2,112 matches
-
Juan dintr-o dată, după ce văzu o portocală, care-i aminti o arie populară napolitană, auzită cu cinci ani mai-nainte. Dickens se întrista de soarta eroilor săi; Kleist, după ce sfârși o tragedie, începu a plânge strigând: A murit! Schiller era emoționat de aventurile personagiilor sale, ca și cum ar fi fost adevăruri. Artistul spune ceia ce natura voește să spună. În limbajul ei mut, natura e înțeleasă numai de artist. Arta simboliștilor și decadenților se poate asemăna cu o cupă de aur fals
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să poată scuti sărmanele așezări ale gospodarilor lui de fierul și focul care cutreieră în ținuturile învecinate... În noaptea de 24 spre 25 Iulie, în liniștita noapte a Sorocei s-au auzit bătăile surde ale tunurilor. Nimene nu s-a emoționat. Cunoscuții noștri ne-au încredințat că trebue să fie ceva dincolo. În adevăr, dimineața primim știri. Tunul a bătut la Iampol, dincolo de Nistru la 7 kilometri. Străjile noastre știau că această nenorocită capitală de ținut sufere de câtva timp într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care sunt caracteristice lui Luchian. Mi-am adus aminte de prietinia pe care am legat-o dintr-o dată cu el (în 905-906), care a ținut puțină vreme (pe urmă eu am plecat la Fălticeni, iar el mai departe) și am fost emoționat până la lacrimi revăzându-l brusc. Profirița nu știa de asta. Mă duceam la Luchian fie cu Beldiceanu, fie cu Iosif. Era în atelierul lui "o țigancă" celebră. Pe șevalet avea o pânză cu crăițe. Zâmbea trist; fața îi era prelungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intim asupra instinctului moral al individului. În vremea crizei religioase din Franța pe timpul revoluției franceze, a apărut melodrama, ca moralizator al mulțimilor. Cele două orfeline, Curierul de Lion, și alte înscenări lacrimogene ale lui Pixérécourt, Victor Ducagne, Bouchardy, D'Emmeri, emoționau în așa măsură parterul și galeria, încât intriganții și criminalii deși executați în actul final erau urmăriți cu ură de cetățeni, insultați la ieșirea din teatru și huiduiți acasă. Actorii care jucau asemenea role (roluri?) erau dezolați dacă treceau două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dispoziție. Voi fi constrâns să pornesc de la un alt punct, eventual de la Pamplona, capitala Navarrei, localitatea coridelor. îngerul păzitor pare sa fie de acord și mă îndeamnă să fiu rațional. Peste o oră voi întâlni prima localitate de pe Camino. Sunt emoționat de parcă ar trebui să întâlnesc o persoană importantă. Sau nu cumva acest camino, ne așteaptă de atâtea sute de ani pentru a ne învăța pe toți cei ce ne înscriem pentru un timp la școala lui? Cred că este un
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în numele Angliei și de baronul Fasciotti în numele Italiei. Rămâneau să iscălească Poklevski în numele Rusiei și Brătianu în numele României. Vintilă Brătianu pregătise în milocul mesei o călimară frumoasă și un condei destinat a fi păstrat în amintirea acestei scene istorice. Poklevski, emoționat și el, în mijlocul unei tăceri plină de solemnitate, a iscălit cel dintâi, rând pe rând, cele cinci exemplare. Brătianu, cel din urmă, a luat tocul și, prin iscălitura lui, a legat soarta neamului româneasc de soarta Aliaților, semnând astfel actul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pe care am avut fericirea de a-i privi și de a-i auzi cuvântând, ci și la alții față de care nutream aproape aceeași evlavie, un fior asemănător al trecutului depozitat în pagina ca și-n ființa lor, care mă emoționau enorm. Cel dintâi scriitor cu care am făcut cunoștință, în ultima clasă de liceu, a fost Ury Benador, cu prilejul de neuitat al unei festivități la Biblioteca din Oradea. I-am căutat apoi cu înfrigurare și i-am găsit pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe două roți. La fel se întâmplă celor care n-au citit nici o poezie în afara sistemului educațional. Ei sunt cei care pierd, sufletul și sensibilitatea lor. Scriu pentru cei care iubesc literatura, pentru cei care au capacitatea de a se emoționa, de a vibra la lectura unei poezii de bună calitate. Scriu pentru cei care au talent de cititor. Și poetul, înainte de a ajunge poet, trebuie să aibă un mare talent de cititor. La fel cel care ne citește. Cititorul poeziei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
