3,474 matches
-
controla emoțiile, "suntem răspunzători de felul în care ne simțim și de modul în care îi influențăm pe ceilalți prin faptele și vorbele bazate pe emoțiile noastre", notează Ch. C. Manz (2005, p. 24)33. Fără a mai fi o enigmă pentru cei mai mulți dintre noi, ne este limpede faptul că orice relație interpersonală se derulează într-un anumit context afectiv, declanșează anumite stări emoționale, cultivă și alimentează dispoziții afective și este afectată într-un grad mai mare sau mai mic de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
imaginare tulburătoare. În acest regn totul pare liber și necesar, populat de vise, de fapt revelații ale clarviziunilor superioare’’. Comparat adesea cu romanul polițist, fantasticul este un gen care cultivă un tip special de ,,senzațional’’, ca element comun ele au enigma, de aceea în nuvele vom întâlni mai des decât în roman elementul fantastic, construcția acestuia din urmă presupunând o durată epică, în timp ce fantasticul, evocă un eveniment de mare însemnătate și presupune o desfășurare abruptă, bruscă, cu cât mai laconică, cu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
putea vorbi de un contact între cei doi, au existat înrudiri de structură estetică. Ca și la Mérimée, cu alte coordonate, scrisul lui France comportă câteva perioade în care, în romane dar mai ales în nuvele, France a cochetat cu enigmele, cu fapte ce tulbură ordinea rațională, fără a-și modifica în esență viziunea. Deosebirile evidente dintre France și Caragiale estompează asemănările de structură. Configurațiile culturale, zonele de formație precum și tradițiile îi separă pe aceștia. Un France pur livresc este o
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în clipa în care protejatul său e gata să consume o aventură erotică. Și toată afecțiunea îngerului răzvrătit pentru Maurice nu-l va putea împiedica să cedeze în fața doamnei des Aubles. Aceste diferențe se impun mereu, la orice confruntare. Însă enigma și neobișnuitul construiesc, la Mérimée sau la France (exemplificarea s-ar putea, evident prelungi, ar include în secolul nostru pe Marcel Ayme etc.), un tip artistic incapabil să abdice de la luciditate, chiar atunci când pare a accepta în viața sa supranaturalul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în coșciug, ca un semn de neîmpăcare cu lumea și de neconformism prelungit chiar și dincolo de mormânt. Caragiale s-a amuzat întotdeauna să lase deschisă motivarea câte unei comportări. ,,Caragiale iubea tot ce poartă accent apăsat. Îl amuza fără încetare enigma pe care a lăsat-o în sinuciderea casierului Anghelache. << De ce s-o fi omorât Anghelache ? Nici eu nu știu.>>, spunea el de nenumărate ori cu o satisfacție aproape copilărească. Această ,,pointe’’ în chip de ghicitoare îl desfăta tot atât de mult ca
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
care nu contrazice luciditatea, nu poate abdica de la ea, dar acceptă anumite semne de întrebare. Admiratorul lui Shakespeare crede că pe lume există mai multe lucruri decât se pot cunoaște de un singur om. Din acest motiv cochetează chiar cu enigmele mărunte, fără însă a construi un teritoriu enigmatic opus celui inteligibil. Satanismul din opera lui I.L. Caragiale nu este nicidecum semnul vreunei neliniști personale; imaginea de scriitor anxios, pe care doresc unii critici să o impună, nu pare a avea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Policy: Theory and Practice, Clarendon Press, Oxford, pp. 115-157. Valencia, M.J. (1995) China and the South China Sea Disputes: Conflicting Claims and Potential Solutions in the South China Sea, Adelphi Paper 298, IISS/Brasseys, Londra. Van Wolferen, K. (1990) The Enigma of Japanese Power (ed. a II-a), Macmillan, Londra. Voigt, K. (1996) "German Interest in Multilateralism", Aussenpolitik, pp. 47, 107-116. Wallace, W. (1995) "Germany as Europe's Leading Power", The World Today, pp. 51, 62-164. Wallerstein, M.B. (1996) "China and
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
asta, a pictat? Căci altminteri cum se face că lumea imaginilor sale alunecă atât de firesc în lumea unor tipare seculare, lăsîndu-se integrată și absorbită de ele? Și ce straniu că nimeni nu a simțit că aici e șocul cărții, enigma și nebunia ei. Tocmai din cauză că locuia în România ca într-un ținut ce făcea parte dintr-un vast imperiu țărănesc originar, așa după cum făceau parte din el Grecia, sudul Franței sau cel al Italiei, Bernea nu a avut niciodată complexe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în alta, "scrisul de escavare" e singurul autentic pentru că pune în joc dezgroparea unui conținut de cunoaștere care îți aparține în mod propriu. (Platon, Kant și Heidegger ― cei trei gânditori ai transcendentalului ― sânt cei care au așezat structura omului pe enigma prealabilului) Scrisul este un mod de a te concentra asupra a ceea ce nu știai că știi (asupra a ceea ce știai fără să știi că știi). Pesemne că sîntem atât de ignoranți și proști pentru că ajungem atât de rar la "scrisul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mănăstirea Banja, publică în 1858 inscripțiunea de pe patrafir în fruntea monumentelor privitoare la istoria Serbiei, Bosniei și Ragusei; o publică însă cu următoarele modificări: Jupân Stroe Vestolmiu, jupâneasa lui, Sima, în anul 1114, acest patrafir să fie mănăstirii din Stănești. Enigma rămânea însă tot nedezlegată: unde va fi fost mănăstirea Stănești si cine era acel jupân Stroe Vestolmiul cu soția sa Sima, viețuitori în veacul al 12-lea? Venerabilul canonic Tim. Cipariu este cel dintâi care ridică vălul cestiunii. Mai mult
