1,905 matches
-
poetic și profund, imaginat ca o parabolă despre contrastele nedrepte ale unei lumi ce împarte umanitatea în două, între cei care dăruiesc și cei care știu doar să primească. Înghițitorul de săbii mi s-a părut atunci un fel de elegie a condiției artistului care se sacrifică pentru ceea ce altora le pare doar simplu divertisment. Am căutat sursa literară a acelei opere cinematografice de neuitat. Și am găsit o povestire a lui Alexandru Sahia, sumară și destul de palidă. Câtă putere de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Timișoara, 1995; Abaddon, Timișoara, 1995; Ecclesiastul în versuri, Timișoara, 1997; Pildele în versuri, Timișoara, 1998; Poezii despre și pentru Raluca, Timișoara, 1998; Scrisori la un prieten, Timișoara, 2000; Exodul, Timișoara, 2001; Omul de cenușă, pref. Adrian Dinu Rachieru, Timișoara, 2002; Elegii, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, „Pax magna”, CL, 1973, 8; Lucian Alexiu, Eugen Dorcescu, „Desen în galben”, O, 1978, 50; Doina Uricariu, Emblemele realității poetice, AFT, 1979, 2; Cornel Ungureanu, „Embleme ale realității”, O, 1979, 11; Dorian Obreja, „Desen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
Matei Corvin) până la 1558 (învestirea ca împărat a lui Ferdinand I). Decretat de contemporani poeta ornatissimus, O. nu face decât să se supună convențiilor epocii, versificând cu dexteritate în latină câteva duzini de Carmina. Sunt reunite, astfel, epitafuri - celebre rămân „elegiile” compuse în 1536 la moartea prietenului Erasm și a fratelui Matei, influențate, ca ton, de Tristele lui Ovidiu -, compoziții ocazionale, distihuri către amici, câteva satire și epigrame. O vastă corespondență (de peste șase sute de epistole), purtată cu personalități politice, diplomatice, ecleziastice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
În domeniul tradiției contextualiste și interacționaliste. Aceste lucrări furnizează fundamentări și exemple asupra direcției În care ar trebui să se Îndrepte sociologia. Nu este deci cazul să scriem cuvinte de adio despre tradiția de la Chicago. Doar despre moarte se scriu elegii” (Abbott, 1999, 222). Într-adevăr, stilul ar putea fi o dezamăgire pentru cei obișnuiți cu tratări melancolice, lacrimogene sau glorioase ale unor fenomene ce se apropie de mituri. Poate chiar statutul de insider chicagoan este de vină, dar Abbott propune
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ST, 1978, 7; Cornel Ungureanu, „Fata din Piața Sfârșitului”, O, 1980, 5; Doina Uricariu, Jurnalul unei demitizări, LCF, 1980, 23; Mircea Vaida, „Fata din Piața Sfârșitului”, TR, 1980, 27; Victor Atanasiu, Formele spontaneității, RL, 1980, 42; Adrian Popescu, Sub semnul elegiei, ST, 1983, 6; Mircea Popa, „Răstimp între cuvinte”, TR, 1984, 17; Ștefan Aug. Doinaș, Cele șase cercuri ale lui Toma George Maiorescu, RL, 1988, 52; Adriana Iliescu, Fantezie și cultură, RL, 1989, 36; Constantin Crișan, Simbolistică și misteriologie, ST, 1991
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
și portrete, RL, 1996, 33; Marius Vlad, Farmecul discret al unui jurnal parizian, APF, 1997, 5; Mariana Sipoș, De vorbă cu Sanda Stolojan „sub semnul lui Hermes”, JL, 1999, iunie-iulie; Alex. Ștefănescu, Clarviziune și gravitate, RL, 2000, 19; Elisabeta Lăsconi, Elegie pentru exilul românesc, CC, 2000, 2-3; Dimisianu, Lumea, 402-406; Pop, Viață, 68-74; Manolescu, Enciclopedia, 639-641; Săndulescu, Memorialiști, 305-311. M.P.-C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
