2,401 matches
-
zile" este reperat în raport cu enunțarea 1; - locul unde se găsește enunțiatorul 2, copilul, servește ca reper deicticului spațial "sus". Jurnalistul, enunțiatorul 1, nu se dă drept responsabil pentru "Mama buba, mama doarme la etaj..."; în schimb, el este responsabil pentru enunțarea 1, care afirmă că a existat o enunțare 2. Cu acest tip de fenomen, intrăm în problematica polifoniei. Lingvistul rus M. Bahtin a fost primul care a introdus noțiunea de polifonie în studiul literaturii; ea a fost apoi utilizată în
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
se găsește enunțiatorul 2, copilul, servește ca reper deicticului spațial "sus". Jurnalistul, enunțiatorul 1, nu se dă drept responsabil pentru "Mama buba, mama doarme la etaj..."; în schimb, el este responsabil pentru enunțarea 1, care afirmă că a existat o enunțare 2. Cu acest tip de fenomen, intrăm în problematica polifoniei. Lingvistul rus M. Bahtin a fost primul care a introdus noțiunea de polifonie în studiul literaturii; ea a fost apoi utilizată în lingvistică pentru a analiza enunțurile în care mai
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
aude în același timp "vocea" jurnalistului și cea a copilului; cînd cititorul citește "Mama buba", el citește simultan un enunț jurnalistic (discursul care citează) și vorbele unui copil speriat (discursul citat). 2. Modalizarea în discurs secund Discursul raportat constituie o enunțare despre o altă enunțare; se creează astfel o legătură între cele două evenimente enunțiative, enunțarea citată fiind obiectul enunțării care citează. Dar există și un mijloc mai simplu și mai discret pentru enunțiator de a indica că nu este responsabil
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
vocea" jurnalistului și cea a copilului; cînd cititorul citește "Mama buba", el citește simultan un enunț jurnalistic (discursul care citează) și vorbele unui copil speriat (discursul citat). 2. Modalizarea în discurs secund Discursul raportat constituie o enunțare despre o altă enunțare; se creează astfel o legătură între cele două evenimente enunțiative, enunțarea citată fiind obiectul enunțării care citează. Dar există și un mijloc mai simplu și mai discret pentru enunțiator de a indica că nu este responsabil de un enunț: este
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
el citește simultan un enunț jurnalistic (discursul care citează) și vorbele unui copil speriat (discursul citat). 2. Modalizarea în discurs secund Discursul raportat constituie o enunțare despre o altă enunțare; se creează astfel o legătură între cele două evenimente enunțiative, enunțarea citată fiind obiectul enunțării care citează. Dar există și un mijloc mai simplu și mai discret pentru enunțiator de a indica că nu este responsabil de un enunț: este suficient să indice că se sprijină pe un alt discurs; vorbim
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
enunț jurnalistic (discursul care citează) și vorbele unui copil speriat (discursul citat). 2. Modalizarea în discurs secund Discursul raportat constituie o enunțare despre o altă enunțare; se creează astfel o legătură între cele două evenimente enunțiative, enunțarea citată fiind obiectul enunțării care citează. Dar există și un mijloc mai simplu și mai discret pentru enunțiator de a indica că nu este responsabil de un enunț: este suficient să indice că se sprijină pe un alt discurs; vorbim atunci de modalizare în
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
său discurs: el prezintă expresia "n-ai mai văzut" ca fiind ușor nepotrivită. Dar cum acest interviu figurează într-un articol, jurnalistul este cel care, în ultimă instanță, a ales să mențină modalizatorul respectiv. 3. Discursul direct Două situații de enunțare Spre deosebire de modalizarea în discurs secund, discursul direct (DD) nu se mulțumește doar să elibereze enunțiatorul de responsabilitate, ci el pretinde că restituie cuvintele citate. Acest tip de discurs se caracterizează prin faptul că se face o diferență clară între cele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
discurs secund, discursul direct (DD) nu se mulțumește doar să elibereze enunțiatorul de responsabilitate, ci el pretinde că restituie cuvintele citate. Acest tip de discurs se caracterizează prin faptul că se face o diferență clară între cele două situații de enunțare, cea a discursului care citează și cea a discursului citat. În exemplul "Mama buba, mama doarme sus" există astfel două sisteme de reperaje distincte pentru ambreiori: prezentul de la "mama doarme" se referă la momentul în care copilul telefonează (situația 2
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pentru ambreiori: prezentul de la "mama doarme" se referă la momentul în care copilul telefonează (situația 2) și nu la momentul în care citim acest fapt divers (situația 1). Dat fiind că referentul unui ambreior este identificat cu ajutorul mediului fizic al enunțării sale, în momentul în care schimbăm mediul, ambreiorii nu pot fi interpretați fără ajutorul discursului care citează. Acestuia din urmă îi revine sarcina de a explicita referința ambreiorilor din discursul pe care îl citează. Cum însă explicitarea este lăsată la
