4,405 matches
-
cei răi. Mai menționăm: cele șapte cărți Despre botez, contra donatiștilor (De baptismo contra Donatistas), în care discută din nou chestiunea fundamentală a valabilității botezului oficiat de eretici, analizată deja de Ciprian, de la care se revendicau și inamicii lui Augustin; Epistola către catolici referitoare la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum), care poartă și titlul Unitatea Bisericii (De unitate Ecclesiae); o confutațiune (scrisă între 400 și 403) a unei epistole pe care episcopul donatist din Cirta, Petilianus, o trimisese
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ciprian, de la care se revendicau și inamicii lui Augustin; Epistola către catolici referitoare la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum), care poartă și titlul Unitatea Bisericii (De unitate Ecclesiae); o confutațiune (scrisă între 400 și 403) a unei epistole pe care episcopul donatist din Cirta, Petilianus, o trimisese comunității sale (Contra epistolelor lui Petilianus / Contra litteras Petiliani): în această operă, Augustin propune din nou exegeza în sens ortodox catolic a textelor citate de Petilianus; cele patru cărți, scrise în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum), care poartă și titlul Unitatea Bisericii (De unitate Ecclesiae); o confutațiune (scrisă între 400 și 403) a unei epistole pe care episcopul donatist din Cirta, Petilianus, o trimisese comunității sale (Contra epistolelor lui Petilianus / Contra litteras Petiliani): în această operă, Augustin propune din nou exegeza în sens ortodox catolic a textelor citate de Petilianus; cele patru cărți, scrise în 405, după promulgarea legilor antidonatiste, și intitulate Contra lui Cresconius (Contra Cresconium gramaticum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
donatiștilor se baza în mod esențial pe materialul documentar adunat deja de Octatus din Milevi, cum erau actele precedentelor concilii africane, în ultima fază Augustin a amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, exploatând acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El nu a denunțat doar violența exercitată contra catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii dizidenți. Un motiv mai complex era modul cum schismaticii se revendicau de la Ciprian, foarte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi garantat Romei protecția în fața barbarilor. Știrea distrugerii Romei, care în scrierile din epoca imperială era considerată un oraș etern, îi impresionase, într-o oarecare măsură, și pe unii intelectuali creștini, ca Ieronim, și tulburase sufletele tuturor: și Augustin, în epistolele din acei ani, îndeamnă la întoarcerea privirii către patria cerească și nu către cea pământească; violențelor barbarilor care produceau tulburare în suflete, el le opunea violențele donatiștilor; jefuirea Romei demonstra cât de efemere sunt bunurile din această lume: sunt motivele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lege a păcatului”, conform definiției din Rom. 5, 12. Cele două cărți au fost urmate la puțină vreme de o a treia în care Augustin se oprește asupra problemei originii sufletului după ce a avut posibilitatea să citească un Comentariu la Epistola către Romani al lui Pelagius în care el îl identifică pe adevăratul cap al ereziei. De aceea, Augustin reia și sintetizează motivele din cele două cărți precedente referitoare la necesitatea botezului care servește la ștergerea unicului păcat comis de copii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
frecvent în cadrul exegezei Scripturilor, interpretează legea literei care se rezolvă într-o poruncă, și legea spiritului, care implică invocarea harului; fără har, voința omului nu e în măsură să urmeze voința lui Dumnezeu. Aceleași probleme sunt abordate și în unele epistole, cum e nr. 140, care poate fi considerată un tratat cu titlul Harul în Noul Testament, într-o carte, lui Honoratus (De gratia Testamenti Novi ad Honoratum liber unus); sau nr. 157, adresată prietenului său Ilarie din Siracuza care în 414-415
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Commonitorium de errore Priscillianistarum et Origenistarum), căruia Augustin îi dă răspuns prin micul tratat adresat Presbiterului Orosius contra priscilienilor și a origeniștilor, în care începe că examineze problema originii sufletului pe care o va aborda apoi mult mai aprofundat în Epistola 166, trimisă lui Ieronim, care este un adevărat tratat Despre originea sufletului omenesc. Augustin a încredințat această epistolă lui Orosius ca s-o ducă la Betleem și să continue acolo să-i combată pe pelagieni care fuseseră primiți în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