putea compune șiruri nesfârșite de versuri pe teme istorice. În sfârșit, mai puțin înveninate și mai bine realizate artistic sunt cele câteva poezii în care-l pastisează pe Coșbuc (Idilă), pe Alecsandri (În gondolă, Tricolorul) sau pe Eminescu și eminescianismul (Elegie, Steaua). Esențial însă de reținut, este că parodiile constituie în ansamblul operei caragialiene manifestări ale libertății creatoare, ale spiritului de frondă impulsionat de o conștiință estetică subordonată unui cert simț al valorilor autentice, nu doar simple exteriorizări ale unor invidii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
teatrale în scopul revigorării și ancorării teatrului în complexa problematică a existenței absurde, cunoaște anticipări atât în versurile, cât și în proza de tinerețe, aflată sub semnul satirei literare. Un ciclu de poezii, amintind de imaginarul urmuzian, este intitulat chiar Elegii grotești și, în ciuda desconsiderării pornite de la Eugen Ionescu însuși, prefigurează câteva dintre marotele concretizate în teme majore ale universului ionescian: omul-marionetă, reificarea, disperarea în fața inexorabilului morții, insignifianța condiției umane. Marioneta-păpușă simbolizează deja, în elegiile din această perioadă, grotescul și derizoriul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de imaginarul urmuzian, este intitulat chiar Elegii grotești și, în ciuda desconsiderării pornite de la Eugen Ionescu însuși, prefigurează câteva dintre marotele concretizate în teme majore ale universului ionescian: omul-marionetă, reificarea, disperarea în fața inexorabilului morții, insignifianța condiției umane. Marioneta-păpușă simbolizează deja, în elegiile din această perioadă, grotescul și derizoriul ființei umane: S-a sfărâmat Păpușa era o papusa caraghioasă, Când trăgeai sfoara stângă, Și piciorul stâng, Când trăgeai sfoara dreaptă. Acum nu mai mișcă nimic. Și nimeni nu poate face nimic. Nimeni nimic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a scurs și nu s-a văzut. Dar viata a rămas sugrumată Și vârâtă aici printre paie, Printre zdrențe, Printre lemne, Sub pupila de cârpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpusa era o păpușă caraghioasă Și julită la nas. (Elegie pentru păpușa de tărâțe)192 Prezența obsesivă a thanatosului și nota elegiacă predominantă inversează grotesc tiparele de reprezentare ale universului copilăriei, teritoriu îndeobște înseninat de veselie și vitalitate plenară. Biografia "guignolescă"193 din eseul cu titlu semnificativ, dar ironic, Viața
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Aurel Sasu, Editura Humanitas, București,1992. Ionesco, Eugène, Teatru. Vol. IV, traducere, cuvânt înainte și notă asupra ediției de Dan C. Mihăilescu, Editura Univers, București, 1994-1998. Ionescu, Eugen, Căutarea intermitentă, traducere de Barbu Cioculescu, Editura Humanitas, București, 1994. Ionescu, Eugen, Elegii pentru ființe mici, Editura "Jurnalul literar", seria "Poesis" nr.1, cuvânt introductiv de Nicolae Florescu, București,1990. Ionescu, Eugen, Eu, ediție îngrijită de Mariana Vartic. Cu un prolog la Englezește fără profesor de Gelu Ionescu și un epilog de Ion
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
237. 189 Dorina Grăsoiu, "Bătălia" Arghezi, Procesul istoric al receptării operei lui Tudor Arghezi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984, p. 106. 190 Ibidem. 191 Tudor Arghezi, Tablete din Țara de Kuty, Editura "Națională Ciornei" S.A., București, p. 40. 192 Eugen Ionescu, Elegii pentru ființe mici, Editura "Jurnalul literar", seria "Poesis" nr. 1, Cuvânt introductiv de Nicolae Florescu, București,1990, p. 22. 193 Sergiu Miculescu, Măștile lui Eugen Ionescu, Editura Pontica, Constanța, 2003, p. 78. 194 Eugen Ionescu, Eu, Editura Echinox, Cluj, 1990