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
explicitarea este lăsată la discreția discursului care citează, precizia lor poate varia foarte mult de la un text la altul. De exemplu, enunțiatorul lui "Mama buba, mama doarme la etaj..." este explicitat prin "un copil care pare foarte speriat", iar momentul enunțării este precizat cu ajutorul lui "acum cîteva zile" și "ora 18.30". Cît despre acel "eu" implicit al copilului, acesta a fost convertit într-o non-persoană ("un copil"): în enunțarea care citează orice ființă care nu este nici enunțiatorul, nici coenunțiatorul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
este explicitat prin "un copil care pare foarte speriat", iar momentul enunțării este precizat cu ajutorul lui "acum cîteva zile" și "ora 18.30". Cît despre acel "eu" implicit al copilului, acesta a fost convertit într-o non-persoană ("un copil"): în enunțarea care citează orice ființă care nu este nici enunțiatorul, nici coenunțiatorul ține de fapt de non-persoană. Fidelitatea discursului direct Citarea cu ajutorul DD este prezentată uneori ca fiind o restituire exactă a cuvintelor enunțiatorului citat. În realitate, discursul direct nu reproduce
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
nici coenunțiatorul ține de fapt de non-persoană. Fidelitatea discursului direct Citarea cu ajutorul DD este prezentată uneori ca fiind o restituire exactă a cuvintelor enunțiatorului citat. În realitate, discursul direct nu reproduce obligatoriu cuvintele spuse efectiv; poate fi vorba de o enunțare imaginată, viitoare, interzisă etc. Lui Paul i-ar fi plăcut să-i spună: " ... Cunoști pe cineva care să-ți poată spune: " ... ". Spune-i: În asemenea exemple, problema fidelității față de original este lipsită de sens. Chiar dacă DD raportează cuvinte despre care
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
acesta le menționează. Oricum, nu poate fi pus semnul egalității între un eveniment de spunere efectiv (care prezintă o intonație, gesturi, un auditoriu care reacționează etc.;) și un enunț citat între ghilimele, plasat într-un context total diferit. Situația de enunțare citată este reconstituită de cel care o reproduce, iar această descriere subiectivă constituie cadrul interpretării discursului citat. DD nu poate fi deci obiectiv: oricare ar fi fidelitatea sa, discursul direct nu rămîne decît un fragment de text dominat de către enunțiatorul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
direct", cu toate că putem presupune că aceste cuvinte nu au fost pronunțate efectiv, ci au fost inventate de creatorul reclamei. Observăm, încă o dată, că discursul direct nu este decît o punere în scenă a unei vorbiri atribuite unei alte surse de enunțare, nu este decît copia unei vorbiri "reale". 4. Modalități de introducere a discursului direct Cele două funcții ale elementelor de introducere Discursul scris care citează trebuie să îndeplinească două exigențe privitoare la cititorul său: - să indice că a fost un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fi satisfăcută prin diverse mijloace, mai ales tipografice: două puncte, liniuțe, ghilimele, italice, toate au rolul de a delimita vorbirea citată. Prima exigență este satisfăcută cel mai adesea prin: Verbe al căror semnificat indică faptul că este vorba de o enunțare - plasate înainte de discursul direct: Hilary Clinton protestează împotriva divorțurilor ușoare: " ... " Libération, 20 ianuarie 1997 Un delegat sindical precizează: " ... " Ibid. - plasate în incidentă, în interiorul discursului citat: "Sînt frînt pentru că nu am dormit bine, mărturisea cvadruplul campion al lumii. Ceea ce s-a
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
oamenilor, dînd cititorului impresia că asistă la situația respectivă; - pentru un public cultivat, ziaristul pregătește un produs accesibil inteligenței, în spatele căruia el dispare. De aici, o utilizare mai frecventă a discursului indirect și a formelor hibride. O singură situație de enunțare În cazul discursului indirect (DI) nu avem decît o singură situație de enunțare; persoanele și deicticele spațio-temporale ale discursului citat sînt identificate în raport cu situația de enunțare a discursului care citează. Astfel, în fraza: Acum trei zile, Paul a spus ca
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ziaristul pregătește un produs accesibil inteligenței, în spatele căruia el dispare. De aici, o utilizare mai frecventă a discursului indirect și a formelor hibride. O singură situație de enunțare În cazul discursului indirect (DI) nu avem decît o singură situație de enunțare; persoanele și deicticele spațio-temporale ale discursului citat sînt identificate în raport cu situația de enunțare a discursului care citează. Astfel, în fraza: Acum trei zile, Paul a spus ca tu vei veni mîine. "tu" este co-enunțiatorul discursului care citează, iar "mîine" se