priscilienilor și a origeniștilor, în care începe că examineze problema originii sufletului pe care o va aborda apoi mult mai aprofundat în Epistola 166, trimisă lui Ieronim, care este un adevărat tratat Despre originea sufletului omenesc. Augustin a încredințat această epistolă lui Orosius ca s-o ducă la Betleem și să continue acolo să-i combată pe pelagieni care fuseseră primiți în mod favorabil în Orient. În acest tratat, intenția lui Augustin este aceea de a găsi o explicație pentru problema
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este aceea de a găsi o explicație pentru problema originii sufletului care să se poată încadra în concepția sa antipelagiană și în doctrina sa privitoare la transmiterea păcatului originar și la necesitatea botezării copiilor. Totodată, îi este trimisă lui Ieronim Epistola 167 (Privitor la o sentență a apostolului Iacov) în care, analizând Iac. 2, 11, contestă ideea că toate păcatele ar fi egale așa cum pretindeau stoicii. Pelagius mai scrisese, pe vremea când încă trăia la Roma, o carte Despre natură, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
erau condamnați pentru subversiune din cauza doctrinei lor periculoase și erau obligați să părăsească Italia: împăratul dădea ascultare episcopatului african fără să ceară părerea papei. În mare grabă, Zosimus a trebuit să revină asupra propriilor hotărâri și să confirme printr-o epistolă (așa-zisa Tractoria) condamnarea celor doi. Bibliografie: CSEL 42, 1902 (De perfectione iustitiae hominis, De gestis Pelagii, De gratia Christi et de peccato originali: C.F. Urba, I. Zycha); BA 22, 1975 (De gratia Christi... De natura et origine animae: J.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opiniile episcopilor africani influențați de maniheism. Giulian observă că artizanul condamnării lui Pelagius fusese în esență Augustin, motiv pentru care împotriva acestuia sunt îndreptate operele sale care constituie ultimul răspuns al pelagianismului. Întâi de toate, Iulian a contestat prin două epistole decizia lui Zosimus, iar pentru acest lucru a fost destituit și trimis în exil; nici adresându-se curții n-a obținut un rezultat mai bun pentru că acolo era influent un prieten de încredere al lui Augustin, contele Valeriu care obținuse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
augustiniene care s-au înregistrat în cultura creștină din secolul al cincilea. Așadar, așa cum am spus, Iulian începuse să trimită scrisori prin care contesta deciziile conciliului de la Cartagina și respingea doctrinele lui Augustin care stătuseră la baza acestuia. După ce citește epistolele lui Iulian, Augustin scrie în 420 o a doua carte din tratatul despre Nuntă și concupiscență și alte patru Contra celor două epistole ale pelagienilor (Contra duas epistulas Pelagianorum). Iulian, la rândul său, continuase polemica scriind un tratat în patru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
contesta deciziile conciliului de la Cartagina și respingea doctrinele lui Augustin care stătuseră la baza acestuia. După ce citește epistolele lui Iulian, Augustin scrie în 420 o a doua carte din tratatul despre Nuntă și concupiscență și alte patru Contra celor două epistole ale pelagienilor (Contra duas epistulas Pelagianorum). Iulian, la rândul său, continuase polemica scriind un tratat în patru cărți dedicate Lui Turbantius, colegul său: acestora, Augustin le-a răspuns în 421 prin cele șase cărți din tratatul Contra lui Iulian Pelagianul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Iulianum t. prior, libri I-III: M. Zelzer); BA 23, 1974 (De nuptiis et concupiscentia; Contra duas epistulas Pelagianorum: F.-J. Thonnard, E. Bleuzen, A.C. de Veer); NBA 18, 1985 (Polemica împotriva lui Iulian: Nunta și concupiscența, Contra celor două epistole ale Pelagienilor... introd., trad. și note de N. Cipriani); 19, 1-2, 1993-1994 (Polemica împotriva lui Iulian: Polemica împotriva lui Iulian, Opera neterminată, introd. și note de N. Cipriani, trad. de I. Volpi). Controversa cu pelagienii a fost ultima în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
binelui. A făcut-o scriind o carte despre Har și liberul arbitru (De gratia et de libero arbitrio) pe care a trimis-o starețului și călugărilor mânăstirii din Adrumeto, care, pentru a-i contesta doctrinele, se folosiseră chiar de o epistolă a episcopului din Hippona (nr. 194) adresată lui Sixtus (viitorul papă Sixtus al treilea). În afară de această operă, Augustin mai răspunde și cu două scrisori (n. 214 și 215) care o explică pe cea precedentă; o legătură (chiar dacă mai puțin strânsă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Scripturi, îi propusese dezbaterea unor chestiuni referitoare la acea erezie. După unii, această a doua carte ar putea fi identificată cu Memoriul contra adepților lui Pelagius și Celestius (Hypomnesticon contra Pelagianos et Caelestianos), păstrat printre operele lui Augustin. Oricum, în epistola lui, Augustin i se adresează lui Mercator cu multă afecțiune; aflăm că era un laic care trăise la Roma pentru un anumit timp, chiar dacă și el era originar din Africa. Așadar, s-au păstrat câteva opere scrise de acest Mercator
