1,945 matches
-
Preambul Dincolo de impresionantul bagaj informațional, tratatele de estetică, pictură, sculptură, de la Platon și Aristotel până la semiotica saussuriană, de la caietele lui Da Vinci la erminii ca cea a lui Dionisie din Furna reflectă un blocaj epistemologic ce face imposibilă, chiar și azi, dezvoltarea unei teorii diacronice complete a imaginii în raport cu simbolul. E necesar cadrul mai larg al transdisciplinarității pentru transferul conceptelor de la disciplină la alta, mai întâi pentru înțelegerea mecanismului psihologic(și nu numai) al gândirii
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
și artă degenerată. Și pentru Cesare Lombroso, faimosul criminolog italian, expre- sia unei sensibilități dereglate poetic își avea corespondentul patologic. Literatura naturalistă înregistrează degeneres- cența ca un fenomen social și îl ilustrează prin personaje care corespund din punct de vedere epistemologic cazurilor pe care le analizează diversele școli medicale. Leiba Zibal reprezintă în acest sens un excelent studiu de caz, iar autorul nuvelei îl prezintă ca atare. Și în cazul lui „badea Gheorghe” avem tot o ilustrare a unui caz, cel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în filosofia greacă, nici în cea romană, era în schimb atent urmărită de comunitate și clamată în ritualul glorificării (chiar în funus imaginarium). În teoria și practica puterii s-au petrecut în timp diverse "fenomene de ruptură", generatoare de praguri epistemologice; ele au creat în discursul fondator câmpuri conceptuale noi, relevante pentru organizarea statală și pentru strategiile guvernării. Dacă este să ne referim numai la discursul oficial, imaginarul medieval ne poate părea retrospectiv complet diferit de cel antic. O privire mai
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
formulează cel mai aspru discurs critic la adresa acestor termeni, care, de altfel, apar uneori și cu definiții, și cu utilizări inversate - ceea ce denotă atât fragilizarea în timp a semantismului lor, cât și restrângerea utilizării și a relevanței lor pentru orizontul epistemologic al timpului; secolul baroc, ca și cel romantic, de altfel, clasifică fantezia după relația sa cu irealul, imaginatio câștigând definitiv și ajungând să reprezinte singură facultatea reproductivă și pe cea creativă a spiritului, în raport cu realitatea sensibilă. Limbile actuale europene integrează
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
practică și distincția între „metodologia cercetării educației” (indiferent de disciplina/perspectiva adoptată) și „metodologia cercetării pedagogice” (cînd perspectiva este explicit strict pedagogică). Trebuie să precizăm însă că nu întotdeauna aceste distincții sînt și efective, nu pur și simplu didactice și epistemologice. În realitatea cercetării, foarte puține investigații sînt strict pedagogice, de foarte puține ori apelăm la o perspectivă și la o metodologie strict pedagogice, iar aceasta se întîmplă, de fapt, cînd procedăm la studii cu obiective foarte limitate și strict precizate
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
lor, de a le clasifica. Din această ofertă generoasă vom trece în revistă doar cîteva dintre aceste tentative, concentrîndu-ne asupra celor realizate din puncte de vedere cît mai relevante pentru însuși statutul cercetării educației, deci care au și o pregnanță epistemologică sporită. Apelînd la acest modus operandi, distingem astfel între: (a) cercetarea fundamentală și cercetarea aplicativă; (b) cercetarea transversală, cercetarea longitudinală și cercetarea interculturală; (c) cercetarea cantitativă și cercetarea calitativă; (d) cercetarea constatativă și cercetarea experimentală. În cele ce urmează, le
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
diriguitorilor învăță mîntului dintr-o țară care intrase în criza finală a sistemului socialist, bîntuită de multiple penurii și în care cuvîntul de ordine era „economii cu orice preț” în toate domeniile. Rezolvasem, prin urmare, o problemă la nivel teoretic, epistemologic, dar nu noi eram în măsură să rezolvăm și problema prag matică din care se născuse cealaltă! Am rezolvat o problemă, dar ne-am trezit cu alta, care nu mai era a noastră! Am propus, prin urmare, factorilor de decizie
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
este întărirea identităților subdisciplinare, de exemplu, Studiile de Securitate sau economia politică internațională. Pentru o mai bună înțelegere a încercărilor de tipologizare a neorealismului, se pot utiliza criteriile utilizate de Stefano Guzzini în elaborarea hărții teoriilor în relațiile internaționale: criteriul epistemologic (axa naturalism-interpretivism) și criteriul metodologic (axa individualism-holism). Teoria waltziană este naturalistă, în sensul în care naturalismul presupune monismul metodologic; face din căutarea legilor generale programul legitim din punct de vedere științific; susține subsumarea teoretică a explicației științifice, în sensul că