între părțile de jos ale celor două jumătăți din Moldova, înstrăinate vreme de un veac și mai bine. Adăugându-se și darurile naturii, energia omenească ar putea face minuni din acest orașel tihnit”. „Acest splendid colțișor al naturii” l-a emoționat și pe scriitorul Virgil Caraivan, atunci când l-a vizitat, în 1926. Din gara Crasna, un tren mititel, cu vagoane puține, îl duce la Huși. Pe dealul Dobrina, scriitorului i se arată înaintea ochilor, „în splendoarea răsăritului de soare”, o priveliște
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
părintele Justin, au fost duși la Târgoviște. El a îngrijit de răniți și de bolnavi în spitalul militar. Acum era în permisie la Cernica, visând numai cum să poată răzbi peste front în Moldova. Era foarte simpatic și noi foarte emoționate auzindu-l povestind cu foc și încredere. [Într-adevăr la 21 octombrie, /3 noiembrie, 4 luni în urmă, maica stariță, ducându-se la Cernica, află că fugise din mănăstire și, tocmai când era să treacă prin munți în Moldova, a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să plece; au silit să pornească cu aceeași ocazie pe Emil Petrescu și Miss Belbin. Când, în trecere la bancă pentru luarea banilor, s-a abătut pe la noi, ca să ia ziua bună - dând un bacșiș santinelei -, [Emil Petrescu] era foarte emoționat și plictisit de a-și lăsa toate interesele în momentul cel mai important al recoltei, dar demn și decis să-și facă înainte datoria. Noi nu i-am vorbit decât de liniștea în care va trăi, de știrile ce va
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și venerată de întregul neam românesc și este considerată nu numai ca bunica nepoților ei, ci a fiecărui român. De aceea, deși arhimandrit, îi cer voie ca un nepot obștesc să-i sărut mâna“. I-a sărutat-o. Ionel, foarte emoționat și cu glasul înecat, i-a răspuns că „dacă a putut face ceva este fiindcă a fost crescut de astfel de părinți, că totdeauna tata le-a spus că nu le cere altceva decât să fie oameni cumsecade și în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
le-a votat, țara le plătește pentru cine le-a votat. Nimeni altul nu are dreptul să le acapareze. 10 mai 1937 george brătianu Mă pregăteam să plecăm la o serată a doamnei Elena Phe rekyde când intră Costache foarte emoționat și îmi spuse că venise Ionel și îi povestise cum aflase în acel moment știrea extraordinară a nașterii unui fiu al său cu prințesa Maria Cuza, văduva moștenitorului lui Alex. Ioan Cuza. După o întâlnire cu dânsa la București, nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ziare locale. La focul de tabără ne fusese promisă înmânarea unor diplome de participare în tabără, realizate de Vasilică pe calculator. Vintilă, sau Bibicu cum aflasem că îi spun cei din Reșița, fiind organizatorul și totodată și gazdă era foarte emoționat de apropierea momentului când trebuiau să apară cameramanii. Se știa că era un mare pasionat de a da interviuri și de a se lăuda cu activitatea pe care o desfășoară. Este foarte adevărat că are o activitate bogată, că a
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
urmează, în rememorarea acelui moment, însemnarea care mă privește: „M-am așezat jos, cu obrajii încinși. Dimisianu, alături de mine, mi-a strâns discret brațul.“ Fie și în felul acesta, discret, mă solidarizam cu profesorul meu de odinioară, și am fost emoționat să aflu, citind Amintirile deghizate, că nu uitase gestul meu după atâția ani. Cămările memoriei Încă din vremea îndepărtată în care i-am fost student, iar mai apoi subaltern la Gazeta literară, Ov. S. Crohmălniceanu m-a impresionat, fermecându-mă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fost desemnat să prezidez cea întăi Curte cu jurați ca s-a înființat în Iași, după noua lege de procedură penală. Instituțiunea juraților introdusă atunci în țară era cu totul necunoscută și excita în mare grad curiozitatea lumei. Eram foarte emoționat, nu vorbisem niciodată în public și asupra mea cădea toată sarcina conducerei instrucțiunei orale, interogarea marturilor, facerea rezumatului, într-un cuvânt înscenarea întregului aparat al judecărei procesului. Era o adevărată reprezentațiune teatrală care se desfășura înaintea publicului și în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-se pe teoria globalismului, O. Decroly a propus o nouă metodă de învățare a cititului și scrisului, care pornește de la propoziție; o propoziție care exprimă o idee legată de activitatea imediată a copilului, o activitate care l-a interesat și emoționat. Această metodă este cunoscută sub numele de metoda ideo-vizuală sau metoda globală. Spre deosebire de metodele anterioare de învățare a citit-scrisului, care îl puneau pe copil în contact mai întîi cu silaba sau sunetul, respectiv litera, cerîndu-i-se apoi să lege sunetele sau
