4,870 matches
-
sau „a reține”. Ne-o Închipuim așadar pe Maria, după ce L-a recunoscut pe Rabuni (exact: „Dragule Învățător”, cu o mare Încărcătură afectivă), deschizându-și brațele și Încercând să năvălească peste El, nebună de fericire. Dar Isus Îi taie scurt elanul: nu m-am urcat Încă la Tatăl, nu Mă opri din drum, „nu Mă reține”. S-au făcut tot felul de speculații pe marginea episodului, interpretându-se În fel și chip atitudinea severă a Domnului. Cea mai plauzibilă mi se
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ritmat de repetiții și de rime sau asonanțe interioare. Lirismul subiectiv precumpănește în volumul Eu și Dunărea, un poem unitar, structurat ca jurnal al unei călătorii de-a lungul fluviului și, totodată, în propria memorie. Versurile rețin prin contrastul dintre elanurile vitaliste și notele melancolic-meditative. Orientarea spre proza de analiză, predominantă în etapa uceniciei literare a lui B., va fi în cele din urmă părăsită. Conceput inițial ca o trilogie, apoi ca un ciclu în patru volume, Oameni la pândă zugrăvește
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
alchimistului de a transpune conceptul în imagine poetică”. S-ar mai putea adăuga înclinația către radiografia „dimineții simțurilor”, exaltare / exultare solară prin care „materia” e propulsată, modulată, în „azurul suplu” și-n „căile stelare”. Notabilă era și setea de rostire: elan irepresibil de transferare în cuvânt a clocotului juvenil. „Cititorule, viața mea a trecut în cuvinte” - iată un vers aparent banal, care însă, la o lectură inversă, dinspre creația de maturitate spre începuturi, devine emblematic pentru întreaga evoluție a liricii lui
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
se poticnesc „ulița”, drumul („figură” ce revine în poeme obsesiv), de unde și exasperarea reprimată, senzația de claustrare, în piatră sau în „dugheni îngenuncheate”, așteptând umil, ca dinspre un alt orizont, transcendent, „darul pâinii”. Poetul pare astfel a celebra, și el, elanul primitiv și inocența satului, în replică la spleen și la anostul citadin, dar nostalgiile sunt reținute și oarecum „obiectivate” în tonul epic, nesentimental și în culorile, mai adesea tranșante, cu urme expresioniste în limbaj. Titlul însuși al cărții învedera afinitatea
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
îngână o litanie amară, cu dor de neîntoarcere: „ barca somnului înceată/ Pe tăria depărtată/ Luneca-va printre nori.” (Somnul). Corespondentul terestru devine drumul de fier, cântecul obsedant al roților inspirând o adevărată beție a simțurilor. Pe drum traduce stingerea tuturor elanurilor, înecate într-o oboseală de viață, de rătăcire, de ultime și definitive deziluzii: „dar simt că pretutindeni sunt departe”. A fost remarcată la C. absența poeziei de dragoste; totuși erotismul este poate latura cea mai profundă a sensibilității poetei: abia
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
de sorginte sămănătoristă, sau încercarea de a utiliza elementul fantastic, ca în nuvelele adunate în Movila roșie. Aici, C. face apel la legende și realități pe care le cunoaște bine, specifice satului răzeșesc din zona Fălciului, mai ales de pe valea Elanului. Dar haina literară conferită unui material epic relativ bogat, generos, rămâne insuficient realizată. SCRIERI: La șezătoare, București, 1907; ed. București, 1922; Povești, București, 1908; Doamna Ilina, București, 1909; Aliman voinicul, București, [1912]; Movila roșie, Bârlad, 1913; La gura sobei, București
CARAIVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286097_a_287426]
-
un picior pe celălalt. La fiecare pas, membrul situat în față recepționează dezechilibrul în care membrul din spate a plasat corpul. După Ducroquet et al. (1965), mersul se realizează în patru faze: a) prima fază este de „sprijin dublu cu elan posterior”, în care picioarele sunt depărtate, ca brațele unui compas. Piciorul posterior este cel propulsor, asigurând înaintarea; b) faza a doua este de „oscilație”, în care membrul inferior din spate se desprinde de pe sol și va fi propulsat anterior; c
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
