1,904 matches
-
petrecut trei ani în Danemarca. În 1754, s-a căsătorit cu "Margarete Moller", fiica unui negustor din Hamburg, dar ea a murit patru ani mai târziu. Treizeci de ani mai târziu, amintirea ei nu i se ștersese și îi dedica elegii. Abia la vârsta de 67 de ani, Klopstock s-a recăsătorit cu o hamburgheză, "Johanna Elisabeth von Winthem". De la 1759 la 1762, "Friedrich Gottlieb Klopstock" a trăit la Quedlinburg, Braunschweig și la Halberstadt, apoi la Copenhaga, unde a rămas până în
Friedrich Gottlieb Klopstock () [Corola-website/Science/314938_a_316267]
-
al cincizecilea vers. Prima secțiune este o introducere elaborată în care Ovidiu prezintă și susține tema lucrării; a doua secțiune cuprinde cinci rețete pentru tratamente cosmetice ingrediente obișnuite în cantități precise. Acest poem este prima încercare de a compune o elegie didactică. Această specie literară, perfecționată de Ovidiu în a sa „Artă de a iubi”, era un amestec ciudat al stilului moralizator și pedagogic al poeziei didactice și al temelor frivole ale genului elegiac latin. În cea veche și mai cunoscustă
De medicamine facies feminae () [Corola-website/Science/317944_a_319273]
-
letterari", Romă, Bulzoni, 1986; "Nuovi poeți romeni," în collaborazione con Marco Cugno, Firenze, Vallecchi, 1986; "Mircea Eliade e l’Italia", în collaborazione con Robrto Scagno, Milano, Jaca Book, 1987; "Dizionario degli autori" (parte romena), Milano, Bompiani, 1987; Nichita Stănescu, "11 elegie", a cură di..., Milano, editore Vanni Scheiwiller, 1987; "Fiabe romene di magia", colecția Tascabili Bompiani, 1989; Lucian Blaga, "Ipoemi della luce", a cură di..., în collaborazione con Sauro Albisani, Milano, Garzanti, 1989; Mihai Eminescu, "Lucifero", în collaborazione con Sauro Albisani
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
întemeietorii Academiei Mihăilene. A publicat prima gazeta românească din Moldova, Albina Românească (1829). A organizat primele reprezentații teatrale în limba română (1816) și Conservatorul filarmonic dramatic (1836). Traduce și adaptează piese de teatru străine. În poezie, abordează toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. Versifica legendele istorice Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț. A scris și nuvele istorice (Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna ș.a.), care au constituit sursă de inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi. În
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
8 septembrie 1926, comuna Făcăeni, județul Ialomița - d. 25 mai 1998, București) a fost un scriitor român. a fost al optulea fiu dintre cei unsprezece ai plugarilor Ion și Elena Bănulescu. O evocare a copilăriei se găsește în ciclul memorialistic "Elegii la sfarșit de secol" (în prozele Locuri misterioase, Șlepul, Troienele, Moara lui Fuierea, Tabăra, din capitolul "Călărețul de argint"). Biblioteca județeană din Slobozia și un colegiu național din Călărași sunt numite în cinstea lui.