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
spațiu rămas liber. Alberto a văzut pericolul și, după ce l-a măsurat dintr-o privire grabnică, a făcut o săritură agilă peste 20 de centimetri de foc, salvînd micul suflet aflat la strîmtoare și restituindu-l stăpînilor săi. Printre felicitările emoționate pentru eroismul său neîntrecut, ochii Îi străluceau de bucurie pe sub casca uriașă pe care o Împrumutase. Dar toate lucrurile au un sfîrșit, iar Los Ángeles ne-a spus, și el, la revedere. Micul Che și Marele Che (Alberto și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
era ceva grav. (Nici tu și nici eu nu suntem oameni care să putem rezista la ceea ce ne place.) Mi am spus: „S-a sfârșit! Nu voi accepta să mă hrănesc cu firimituri. Vom rămâne prieteni, pur și simplu.“ Eram emoționat, dar lucrul nu mă durea prea tare: să nu mă mai culc cu tine nu era o tragedie! Regretam mai degrabă faptul de a nu mai putea să dorm alături de tine, dar, cum tu nu înțelegi nimic în probleme de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să știi că niciodată nu am fost mai curat în gesturile și în gândurile mele ca acum. Între timp, îl cunoscusem și eu pe țumpi (ultima aventură - prostul, mitomanul, frumosul...). Simțeam însă față de dânsul o mare bunăvoință și rămăsesem profund emoționat de intensitatea trăirilor sale despre care îmi vorbea, chiar și sub forma mitică în care mi le servea. Nu eram preocupat defel de măsura în care cele ce-mi spunea corespundeau ori nu realității obiective. Important mi se părea că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
R", surghiunite pe nedrept, locul ce i se cuvine în mod firesc și natural în alfabetul limbii române, ca și în rostirea curentă. Bine-ați venit la noi, doamnă Condor, zise mama înclinându-se decent în fața ei. Ei, dar ce emoționați sunteți, copii, se poate?? Vai de mine! Doar mă cunoașteți cel puțin așa presupun. Luați loc. Așa. Și nu mai fiți atât de timorați. Invitația era binevenită, însă a fost realizată doar parțial, deoarece noi chiar așezați fiind continuam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fiind inginer proiectant în Instalații și Aparate pentru Industria Chimică la Concernul Bayer în Leverkusen. După o viață de muncă, cu unele neîmpliniri dar și cu multe realizări notabile am ieșit la pensie în anul 1997. Întâlnirile noastre aniversare mă emoționează și din acest motiv vin cu mare plăcere pentru a-mi revedea colegii și a mai depana, măcar în câteva clipe, amintirile de neuitat din frumoșii noștri ani de liceu.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93310]
-
unei doamne italo-canadiene care mai că nu plângea în sală (nu este o figură de stil, chiar stătea să plângă în timp ce era la pupitru și citea paper-ul) vorbind despre masacrarea turmelor de bizoni necesare supraviețuirii indienilor. Auditoriul asculta fermecat și emoționat la rândul său. Am plecat, plin de lehamite. (Pasaj adăugat ulterior: am asistat după câteva zile la excelentă prelegere ținută de o doctorandă din Franța despre torturile îngrozitoare la care-i supuneau indienii pe misionarii, soldații și coloniștii care le
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mult. Numărul străinilor, în special al latinoamericanilor, a explodat. Elitele au virat spre ceea ce aici se numește cu o ironie duioasă "stil de viață bio-bio", de fapt o formă hibridă de New-Age, amestec de ecologie, antropozofie și stângă extremă. Ne emoționăm pentru soarta gorilelor de munte pe care le frig la grătar combatanții rebeli din Congo, pentru prețul injust de mic al bumbacului și al boabelor de cafea. În librăria Les Recyclables, librăria-cafenea din Geneva care a devenit templul acestei mișcări
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
orice femeie care constată că e ignorată, de ce n-ar avea boala, logica unei femei? - un potpuriu de rezonabilități care, așa cum săreau în scârțâitul vagoanelor și pustietatea stepei, puteau fi și țipetele unei rațiuni enervate de frigiditatea ei; nu mă emoționau, nu-mi tăiau respirația, nu-mi speriau pulsul, iar cordul le asculta ca un nebun ce se prefăcea liniștit înainte de a-și face de cap. FERPAR Noi, colecționarii de ziare, cei care plecăm în fiecare zi până la Polul Sud al
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]