vorbitori de franceză! Era ca o... o... o altă țară! Părintele Mike ar fi putut să se dea la fund acolo și să-și trăiască viața din plin În Quebec. Putea să se piardă În Saskatchewan și să hoinărească după elani. Nu numai faptul că pierdea banii Îl Înfuria pe Milton. Pe lângă că fugea cu douăzeci și cinci de mii de dolari și că-i dăduse lui Milton speranțe deșarte cum că aveam să mă Întorc, părintele Mike Își abandona propria familie. Grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de ceilalți. Claudius remarcă, răutăcios: — Pui și tu mâna pe condei? Vinicius sare imediat în ajutorul protejatului său: — Scrie o istorie a Romei. — O! O! plesnește zgomotos din palme Sallustius. Rânjește și el batjocoritor. — Un confrate, deci? Labienus îi taie elanul cu o remarcă acră: — Nu huli până nu afli despre ce e vorba. Împunge cu degetul spre Titus Livius: — S-ar putea ca unii să-și dea seama într-o bună zi cât de verbos și inexact ești. Istoricul se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fără pic de respect pentru munca lui anevoioasă și uneori deloc plăcută? De ce nu încearcă niciodată să-l ajute să-și regăsească însuflețirea? Tot ce știe este să-i zdruncine echilibrul interior. Ca acum. Numai gândul la ea îi frânge elanul creator. Ce-ar fi să cheme un scrib? Să vină cu tăblițele de scris și să noteze ideile care i au trecut prin minte în timp ce discuta cu Scribonius Libo? Dacă mai amână, le poate uita. Pieptul i se umflă. Inspirația
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ceva care-i apasă conștiința, deși nu-și dă bine seama ce. Chipul i se întunecă. Prostit de băutură, a făcut și el o mărturisire destul de apăsătoare pentru reputația sa, dacă va ajunge la urechile cui nu trebuie. Într-un elan sentimental, stimulat cu siguranță de vin, i-a mărturisit lui Nerva că îl consideră cel mai apropiat prieten al său și că dacă își ia zilele, el, Tiberius Claudius Nero, nu va mai avea nici un rost să trăiască. Se șterge
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
duc să-i întreb pe mama și pe tata ce-i cu ea. Da, mama și tata! o aprobă micuțul. Fetița a urcat scările. În apartament, însă, nu era nimeni. Părinții sunt amândoi la servici. Sorina nu și-a pierdut elanul. Sigură pe ea, a pus mâna pe telefon, a format un număr binecunoscut și ... Alo, bună ziua, sunt Sorina, vreau cu mămica. La telefon. Ce-i, ce s-a întâmplat? Nimic, mama, nu te speria! Auzi, unde-i Tinuța? La Service
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în natură ca pe-o hartă sau pe o veche stampă istorică... și sus la Copou printre viile ce coboară spre Păcurari sau se ridică spre izvoarele nesecate de la Breazu.” (Demostene Botez) 1. Alcătuiți enunțuri în care cuvintele coastă și elan să aibă sensuri diferite. 2. Imaginți-vă că vă numiți Viorel sau Viorela și scrieți o scrisoare bunicilor despre o zi deosebită din viața voastră. 3. Explicați sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text. 4. Construiți enunțuri în care să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
din plastilină cu membre flexibile, dar fără mușchi. Ei Îi plăceau trupurile puternice, fesele ferme, bărbiile bine conturate. Pentru ea sexy Însemna imaginea „cercetașului obraznic“. Dar pe măsură ce discutau și beau, Wendy devenea din ce În ce mai pasionată de suferința celor din jur, acest elan sfârșind prin a se transforma În pasiune sexuală. Îl vedea pe Phil ca pe un erou necunoscut, un luptător pentru libertate care Într-o zi va fi la fel de admirat ca și Raoul Wallenberg 1. Cu aceste gânduri eroice În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sunt. Surpriza a venit într-o zi cînd am primit cîteva mostre de proză, care m-au avertizat că autorul este pus pe fapte mari, că are suflu și ambalaj pentru cele cîteva întîmplări biografice din care și-a luat elan deocamdată. Cred că prima impresie pe care o are un proaspăt cititor al povestirilor este cea a dezinvolturii. Povestirea curge realmente ușor, fără crispare, într-o plăcere auctorială de a așterne fapte și personaje pe o canava bine articulată. Nici
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
să fiu ceva mai circumspect. Mă mai bucurasem eu odată când mi s-a spus că nu trebuie să particip la ședințele de învățământ politic și când eram gata să sar în sus de bucurie, mi s-a tăiat brusc elanul aflând că profesorii de CSP aveau onoarea de a se îmbutelia ideologic la „centru”. Eram aproape toți tineri absolvenți de facultate și cum eram destul de bine ancorați în tematici, propagandistul nostru era nevoit să cam dea din colț în colț
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