Ștefan Bănulescu () [Corola-website/Science/297694_a_299023]
-
7 august 1900. "Crizantemă", semnată Narcis, în „România Jună”, 1900. "Romanță după Hugo Salus", în „România Jună”, 21, VIII, 1900. Pentru muncă", în „Limbă și literatură”, vol. VI, București, 1902. FRAGMENTE DE POEZII: Bucata III din „Moartea visurilor”, "O, alba elegie, care moare" a apărut cu titlul "Sonet "în „România jună”, aprilie, 1900. Bucata XVIII, „Toată noaptea argintată”, în „România Jună”, 10 iulie 1900, semnată M. Pall. Bucata IX din „Cântecul toamnei”, " Voi merge către munții ce stau albaști’n zare
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
45, București, 2006, pp. 335-336. SCARLAT 1984: M. Scarlat, "Istoria poeziei românești", II, Editura Minerva, 1984. SCĂRLĂTESCU 1970: Doru Scărlătescu, "Ștefan Petică", Scrieri, vol. I, în „Cronica”, V, nr. 35 (238), 29 august 1970, p. 8. SCĂRLĂTESCU 1977: Doru Scărlătescu, "Elegie în alb (Despre poezia lui Ștefan Petică), "în „Convorbiri literare”, nr. 1, ian. 1977, p. 14. SCĂRLĂTESCU 1997: Doru Scărlătescu, "Un poet blestemat, "în „Bârladul”, anul II, nr 2 (5), serie nouă, 16-31 ianuarie 1997, p.2. SCRIOȘTEANU 1929: G.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
grecești stau cele două opere monumentale ale lui Homer: "Iliada" și "Odiseea". Deși există diferite datări istorice, ele apăruseră deja pe la 800 î.e.n. sau puțin după. În perioada clasică au apărut multe dintre speciile literare occidentale: poezia lirică, oda, pastorala, elegia, epigrama; teatrul de comedie și tragedie; istoriografia, retorica, dialectica filosofică, și tratatul filosofic au apărut toate în această perioadă. Cei mai mari poeți lirici au fost Sappho și Pindar. Dintre sutele de tragedii scrise și jucate în perioada clasică, s-
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Simetrii», 1970; «Euritmii», 1972), Mircea Ciobanu («Imnuri pentru nesomnul cuvintelor», 1966), Eugen Dorcescu («Pax magna», 1972; «Desen în galben», 1978; «Arhitectură visului», 1982; «Culegătorul de alge», 1985; «Epistole», 1990; «Cronică», 1993; «Exodul», 2001; Omul de cenușă",antologie de autor, 2002; "Elegii", 2003; "Biblice", 2003; "Moartea tatălui", 2005; "În Piața Centrală", 2007; "Omul din oglindă", antologie de autor, 2008; "Abyssus abyssum invocat", 2009; "drumul spre tenerife" - "el camino hacia tenerife", 2009 - 2010; ”Elegiile de la Bad Hofgastein”, 2010; ”Poemas del viejo - Poemele bătrânului
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
Exodul», 2001; Omul de cenușă",antologie de autor, 2002; "Elegii", 2003; "Biblice", 2003; "Moartea tatălui", 2005; "În Piața Centrală", 2007; "Omul din oglindă", antologie de autor, 2008; "Abyssus abyssum invocat", 2009; "drumul spre tenerife" - "el camino hacia tenerife", 2009 - 2010; ”Elegiile de la Bad Hofgastein”, 2010; ”Poemas del viejo - Poemele bătrânului”, 2012; Las elegías de Bad Hofgastein", 2013), Ilarie Hinoveanu («Cocorul din unghi», 1967) s. a.