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
holismului lui Waltz în direcția lui Morgenthau, dar fără a parcurge chiar tot drumul până la Morgenthau. Reacția concretizată prin realismul alegerii raționale este o reacție individualistă la holismul metodologic al realismului structural, fără a-i pune însă în discuție naturalismul epistemologic. Astfel de cercetători realiști, preocupați de cooperarea și conflictul internațional (dilema securității, problema câștigurilor relative ca obstacol în calea cooperării) împărtășesc, în mare, viziunea despre știință a lui Waltz. De aceea a și fost relativ facilă încorporarea acestor contribuții, pentru
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
Renaut. O altă carte de căpătîi pentru francofonul anului 2000 este Mirajul lingvistic a lui Toma Pavel (1988). Dintre cele trei, cea de față este cel mai puțin teoretizantă. Constatarea n-are o intenție axiologică, ci mai degrabă de diagnostic epistemologic: Între filozofie, lingvistică și literatură, ultima este și cea mai amenințată. Pentru că, dintre toate, ea are Încorporată cea mai mică doză de variabilitate. Filozofia poate migra spre reflecția politică, acolo unde sînt atîtea de spus, lingvistica este investită de științele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu mai e același: dacă cercetarea literară continuă, iar asta se Întîmplă și datorită researchers boom-ului din ultimii treizeci de ani, ea nu-și mai propune stabilirea valorii ci extragerea mărcilor antropologice care să conducă la desăvîrșirea unor figuri epistemologice, la Înmulțirea istoriilor ideilor. În mare parte, literatura supusă astăzi Încarcerării științifice nu mai este convocată la nici un ordin axiologic, ci la interogatorii arheologice. Este vorba despre proiectul arheologic instituit de Foucault și continuat de constructivismul la modă azi În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la universitatea din Lille, deși adresată studenților, nu trebuie trecută cu vederea de iubitorii, frustrați sau nu, ai literaturii franceze. Deși procustian ca dimensiune - din păcate - volumul propune o radiografie didactică a secolului XX literar francez În ceea ce privește proza. Reperele teoretice, epistemologice sau antropologice (sociologice) nu sînt prea bogate, cum săracă este Încercarea, obligatorie Îndefinitiv, de contextualizare a literaturii franceze prin aducerea ei la “numitorul comun” al secolului XX. În scurta introducere, autorul crede că specificitatea romanului ultimei sute de ani se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
bun roman al lui Houellebecq majoritatea au scris, Însa, că Posibilitatea unei insule reia temele consacrate deja de autorul Particulelor elementare: sexualitatea, iubirea, sistemul economic occidental, istoria recentă a Franței, diferențele dintre regiunile bogate și cele sărace, dar și teoriile epistemologice de ultimă oră, clonarea și, În general, destinul rasei omenești. La acestea se adăuga, acum, una nouă: noile forme de credință religioasă. Schopenhauer sau Spengler, Valéry sau Fukuyama, șaman sau guru, Houellebecq rămîne, și după acest roman masiv, un scriitor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nonguvernamentală pentru a aplica ancheta apreciativă, urmărindu-se reflectarea modului în care pot fi utilizate perspectivele apreciative la dezvoltarea organizațională prin renunțarea la paradigma deficienței. Ancheta apreciativă și cercetarea-acțiune Abordarea prin ancheta apreciativă este în contrast cu cercetarea-acțiune și în ceea ce privește aspectele ontologice, epistemologice și metodologice. „Această abordare este într-un puternic contrast cu metodele tradiționale de abordare a dezvoltării organizaționale bazate pe deficit și care se sprijină pe evaluarea și diagnoza problemei (...) metodologi de tipul acesta [tradițional - n.n.] apără implicit standardele universale despre
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Iași: Lumen, 2, 203-208. Cojocaru, D. (2003b). Repere ale cercetării prin metoda studiului de caz, Revista de Cercetare și Intervenție Socială, Universitatea „Al.I.Cuza”, Holt România, Iași: Editura Lumen, 3, 339-344. Cojocaru, D. (2004). Cercetarea centrată pe acțiune. Argumente epistemologice și strategii metodologice, Revista de Cercetare și Intervenție Socială, Universitatea „Al.I.Cuza”, Holt România, Iași: Editura Lumen, 4, 509-515. Cojocaru, Șt. (2003). Proiectarea socială ca metodă de introducere a inovației sociale, Revista de Cercetare și Intervenție Socială, Universitatea „Al.