care părea a fi principală și fără prea multă greutate am găsit Căminul Cultural, unde trebuia să aibă loc acțiunea. Conform așteptărilor mele, bineînțeles că nu era nimeni, așa că a trebuit să mă mișc aiurea de colo-colo, pentru că înflăcărarea și elanul patriotic de care eram cuprins nu reușeau să învingă plictiseala ce mă cam învăluia. După vreun sfert de oră, am găsit un localnic mai bine informat care m-a îndrumat să merg la sediu, unde urma să fiu întâmpinat de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Pe ce-a fost - ciulini în jerbe, Pe ce e - spin troienit. * Ca atei și buni de gură Terfeleau pretinși vrăjmași; Azi, pe Biblie se jură, Și se jură pătimaș. * Se clatină cât ai spune doar pește O națiune făr’ elan Când egoismul lung dospește La lideri ce conduc în van. 31 decembrie 2004 Cosește moartea un’ nu crezi - Zadarnică mirare. Ieri mai era, azi nu-l mai vezi Pe cel dorit sub soare. 7 ianuarie 2005 82 Unii se întrec
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
undă Tot ce e străin de noi, Iar tradiția străbună Piere iute și-n convoi. O, „dulce Românie”, ce tristă ai ajuns, Pe cerul tău de stele doar neguri au pătruns. Și vântul suflă aspru, destinu-i sub belciug, Speranța rătăcită, elanul e-n coșciug. Dar de vinul bun de este Îmi permit doar un pahar - Mintea lunecă-n poveste, Care-mi dă un farmec, har. 11 ianuarie 2005 Vestea rea, tot rea rămâne Când speranța-i pe butuc, Cum e astăzi
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
te-a curtat. * De la Rasputin pân’ la Putin Sânge mult, nevinovat A tot curs sub falsul scutin, Pueril doar motivat. 8 februarie 2005 Nu-i o zi câte-are-un an Ca din duh curat și sfânt Să faci rugă-n blând elan, Fără griji de pe pământ. * Imităm fidel pe alții În ce-i bun și ce nu-i bun, De se miră-n strană psalții, Omul bun dintr-un cătun. * Valentin, Sfântul iubirii? Eul e în grea robire, Ce sărac e gândul
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
o veșnică întoarcere in illo tempore, într-un trecut care este "mitic" și nu are nimic istoric. S-ar putea conchide că această eternă repetare a gesturilor exemplare dezvăluite de zei ab origine împiedică orice progres uman și paralizează orice elan creator. Concluzia este justificată, dar numai în parte, deoarece omul religios, chiar și cel mai "primitiv", nu se împotrivește progresului, în principiu, ci îl acceptă, atribuindu-i însă o origine și o dimensiune divine. Tot ceea ce, din perspectiva modernă, ni
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai Salazar, înțelegea să o salveze, nu pentru a face să dureze dictatura militară ca atare, ci pentru a salva și promova revoluția națională, își dădea prea bine seama că mișcarea nu putea dura și spori decât în măsura în care își păstra elanul inițial, revoluționar. Orice încercare de compromis cu spiritul și formele vechiului regim i-ar fi fost fatală. De aceea Salazar se grăbește să "interpreteze" chiar reformele lui financiare în termeni spirituali, de revoluție națională. Nu colaborase numai ca un tehnician
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de o forță teribilă. Sebastianus pară lovitura cu scutul, se roti fulgerător pe piciorul stâng și lovi apoi cu dosul săbiei, fără măcar să privească, despicând apărătoarea de la ceafă a coifului adversarului său, în momentul în care acesta, împins de propriul elan, trecea pe lângă el. Gualfard presimțise lovitura și se împinsese înainte, rămânând aplecat, astfel că sabia lui Sebastianus îl atinse când aproape că ieșise din bătaia ei, lăsându-l nevătămat; deși puternic dezechilibrat, se răsuci prompt, vrând să se pună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unei lupte furibunde: combatanți de ambele părți își întindeau înainte și își încrucișau sulițele, astfel că cele două armate se găsiră încleștate una în cealaltă și aproape imobilizate într-o confruntare pură de forțe, ce amintea de aceea dintre doi elani în luptă. în prelungirea acelei crude confruntări, cei care se găseau în primele rânduri, împinși spre dușmani de cei ce veneau din urmă nu aveau nici o posibilitate să se oprească din luptă ca să-și tragă sufletul și să-și recupereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răvășită și chemându-l. Vru să-i strige să fugă, dar vocea i se frânse în gât, și o văzu venindu-i înainte. Simți greutatea trupului său, îi simți părul, strânsoarea brațelor sale, mirosul său de copil încă. Luat de elanul fetei, căzu cu ea în iarbă. Așa cum zăcea în iarbă, cu fața în sus și apăsat de greutatea ei, încercă să o îndepărteze. — Du-te, îi spuse cu o voce firavă, du-te, Go-Bindan! Ea continua, însă, să-l protejeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]