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
prin epopea alegorică ""Le Roman de la Rose"" de Guillaume de Lorris și Jean de Meung, pe care Chaucer îl traduce în limba engleză. Prima operă mai importantă din această perioadă este "Cartea ducesei" (""The Book of the Duchesse"", 1369), o elegie concepută în cadrul unei viziuni alegorice cu prilejul morții lui Blanche, soția lui John of Gaunt. Opera literară a lui Chaucer din anii 1372-1385 este strâns legată de însușirea concepției umaniste și a culturii laice cu ocazia călătoriilor sale în Italia
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
în revista "Bilete de papagal" (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară și o încercare de epică umoristică, "Hugoliada: Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo". Volumul de debut e un volum de versuri și se numește "Elegii pentru ființe mici". Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat " Nu !", premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru „scriitori tineri needitați”. Desprindem deja o formulă a absurdului, cartea producând uimire
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
Sava” din București, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Îi uimește pe toți prin talentul său poetic. Un timp va locui acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie, "", în "Curierul Românesc", urmată de elegia "". O vreme a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri ( și ) este întemnițat. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului "Poporul suveran". În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală
Grigore Alexandrescu () [Corola-website/Science/297553_a_298882]
-
orală din generație în generație. Odată ce creștinismul a fost introdus, povestitorii au început să introducă motive creștine în povestirile vechi eroice. Legate de povestirile eroice sunt o serie de poezii mai scurte din „Cartea Exeter”, care au fost descrise ca elegii sau "wisdom poems" („învățături poetice”). Ele sunt lirice și la fel ca și poezia lui Boethius, descriu destinul vieții. Poezia "Ruina" este sumbră și deprimantă, ea descriind impresille decăderii unui oraș de altădată din Britania romană (după ce romanii s-au
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
în vitejie de dragul vitejiei. "The Seafarer" („Marinarul”) este povestea unei despărțiri melancolice de cei de acasă pe mare, acolo unde singura speranță de reîntâlnire este raiul ceresc. Alte poezii de acest fel includ "Wulf" și "Eadwacer", "The Wife's Lament" („Elegia nevestei”), "The Husband's Message" („Mesajul soțului”). Regele Alfred a scris o învățătură poetică despre domnia sa, bazată în larg pe filosofia neoplatonică a lui Boethius (pe care Alfred o numea "The Lays of Boethius"- „Elegiile lui Boethius”). Toate titlurile de
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Eadwacer", "The Wife's Lament" („Elegia nevestei”), "The Husband's Message" („Mesajul soțului”). Regele Alfred a scris o învățătură poetică despre domnia sa, bazată în larg pe filosofia neoplatonică a lui Boethius (pe care Alfred o numea "The Lays of Boethius"- „Elegiile lui Boethius”). Toate titlurile de mai sus sunt de o dată mai recentă, deoarece poeții anglo-saxoni nu foloseau titluri. Multe poezii anglo-saxone sunt reproduceri a unor texte filosofice ale clasicismului târziu. Cea mai lungă este o traducere a lucrării lui Boethius
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
latină. A obținut o slujbă de meditator în familia unui bogat negustor francez din Leipzig, ceea ce i-a permis să-și continue studiile. În 1752, profesorul de drept Johann August Bach i-a acordat lui Heyne diploma de masterat. O elegie scrisă de el în latină, la moartea unui prieten, i-a atras atenția a contelui Heinrich von Brühl, prim-ministrul regatului Saxoniei, care și-a exprimat dorința de a îl vedea pe autor. În consecință, în aprilie 1752, Heyne s-
Christian Gottlob Heyne () [Corola-website/Science/319724_a_321053]
-
un vag paseism (mascat prin eros) și în orice caz se evita infiltrarea concretului. Toate aceste caractere se opuneau celor care duseseră poezia contemporană într-un impas fals obiectiv, la o degradare a rostirii poetice. Valentin Tașcu-, Patosul interior al elegiei”, revista Tribuna Drept semn al stăpînirii universului său existențial, Emil Dreptate poate duce obiectivarea pînă acolo unde bornele timpului se numesc atemporalitate: Foșnet abia deslușit/ Lumina invadează/ Cer după cer/ Și apune în calendarele pietrelor.(Pe mari coloane), ori veșnicie