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care este nașterea frumosului în receptorul (cititor sau spectator) literaturii schwabiene, este unul întortochiat, plin de obstacole ridicate cu grijă în calea noastră chiar de autor. Schwab nu este de loc un ermetic și nici nu are tot felul de enigme de dezvăluit în ultima pagina. Scrisul lui este de o cinste și o deschidere atât de fără rețineri încât ne copleșește. Schwab a reușit din multe puncte de vedere o performanță care l-a singularizat, dar în același timp l-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un criteriu pentru selectarea problemelor de cercetat (Kuhn 1970: 37). Dacă paradigma există, știința funcționează normal - cum se întîmplă în fizica newtoniană, de exemplu. Prin urmare, ceea ce Kuhn numește "știință normală" este în mod esențial o activitate de dezlegare a enigmelor, de completare a golurilor cunoașterii, așa cum apar ele prin prisma paradigmei. Dar, în același timp, enigmele apar și ca anomalii. Din moment ce paradigmele sînt instrumente de bază ale științei normale, aceasta din urmă nu poate corecta paradigma (Kuhn 1970a: 122). Așa că
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cum se întîmplă în fizica newtoniană, de exemplu. Prin urmare, ceea ce Kuhn numește "știință normală" este în mod esențial o activitate de dezlegare a enigmelor, de completare a golurilor cunoașterii, așa cum apar ele prin prisma paradigmei. Dar, în același timp, enigmele apar și ca anomalii. Din moment ce paradigmele sînt instrumente de bază ale științei normale, aceasta din urmă nu poate corecta paradigma (Kuhn 1970a: 122). Așa că o nouă paradigmă poate apărea doar ca rezultat al unei viziuni cu totul noi asupra lumii
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și creau noi perspective și preocupări pentru politica externă a SUA.1 Realismul funcționa ca paradigmă în măsura în care stabilea limitele cercetării "legitime". Așa cum a argumentat convingător John Vasquez, realismul a oferit un instrument fundamental de analiză pentru generații de dezlegători de enigme. Sau, ca să folosim propriile lui cuvinte, realismul "a arătat oamenilor de știință ce se cunoaște despre lume, ce nu se cunoaște despre ea, cum ar trebui să vedem lumea dacă vrem să cunoaștem ceea ce încă nu este cunoscut și ce
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ar fi sporit șansele de materializare ale planului lui Hrusciov de a se ajunge la paritate în privința rachetelor. Potrivit lui Allison, aceasta explică prezența IRBM-urilor [rachete balistice cu rază intermediară de acțiune], de neînțeles cu ajutorul altor ipoteze. Rămîn însă patru enigme privitoare la desfășurarea sovietică, cărora modelul actorului rațional nu le poate da răspunsuri satisfăcătoare. În primul rînd, nu e clar de ce MRBM-urile [rachetele balistice cu rază medie de acțiune] au fost instalate înainte ca SAM-urile [rachetele sol-aer] să
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
42 bombardiere IL-28, 42 avioane de vînătoare MIG 21, 24 de rachete sol-aer, cele mai moderne rachete anti-tanc "Snapper", precum și 22000 de soldați și tehnicieni sovietici. Eșalonarea în timp și implementarea diferitelor componente ale acestei instalări a rachetelor prezintă numeroase enigme. Rachetele sol-aer, care ar fi trebuit să protejeze împotriva zborurilor de spionaj, au început să funcționeze abia după instalarea rachetelor ofensive. Nu a existat radar înainte de 24 octombrie, două zile după ce americanii impuseseră blocada. Nu a existat camuflaj. Amplasamentele rachetelor
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
prea convingător din punct de vedere strategic. De asemenea, reîncărcarea părea să fie sub semnul întrebării, atîta vreme cît pozițiile nu erau întărite, ci foarte vulnerabile în fața unei contralovituri americane. Prezența rachetelor antitanc adăuga și o notă de absurd listei enigmelor. Cele mai multe dintre aceste enigme, majoritatea de nedezlegat pentru modelul actorului rațional, pot fi soluționate convingător în cadrul modelului procesului organizațional, prin analizarea procedurilor de operare standard ale forțelor militare sovietice în privința regimentelor de luptă și a instalării rachetelor: toate elementele enumerate