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
utilizare mai frecventă a discursului indirect și a formelor hibride. O singură situație de enunțare În cazul discursului indirect (DI) nu avem decît o singură situație de enunțare; persoanele și deicticele spațio-temporale ale discursului citat sînt identificate în raport cu situația de enunțare a discursului care citează. Astfel, în fraza: Acum trei zile, Paul a spus ca tu vei veni mîine. "tu" este co-enunțiatorul discursului care citează, iar "mîine" se referă la ziua posterioară enunțării care citează (Paul nu a putut să spună
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ale discursului citat sînt identificate în raport cu situația de enunțare a discursului care citează. Astfel, în fraza: Acum trei zile, Paul a spus ca tu vei veni mîine. "tu" este co-enunțiatorul discursului care citează, iar "mîine" se referă la ziua posterioară enunțării care citează (Paul nu a putut să spună "mîine"). Dincolo de ambreiori, desemnările și evaluările aparțin discursului care citează. Într-o frază ca "Paul mi-a spus că acest imbecil de Jules a sosit", responsabilitatea aprecierii "acest imbecil" este atribuită, în
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
așa cum se întîmplă în cazul rezumatului cu citate. Din anumite puncte de vedere, acest tip de discurs raportat seamănă cu discursul indirect liber pentru că există o omogenizare sintactică a unui enunț în care se fac totuși auzite două instanțe de enunțare. Diferențele dintre cele două procedee sînt însă evidente. Rezumatul cu citate distinge clar, cu ajutorul grafiei, cuvintele citate, în timp ce în DIL nimic nu ne ajută să ne hotărîm: există doar o discordanță enunțiativă care lasă să se audă două voci. Această
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
limitează doar la cuvintele între ghilimele, ci acoperă totalitatea procedeelor prin care enunțiatorul își dedublează oarecum discursul pentru a-și comenta vorbirea ce este pe cale de a se produce. Analizîndu-și propria vorbire, enunțiatorul produce astfel un fel de buclă în enunțarea sa38. Este și cazul următorului "hm", care permite enunțiatorului să comenteze utilizarea lui "foarte drăguță": Lîngă el, realizatorul-actor Gary Sinise face dovadă de o perfectă înțelegere a personajului lui George. În sfîrșit, Sherilyn Fenn, mereu puțin perversă, este hm foarte
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de asemenea, să implice grafia: italice, ghilimele, puncte de suspensie, paranteze, liniuțe. În capitolul de față ne vom ocupa de ghilimele și, într-o mai mică măsură, de italice. Tipuri de modalizări autonimice J. Authier-Revuz clasează comentariile enunțiatorului despre propria enunțare (ceea ce ea numește "non-coincidențe ale spuselor") în diverse categorii: - non-coincidența în interlocuțiune, atunci cînd modalizările autonimice indică o distanță între coenunțiatori. Ea se exprimă cu ajutorul formulelor de tipul: iertată-mi fie expresia, dacă putem să spunem, dacă vreți, vedeți ce
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ceea ce "simțim". Aderăm la ceea ce ne face să vibrăm. Le Monde, 30 septembrie 1987 Ghilimelele care încadrează cuvîntul "simțim" sînt asociate unui "noi" și ambreiorului "astăzi": într-adevăr, "astăzi" apropie cititorul și tinerii (îi face să împartă aceeași situație de enunțare), iar persoana I are ca efect atenuarea distanței dintre enunțiator, co-enunțiator și non-persoană (vezi cap. 11). Utilizarea ghilimelelor este specifică unei enunțări care caută un compromis între apropiere și păstrarea distanței. Dacă ziaristul nu ar fi folosit ghilimelele, ar fi
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
noi" și ambreiorului "astăzi": într-adevăr, "astăzi" apropie cititorul și tinerii (îi face să împartă aceeași situație de enunțare), iar persoana I are ca efect atenuarea distanței dintre enunțiator, co-enunțiator și non-persoană (vezi cap. 11). Utilizarea ghilimelelor este specifică unei enunțări care caută un compromis între apropiere și păstrarea distanței. Dacă ziaristul nu ar fi folosit ghilimelele, ar fi adoptat discursul tinerilor; dacă nu ar fi utilizat verbul "a simți", caracteristic vorbirii tinerilor, s-ar fi plasat într-un univers străin
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pentru că este un termen de origine engleză. 15 DE LA PROVERB LA IRONIE: POLIFONIE, CAPTARE, SUBVERSIUNE Cazurile de polifonie pe care le-am analizat aparțin discursului raportat: direct, indirect, indirect liber și formele lor hibride. Odată cu modalizarea autonimică, am văzut cum enunțarea poate crea decalaje în interiorul ei prin modul de a varia asumarea enunțului. Vom prezenta acum un caz de polifonie mai puțin vizibilă, cel al proverbelor și sloganurilor, ceea ce ne va permite să reflectăm asupra proceselor de captare și de subversiune
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]