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În solemna Încremenire a firii, nu se mișca, Încet și gânditor, decât doar chipul meu tăiat În umbră pe fundul de lumină al adâncului pădurii... Nici vântul, Încremenit pe creștetul Înalt al pădurii, nu-și mai cânta frunzelor eterna sa elegie, nici florile mici și sfioase, nu-și mai Îndreptau ochii lor albaștri și limpezi, din adâncul umbrelor presărate cu nestatornici fulgi de lumină spre vechiul și credinciosul lor amant... Localitatea Cooktown, parcă descinsă din Vestul Sălbatec american, se bucură de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
literar, socialpolitic), ca și cum ar vrea să refacă Istoria naturală a francezului Buffon. Totodată, lasă frâu liber impresiilor afective, provocând prin imaginație inserții artistice savuroase. Când am deschis noua carte, la Întâmplare mi s a deschis la pagina 47, la capitolul Elegia Albă și, imediat, memoria mi s-a declanșat, căci scrisesem și eu, În volumul Șoc(2000), o scurtă poezie intitulată Elegie albă, pe care-o reproduc: 676 Cerboaică de zăpadă elegie Mai albă decât mie mi s-ar scrie Sângele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
inserții artistice savuroase. Când am deschis noua carte, la Întâmplare mi s a deschis la pagina 47, la capitolul Elegia Albă și, imediat, memoria mi s-a declanșat, căci scrisesem și eu, În volumul Șoc(2000), o scurtă poezie intitulată Elegie albă, pe care-o reproduc: 676 Cerboaică de zăpadă elegie Mai albă decât mie mi s-ar scrie Sângele tău cerboaică poezie Creierul meu cu urme de pisică Un tigru destrămat ridică Tăcerea unui mort de sticlă... Am citit capitolul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mi s a deschis la pagina 47, la capitolul Elegia Albă și, imediat, memoria mi s-a declanșat, căci scrisesem și eu, În volumul Șoc(2000), o scurtă poezie intitulată Elegie albă, pe care-o reproduc: 676 Cerboaică de zăpadă elegie Mai albă decât mie mi s-ar scrie Sângele tău cerboaică poezie Creierul meu cu urme de pisică Un tigru destrămat ridică Tăcerea unui mort de sticlă... Am citit capitolul și am rămas plăcut impresionat de forța și autenticitatea imaginației
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
imensitatea și originalitatea spațiilor sale culturale, prin virulența vulcanismului ei etnic așezat pe caste și printr-o elevată și fecundă spiritualitate. La aceasta, se adaugă protectorul Acoperiș al Lumii (vârful Everest / Ciomolungma al Himalayei), căruia scriitoarea i-a consacrat o elegie albă și i-a admirat profunda sacralitate dată de tenacitatea pelerinilor carel străbat de-a lungul și de-a latul, căutându-și În zadar nemurirea. Peste pustiuri, munți și văi, curg fermecătoare ape ale „sfintelor” fluvii Indul, Gangele, Brahmaputra, Godavari
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
construcțiilor ciclopice, ceea ce dezvăluie afinități cu Dimitrie Cantemir, I. Heliade-Rădulescu, B. P. Hasdeu, S. este totodată un subtil analist și un rafinat stilist. La Ion Marin Sadoveanu, pentru întâia oară, romanul nu se întoarce în satiră împotriva parvenitismului și în elegie pentru reprezentanții crepusculari ai marii proprietăți rurale. D-sa conturează fizionomiile, pune oamenii să făptuiască, îi lasă pe urmă să acționeze potrivit logicii interioare individuale și nu intervine în nici un fel ca să-și trădeze preferința pentru vreunul sau altul. N-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
încât mi-e milă de tine!”, „Mă leagăn într-un leagăn de plumb”, „Pe mine a venit pustiul și m-a luat”, „Mi-a trecut viața, pot merge în pădure”, „Sunt bătrân, cade zăpada, sunt bătrân”. Și totuși, în ciuda aparențelor, elegia lui I. nu este atât una sentimentală, cât una metafizică, iar critica nu a greșit atunci când i-a văzut sursa într-un „complex al străinului” (Nicolae Manolescu). Într-adevăr, ca și la G. Bacovia sau la G. Trakl, ființa lirică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