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
eliberând sufletele captive și reînnoind ciclul morții și renașterii. Ursula Le Guin a afirmat că ideea Tărâmului Pustiit i-a venit de la "ideea greco-romană a ținutului lui Hades, din unele imagini ale operei lui Dante Alighieri și de la una dintre elegiile lui Rainer Maria Rilke." Dragonii trăiesc, de obicei, în Vestul îndepărtat al Terramării, dar atacă uneori insule locuite, căutând mâncare sau comori, fiind nevoie de intervenția vrăjitorilor pentru a-i alunga. În "Un vrăjitor din Terramare", tânărul vrăjitor Ged ghicește
Terramare () [Corola-website/Science/321633_a_322962]
-
din București, precum și al celor 2 concerte pentru pian și al Concertului pentru violoncel și orchestră, primul interpret al căruia a fost Ion Josan. De asemenea este autorul a 2 suite pentru orchestră de coarde, «Youth Overture», «Variations», «Humoresque» și «Elegie și Ragtime» pentru orchestră, Baladei simfonice pentru voce cu orchestră după poeziile de Anatol Codru, creațiilor pentru pian: Suitelor «Aqauarelle», "În memoria lui Gershwin», «În memoria lui Șostakovici» , pieselor pentru pian, instrumente cu coarde și de suflat, ansambluri și coruri
Arkady Luxemburg () [Corola-website/Science/315288_a_316617]
-
pentru pian, instrumente cu coarde și de suflat, ansambluri și coruri, a muzicii de filme. În operele sale A. Luxemburg utilizează folclorul moldovenesc și american și imaginile umoristice ale acestora ( «Simfonieta», «Humoresque» pentru orchestră și alte instrumente), elemente de jazz («Elegie și Ragtime» pentru orchestră, Suita nr.2 pentru coarde, Suita nr.2 pentru cvartet de coarde, Suita pentru pian « În memoria lui Gershwin", "Preludes» pentru pian, Suita pentru ansamblu de saxofoane, Suite pentru violoncel și pian, Suita pentru clarinet și
Arkady Luxemburg () [Corola-website/Science/315288_a_316617]
-
în Franța și în Israel Suita nr.1 pentru coarde. În 1997 la comanda Youth Orchestră a orașului Grand Rapids, Michigan, Statele Unite ale Americii, a fost scrisă și interpretată «Uvertura pentru tineret». Grand Rapids Symphony, dirijor John Varineau, a interpretat «Elegie și Ragtime» acestuia. Orchestră pentru adolescenți a interpretat «Variations» pentru orchestră. În prezent, locuiește în Sân Diego și lucrează la Universitatea de Stat din Sân Diego, la Colegiul Messa și în Baletul din California. Creațiile sale muzicale în Sân Diego
Arkady Luxemburg () [Corola-website/Science/315288_a_316617]
-
și lucrează la Universitatea de Stat din Sân Diego, la Colegiul Messa și în Baletul din California. Creațiile sale muzicale în Sân Diego au fost interpretate de orchestrele: New City Sinfonia (Suita nr.2 pentru coarde) și Tiferet Israel Orchestră («Elegie și Ragtime», «Humoresque» pentru orchestră. Orchestră «Point Loma» interpretat cu succes Suita nr.1 pentru orchestră de coarde. Concertele de autor din creațiile lui Arkady Luxemburg au trecut cu succes în sălile Ateneum și Sân Diego Public Library. Creații pentru
Arkady Luxemburg () [Corola-website/Science/315288_a_316617]
-
pe râul Somme), Sully (pe Eure), Carentan (în comitatul Manche) și Ramerupt (pe râul Aube). Scenele de groază din timpul primei cruciade s-au repetat, persecuțiile amenințând să se extindă și asupra evreilor din Germania. Mărturia acestor fapte reprobabile sunt elegiile impresionante, scrise în aceste împrejurări tragice de către preoții evreilor, dintre care cea mai răscolitoare este cea a lui Rabbi Joël-Bar Isaac despre martiriul comunității din Kőln. Mai curios este că aceste pogromuri și-au găsit și un ideolog să le
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
revista "Tânărul scriitor"; 1959 - nu i se permite publicarea unui volum cu versuri dedicate Bărăganului; 1961 - publică volumul "Fără popas"; 1962 - publică volumul de reportaje "Câmpia soarelui". Alte volume: "Măști de priveghi" (1968), "Arborele vieții" (1971), "Petrecere cu iarbă" (1973), "Elegii" (1973), "65 poeme" (1978), "Kilometrul unu în cer" (1988), "Himera nisipurilor", "Roata lumii", "Euri posibile", "Zidul martor", jurnal ținut în secret între 1970 și 1990 (1994), "Aurolac" (1997) Prezentă în: "Streiflicht - Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik" (81 rumänische Autoren), - "Lumina
Florența Albu () [Corola-website/Science/315407_a_316736]