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
valoarea unui anumit punct de vedere, care este de cele mai multe ori cel dezvoltat de autor, ci se axează pe evidențierea componentelor mai des utilizate în analiza instituțională. Totuși, din punctul de vedere al „energiei” explicative investite (și nu al valorii epistemologice), sunt privilegiate studiile care aparțin neoinstituționalismului în sociologie, datorită formației autorului, pe de o parte, și a noutății acestor abordări, pe de altă parte. Un obiectiv al lucrării precizat de autor (p. 19) este acela de a furniza un cadru
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
reușit acest lucru. Este probabil cea mai bună dovadă a îngustimii ideatice a doctrinei conexioniste. Reducționismul „naturalist” încercat de Thorndike, deși nereușit, a putut totuși fundamenta o anumită practică rigidă ce a intrat în consonanță cu „obiectivismul” și „pozitivismul” - direcții epistemologice care au dominat cercetarea educațională în secolul XX. Este oarecum iritant - în sensul conexionismului - că s-a ajuns doar la o precizie formală în științele educației care nu are aproape nimic de-a face cu natura autentică a educației. Thorndike
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
o speranță deșartă. Așadar, s-ar putea face o „încercare crudă” de a ajunge la conceptul operațional de deschidere a experienței - speră Rogers în 1967. Dar încercarea nu s-a realizat. 3. Explicarea contradicțiilor năucitoare. Teoria rogersiană isca grave probleme epistemologice. În anii ’50-’60, Rogers constata o însumare de „dovezi năucitoare” privind relația terapie-teste proiective. Ele reprezentau dura realitate, care nu se supunea abordării clare a rezultatelor cercetării. Rogers o descria pe fiecare dintre ele în termeni generali (pentru a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și poate fi înțeles în termeni de norme ale popularității ca patologie deviantă. Aceasta reprezintă o posibilă explicație a ceea ce altfel ar fi considerate fapte contradictorii și fără nici o legătură între ele. Dar Rogers nu a aprofundat această spinoasă chestiune epistemologică a teoriei sale. 4. Creativitatea ca rezultat. Unul dintre elementele care îl încântă pe Rogers în formularea teoretică dată este teza că individul este o persoană creativă. Persoana, aflată la un punct final ipotetic al terapiei, poate foarte bine să
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
alegerii pure (the experience of naked choice), pe care o experimentează clientul; ca om de știință însă credea că poate studia obiectiv comportamentul respectiv ca fiind absolut determinat. Era o exagerare? Totuși, Rogers a tras câteva concluzii importante cu privire la viziunea epistemologică pe care a propus-o. Modelul teoretic al persoanei care reiese din terapie era: o persoană ce acționează liber, în toată plinătatea potențialităților sale organice; o persoană dependentă în a fi realistă, autodepășindu-se, socializându-se și potrivindu-și comportamentul; o
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Proverb and exploration. Essay in the applied poetics of a cultural fact. Lucrare prezentată la cea de-a cincea ediție a Conferinței Asociației Antropologilor Sociali din Europa, Frankfurt am Main, 4-7 septembrie 1998. Geană, Gheorghiță. (2005). Antropologia culturală. Un profil epistemologic. București: Editura Criterion. Kluckhohn, Florence. (1967) [1953]. Dominant and Variant Value Orientation. În C. Kluckhohn, H.A. Murray, D. Schneider (ed.), Personality in Nature, Society, and Culture. New York: Knopf, 342-357. Mihăilescu, Vintilă. (1996). Două sate în tranziție. Tipuri strategice dominante în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
că trecutul rămâne un atribut fundamental al culturii unui popor, iar sociologia este parte integrantă a moștenirii unei națiuni. În comparație cu lucrările amintite mai sus, volumul doamnei Maria Larionescu, Istoria sociologiei românești, este înainte de orice o analiză a contextelor social-istorice și epistemologice în care se produc, se extind și se validează teoriile sociologice. Modelul său de abordare rămâne T. Herseni și credem că nu greșim în ideea că lucrarea Mariei Larionescu se constituie într-o reevaluare și dezvoltare a viziunii din cartea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
pledoaria mea nu face decât să reamintească un lucru de bun-simț: dacă vrem să înțelegem lumea veche, suntem obligați să facem un efort de "arheologie" culturală și să evaluăm realitățile respective în matca lor firească. Altfel spus, să le tratăm "epistemologic corect". Totul este să înțelegem un lucru atât de simplu, încât de multe ori ne scapă: e vorba de concepții diferite, de moduri de a vedea lumea diferite, de coduri culturale, religioase, morale diferite, în fine, de sensibilități diferite. Când
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Creșterea și descreșterea Imperiului otoman. Pentru el, totul făcea parte din același demers; or, a nega dialogul dintre aceste opere, coerența lor fundamentală, a pierde din vedere evoluția gândirii cantemiriene înseamnă a nega unitatea sa. Ceea ce ar fi, reiau sintagma, "epistemologic incorect". Cel care intenționează să se ocupe serios de una dintre aceste opere ale principelui este obligat să adopte o perspectivă pluridisciplinară, de nu chiar interdisciplinară. Nu e o opțiune, ci o datorie minimă. Dacă nu o raportezi la Divanul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
folosite pentru investigarea realității? Ce înseamnă, mai pe scurt, pentru un medieval, a cunoaște un animal? După cum am precizat, nu e nicidecum vorba de o cunoaștere directă. Nu experiența avea valoare aici, după cum un astfel de demers nu țintea scopuri epistemologice, ci spirituale, religioase, morale (chiar dacă, cel mai adesea, aceste domenii se confundau). Procesul reprezentării unui animal în gândirea europeană medievală a fost refăcut de Michel Foucault, care s-a ocupat, în Cuvintele și lucrurile, de modul în care se organizează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]