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alcătuiască un mic compendiu al ereziilor care să fie de folos atât pentru învățați, cât și pentru ignoranți, astfel încât toți să poată urma dreapta credință și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase dificultatea (și poate chiar inutilitatea compendiului), dat fiind că repertorii analoage fuseseră alcătuite în latină de Filastriu și de Epifanie în greacă: poate era mai bine să fie tradusă în latină opera acestuia decât să fie compusă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
evenimentelor din acei ani (mai cu seamă invaziilor barbare din Galia), cercetătorii au presupus că prima parte a fost scrisă în Galia și a doua la Roma. Ghenadie, de altfel (Oameni vestiți, 84), ne spune că Prosperus a scris câteva epistole papei Leon, al cărui pontificat a început în 440. d) Vocația tuturor oamenilor În atmosfera creată de discuțiile dintre „augustinieni” și semipelagieni, așa cum este reflectată ea de activitatea literară a lui Prosperus, se înscrie și o operă anonimă cu certe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Într-adevăr, el a scris în jurul anului 480 Contra lui Eutihes (Contra Eutychetem), tratat în cinci cărți care se ocupă nu doar de erezia eutihiană, ci și de cea opusă, a lui Nestorius. Ultimele două cărți ale operei, intitulate „Apărarea epistolei trimise de sfântul papă Leon lui Flavian din Constantinopol” și „Apărarea decretului sinodului din Calcedonia”, constituie un fel de apendice, compus pentru că unii frați creștini îi ceruseră lui Vigiliu să apere aceste două documente sinodale care fuseseră criticate de un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anume Valeriu care fusese monah la Lérin și a devenit apoi episcop la Nisa. Știm foarte puține lucruri despre Valerian, găsite în actele sinodale și în epistolarul papei Leon. S-au păstrat douăzeci de omilii cu conținut ascetic și o Epistolă către călugări privitoare la virtuțile și întocmirea doctrinei apostolice. Și el pare să fi fost adeptul unor doctrine semipelagiene pe care le-a dispus cu claritate și simplitate, într-un stil foarte îngrijit, deprins la școala literară din Lérin. Bibliografie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
stima și prietenia lui Honorat și a lui Euherie; ulterior, a devenit prieten al fiului acestuia, Salonius. Mai târziu, s-a mutat la Marsilia unde era încă în viață prin 470 când l-a cunoscut Ghenadie (Oamenii vestiți, 67). a) Epistolele Sunt pomenite chiar de Ghenadie care spune că trimisese foarte multe însă până azi nu s-au păstrat decât nouă. Dintre acestea, notabilă este scrisoarea trimisă socrilor (nr. 4) în care explică opțiunea lui și a soției sale pentru celibatul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de asceză destul de răspândit, dar și greu de înțeles pentru un creștin obișnuit. Apărându-și propria opțiune, Salvian pune în opoziție idealul ascetic cu slăbiciunea și meschinitatea creștinilor care trăiesc în lume. El denunță și mai clar acest lucru în Epistola 9. Aceasta era adresată prietenului său Salonius, fiul lui Euherie, care îl întreabă de ce s-a apucat de scris. Într-adevăr, Salvian abia încheiase prima sa operă intitulată Către Biserică (Ad ecclesiam) și publicată anonim sub forma unei epistole adresate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Epistola 9. Aceasta era adresată prietenului său Salonius, fiul lui Euherie, care îl întreabă de ce s-a apucat de scris. Într-adevăr, Salvian abia încheiase prima sa operă intitulată Către Biserică (Ad ecclesiam) și publicată anonim sub forma unei epistole adresate Bisericii de către Timotei, discipolul Apostolului Pavel. În realitate, explică Salvian, el nu avusese intenția „să inventeze” o epistolă adresată Bisericii primitive: el voia ca toată lumea să vadă limpede criza Bisericii din vremea sa, să înțeleagă realitatea postconstantină în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de scris. Într-adevăr, Salvian abia încheiase prima sa operă intitulată Către Biserică (Ad ecclesiam) și publicată anonim sub forma unei epistole adresate Bisericii de către Timotei, discipolul Apostolului Pavel. În realitate, explică Salvian, el nu avusese intenția „să inventeze” o epistolă adresată Bisericii primitive: el voia ca toată lumea să vadă limpede criza Bisericii din vremea sa, să înțeleagă realitatea postconstantină în care creștinismul este religia oficială a imperiului, dar nu este încă (și poate nu va fi nicicând) o credință sădită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]