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de vedere strategic. De asemenea, reîncărcarea părea să fie sub semnul întrebării, atîta vreme cît pozițiile nu erau întărite, ci foarte vulnerabile în fața unei contralovituri americane. Prezența rachetelor antitanc adăuga și o notă de absurd listei enigmelor. Cele mai multe dintre aceste enigme, majoritatea de nedezlegat pentru modelul actorului rațional, pot fi soluționate convingător în cadrul modelului procesului organizațional, prin analizarea procedurilor de operare standard ale forțelor militare sovietice în privința regimentelor de luptă și a instalării rachetelor: toate elementele enumerate mai sus sînt părți
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
noi autodefiniri și a granițelor sale legitime. FRAGMENTAREA DISCIPLINEI RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE: PLASA GLOBALĂ În anii '70, paradigma realistă a cunoscut o adevărată criză (vezi mai ales Alker și Bierstecker 1984; Banks 1984). În timpul unei îndelungate perioade în care legitimase dezlegarea enigmelor, realismul s-a confruntat cu anumite probleme, cum ar fi nivelurile diferite de analiză (Singer 1961), ficțiunea statului monolitic (criticile marxiste și pluraliste) și discuția asupra conceptului de raționalitate și a semnificației factorilor birocratici și cognitivi (vezi cap. 5). Însă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
științific este hotărît de judecata în cunoștință de cauză a comunității științifice. Ea nu este nici în mod abstract raționalistă, pentru că raționalitatea convingerilor depinde ea însăși de factori sociali: Singura îndoială a lui Kuhn este dacă progresul în a dezlega enigme, sau mai degrabă în a rezolva probleme, înseamnă "progres spre adevăr" [...] Astfel Kuhn distinge atent succesul empiric al unei teorii de verosimilitatea sau veracitatea ontologiei sale." (Musgrave 1980: 49) În sfîrșit, disputa paradigmelor a folosit conceptul de paradigmă al lui
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
regimuri și comportamentele sau consecințele aferente, în special pentru că distribuția puterii se schimbă mult mai repede decît regimurile, o dată ce acestea din urmă au fost instituite. Cu toate acestea, decalajele și conexiunile inverse dintre baza de putere și regim constituie principala enigmă a acestei abordări (Krasner 1982b: 499, vezi și Krasner 1985). Însă alte orientări realiste din disciplina economiei politice internaționale (dintre care unele ar putea contesta faptul că teoria regimurilor este parte a economiei politice internaționale) se ocupă de diferențierea funcțională
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
hermeneutică la modurile în care se face politica în diferitele părți ale lumii. Aici cultura diplomatică nu mai este luată ca un fundal de la sine înțeles pentru diplomație, ci doar ca un mod, deși dominant, de a o încadra.1 Enigma lui Kissinger a devenit mai complicată o dată cu apariția noilor actori internaționali influenți, alții decît statele, a căror viziune asupra lumii nu corespundea în mod necesar cu cea a politicienilor cu conștiință istorică. Nu este deloc clar că diplomații tradiționali, cei
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cam ambiguă a cuvântului historia, istoria În versuri la care face referire Plutarh identificându-se, În fapt, cu mitologia. În devalorizarea expresiei poetice putem deosebi mai multe faze: 1. Mai Întâi, așa cum am precizat mai sus, poezia era deținătoarea unei „enigme fecunde”4 care putea fi descifrată de către sophos, adică de cel inițiat. Citatul din Sofocle este grăitor În acest sens: „Înțeleptul deslușește Întotdeauna enigmele zeilor/ Pentru proști chiar și Învățăturile sale clare sunt zadarnice”5. 2. Caracterul misterios al oracolului
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
deosebi mai multe faze: 1. Mai Întâi, așa cum am precizat mai sus, poezia era deținătoarea unei „enigme fecunde”4 care putea fi descifrată de către sophos, adică de cel inițiat. Citatul din Sofocle este grăitor În acest sens: „Înțeleptul deslușește Întotdeauna enigmele zeilor/ Pentru proști chiar și Învățăturile sale clare sunt zadarnice”5. 2. Caracterul misterios al oracolului, Întărit de stilul ambiguu (loxon) și perifrastic, stârnește la cei profani o reacție de profund respect religios (sebesthai). 3. La un moment dat se
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
poezia nu mai fuzionează. E motivul pentru care poezia Începe să fie simțită ca inutilă și să se opună revelației, cunoașterii adevărului. 4. Poezia părăsește „câmpiile adevărului”, după celebra formulă a lui Platon: „S-a ajuns până acolo că metaforele, enigmele au devenit suspecte, «imputându-li-se» că sunt, În materie de divinație, simple evadări și refugii special aranjate pentru cel ce rostea oracolul, Îngăduindu-i să se retragă și să se ascundă În caz de eșec”1. Cu poezia se
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]