burns (Robert Loggia), a fost răpită și este deținută pe vasul "Carolina", ancorat în portul italian Napoli. El o salvează de acolo de oamenii mafiotului
Piedone în Egipt () [Corola-website/Science/326710_a_328039]
-
din 2012, Morsi, care a fost inițial nominalizat candidat de rezervă, a fost devenit noul candidat al Partidului Libertății și Justiției. Campania sa a fost susținută de pretul egiptean Safwat Hegazi la un miting in El-Mahalla El-Kubra, epicentrul protestelor lucrătorilor egipteni. După primul tur al alegerilor prezidențiale din Egipt, primul scrutin liber, exit-pollurile au sugerat o cotă 25,5 la sută din voturi pentru Morsi, ceea ce l-a împins în turul doi. Suporterii săi au sărbătorit în Piața Tahrir din Cairo
Mohamed Morsi () [Corola-website/Science/326720_a_328049]
-
în 1798, asupra Egiptului. Franța a echipat și antrenat o armată terestră și o flotă moderne pentru regiumul lui Muhammad Ali Pașa. Aceste acțiuni au fost supravegheate cu suspiciune de guvernul de la Londra. Britanicii au considerat pe bună dreptate că egiptenii aveau să se separe de Imperiul Otoman. Guvernul de la Paris a adoptat în Mediterana aproape din principiu atitudini diferite de cele ale Londrei, așa cum a fost susținerea intervenției marilor puteri în conflictul din Grecia. Totuși și Parisul împărtășea unele dintre
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Acești ofițeri acționau pe post de „căpitani din umbră” pe corăbiile mari egiptene, fiecare consiliindu-l pe căpitanul oficial egiptean. Cu o zi mai înainte de luptă, De Rigny i-a convins pe acești ofițeri francezi să se retragă din serviciul egiptenilor, pentru a evita să lupte împotriva conaționalilor lor. ofițerii francezi s-au mutat pe o navă austriacă ancorată în port, care se declarase neutră în conflict, dar care asigura în fapt suport logistic otomanilor. Letellier nu a participat la luptă
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
a declarat caduc Convenția de la Akkerman, semnată cu un an mai înainte cu Rusia. Sultanul a mai ordonat vasalului său Muhammad Ali să nu-și retragă forțele din Peloponez. Aliații și-a trimis însă negociatorii la Alexandria să propună liderului egiptean să-și retragă forțele din Europa. Muhammad Ali trebuia să facă față unei dileme. Pe de-o parte, fiind un om de stat experimentat, el și-a dat seama că atâta vreme cât marile puteri sprijină independenția Greciei, lupta din Peloponez era
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
asupra temenilor retragerii forțelor egiptene din Peloponez. Dacă la început Ibrahim a refuzat să se supună ordinelor de evacuare date de tatăl său, a cedat în cele din urmă, la scurtă vreme după debarcarea trupelor franceze la Navarino din august. Egiptenii au părăsit Peloponezul în octombrie 1828, după un an de la distrugerea flotei. Trupele franceze au acționat în continuare pentru elimnarea garnizoanelor otomane din Peloponez, care de altfel au opus o rezistență mai degrabă simbolică. În același timp, forțele elene au
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
critică, Mahmud al II-lea a murit, iar pe tronul otoman a venit fiul său adolscent, Abdul-Medjid I. Britanicii și austriecii s-au temut de o posibilă dezintegrare a Imperiului Otoman și acționat direct, navele lor militare blocând Delta Nilului. Egiptenii au fost obligați să se retragă din Siria dar, pe de altă parte, britanicii și austriecii l-au forțat pe tânărul sultan să îi recunoască lui Ali statutul de vicerege ereditar al Egiptului. Dinastia fondată de Ali a continuat să
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
parte, britanicii și austriecii l-au forțat pe tânărul sultan să îi recunoască lui Ali statutul de vicerege ereditar al Egiptului. Dinastia fondată de Ali a continuat să conducă Egiptul până la lovitura de stat din 1952. Independența de facto a egiptenilor față de Imperiul Otoman a fost înlocuită în scurtă vreme de controlul de facto exercitat de britanici asupra politicii egiptene. După construcția canalului Suez, care a devenit imediat principala rută maritimă către India Britanică, guvernele britanice (indiferent de orientarea politică) au
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
amiralii urmau să fie puși la curent cu eforturile ambasadorilor lor), comandanții flotelor aliate urmau să „folosească toate mijloacele [...] pentru obținerea unui armistițiu imediat” și să organizeze escadre care să împiedice sosirea în Grecia a oricăror întăriri ale turcilor sau egiptenilor. Folosirea forței urma să fie ultima soluției, în cazul în care otomanii ar fi încercat spargerea blocadei navale. Pentru orice caz care nu fusese prevăzut în instrucțiuni, amiralii urmau să acționeze funcție de situația întâlnită. Aceste instrucțiuni au fost trimise amiralilor
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
scrie orice, nu au fost folosite pentru crearea unui alfabet propriu-zis. Cele mai vechi documente care au fost găsite sunt datate în perioada 3100 î.Hr., la puțin timp după apariția scrierii în Mesopotamia. Deși unii cercetători au avansat ideea că egiptenii au copiat scrierea de la mesopotamieni, ideea este improbabilă datorită originalității sistemului egiptean. Scrierea hieroglifică era destinată obiectelor funerare și operelor cu caracter monumental, acestea fiind destinate să dureze etern. Datorită grijii deosebite și deci a încetinelii cu care scribii realizau
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
scriere în perioada ptolemaică și romană. Piatra din Rosetta care a fost folosită la descifrarea hieroglifelor conține același text în demotică, hieroglifică și în greacă. Din cauza posibilităților pe care le oferea papirusul, plantă care creștea din belșug în mlaștinile Nilului, egiptenii nu au fost nevoiți să realizeze o schematizare mai accentuată a hieroglifelor așa cum s-a întâmplat cu cuneiformele mesopotamiene care erau zgâriate pe tăblițele din argilă. Folosirea ușoară a scrierii cu cerneală pe sulurile de papirus a dus la folosirea
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
cu cerneală pe sulurile de papirus a dus la folosirea complicatelor hieroglife pe toată durata civilizației egiptene antice, hieroglife uneori asemănătoare cu benzile desenate din zilele noastre. Plinius cel Bătrân, în opera sa "Naturalis Historia", a descris prelucrarea papirusului de către egipteni: pentru a se obține hârtia, măduva plantei era extrasă și împărțită în mai multe fâșii foarte subțiri. Aceste fâșii se suprapuneau în două straturi, unul orizontal și celălalt vertical. Se obținea astfel un fel de împletitură care era apoi presată
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]