răsturna clepsidra timpului / spre dincolo de crimă - // Dar e Orfeu, Orfeu cel orb urcând / din a infernului genune / și înapoi luând-o iar cu sârg pășind / pe sârma cântecului care cum bine știți / un capăt nu și-l poate prinde nicăieri” (Elegii solare, I). Poetul caută forme grafice aparte de scriere a versurilor, după un tipic oarecum insolit, cu spațializări între cuvinte, cu așezarea în trepte a acestora, totul înscris într-un soi de caligrafie manieristă. Practică, de asemenea, poemul în proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
Îi poate fi întâlnită semnătura în „Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg i. Br.”, sub câteva studii de sinteză (Sf. Petru în tradițiile poporului român), punând în valoare cercetări de folclor comparat sau evidențiind relații ale culturii române cu cea germană (Elegia română - o poezie necunoscută de la 1840), dar și în „Cuvântul în exil”, „Destin”, „Ethos”, „Patria”, „România” (New York), „Prodromos”. În martie 1954, sub patronajul Episcopiei Ortodoxe Române din America, lansează revista românească de cultură „Frăția ortodoxă”, intervenind capital în conflictul dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285329_a_286658]
-
cele mai reușite a fost aceea regizată de Grigory Kozintsev, adaptată după traducerea în limba rusă a lui Boris Pasternak. Cu toate că arhitectura originală a piesei nu a fost păstrată în întregime (de exemplu, la final, bufonul lui Lear interpretează o elegie la flaut), ideea ei a fost redata cu acuratețe, cel puțin din punctul de vedere al mîntuirii creștinești. Regele lui Kozintsev era un bătrîn uscat, supus ispitei și vrednic de toată milă. Kozintsev a regizat și o versiune teatrală în
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Plec uneori și de la o teoremă, o teză despre natura umană, pe care vreau s-o demonstrez, dar aceasta face, de fapt, parte din caracterizare. LV. Cum îți place să pui capăt unui roman? Sour Sweet are un final de elegie. Nu se închide nimic, tristețea crește în lector până ce o îndulcești cu un licăr de speranță. Îți place să-ți închei intriga fără drept de apel? Are romanul nevoie de închidere, de încheiere (dat fiind că fugi de acest lucru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
privilegiată ci, avea caracter de masă și preventiv: hrană, mișcare, curățenie. Farmacologia etruscă și dragostea lor pentru medicină, respectiv pentru omul sănătos, a reținut atenția vecinilor mai apropiați și mai îndepărtați. Theophraste, în Istoria plantelor relevă referirile lui Eschil, în Elegii, la pasiunea lor pentru medicina practică și farmacologia naturistă. Istoricii medicinei remarcă și înclinațiile etruscilor pentru terapeutica mitologică, a invocării în sprijin a spiritelor. Nu le lipsea nici simbolul șarpelui. În Muzeul Etrusc din Florența, sunt piese care atestă influența
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
analizată în contextul și evoluția operei unui autor, știind să surprindă particularitățile care o individualizează. Cu disponibilitate față de teme și modalități de expresie diferite, configurează atent viziunea proprie, originală a unui poet. De pildă - spune el - în Alfa și 11 elegii sau Oul și sfera și Laus Ptolemaei Nichita Stănescu se adresează mitului pentru a vedea existența și universul în forma lor ideală, primordială, având senzația copleșitoare a limitelor cunoașterii. O coborâre în elementar și esențial caracterizează Răsfrângerile lui Cezar Baltag
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]