32,222 matches
-
de pământ pe care faptele acestea groaznice să se petreacă din nou, dar "în treacăt". Se poate spune că abia în aceste momente în care alunecă, la rândul său, în moarte, eroul descoperă duritatea, caracterul ireversibil și implacabil al vieții. Esența ei. Fără nici o legătură cu schematismul personajelor din epocă, reduse, dacă nu vidate sufletește și spiritual, Adina Gheorghe și Duminică, cuplul imaginat de Nicolae Velea, dovedește că psihologia complicată nu reprezintă apanajul eroului de roman citadin. Proză modernă, subtilă, rafinată
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
problemă, că "Baba este un european, un apusean, care a optat pentru Descartes și Racine, pentru Poussin și Ingres, iar nu pentru simbolica expresivă care a împins arta zilelor noastre spre originile orientale ale gîndirii". Această observație, deși adevărată în esență, îl transferă însă pe Baba, cu prea mare ușurință, în Apus. în fond, el nu este nici un artist din Răsărit și nici unul din Apus. El este fără îndoială un european, însă unul din Centrul Europei și unul cu o foarte
Corneliu Baba și lumea central-europeană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8973_a_10298]
-
al culegerilor de discursuri parlamentare, al poeziilor scrise de miniștri sau de lideri în haine vărgate, al romanelor epistolare alcătuite din bilețele de influență... Vocea (scrisă) a scriitorului a fost acoperită de gălăgia mediatică. Dar toate astea nu țin de esența scrisului, chiar raportat fiind acesta la piață. Scrisul a fost întotdeauna - înainte și după '89, la noi sau aiurea - o profesie liberală. A conștiinței propriei valori și a propriului produs. O profesie a proprietății private. Cu înclinații spre stânga și
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
în vînt. Cerebralitatea sa, divagațiile teoretice și instrumentele obișnuite ale logicii, de care textele se impregnează pînă la saturație, sînt simple strategii de poet care se simte dator să întindă capcane cititorului naiv și să diversifice planurile de lectură. În esență, Alexandru Chira este un constructor atipic, posedat de mirajele sale lăuntrice, chinuit de iminența ciocnirii cu realitatea de fiecare zi, care folosește frecvent silogismul, de cele mai multe ori doar pentru a ieși din transă. Adică din captivitatea propriilor lui fantasme. n
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
unei epoci cînd oamenii aveau timp să scrie. Acum nu mai au timp, și de aceea nici de scrisori nu le mai pasă. Schimbarea aceasta e radicală și ireversibilă, în ciuda stăruinței cu care ne repetăm că e-mailul a păstrat intactă esența schimbului epistolar. În realitate, nu l-a păstrat deloc, ci a dat naștere unei noi forme de comunicare, dar una care nu mai este epistolară. Vremea scrisorilor a murit, a sosit timpul mesajelor electronice. De lucrurile acestea nu-ți dai
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
ariditatea ei nu-l mai poate ajuta. Și începe cu adevărat să scrie, uitînd de scheme speculative, de inferențe logice și de argumente metafizice. Redevine om, după ce ani de zile se străduise la catedră să fie altceva: un soi de esență abstractă sub înfățișarea unui profesor ce fascina prin manierismul exprimărilor sale. Iubita mea, văd marea clipă a splendorii tale, cînd devii o sfîntă și cînd te arăți pe de-a-ntregul. Liniile feței tale se încordează atunci sub imperiul forței interioare
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
specie articulată înalt expresiv de sudicul Arghezi - și eseu. Dar particularitatea sa este adaptarea la stilistica tolerată, aceea a sugestivității metaforice, totuși transparente. Blandiana e, îndeosebi, o moralistă cu vocea ridicată, aflată în creștere, într-un discurs figurativ alegoric. În esență, Ana Blandiana este o structură romantică, autentică și persistentă, într-un context modern. Ea a recunoscut adesea că nu scrie deliberat după dicteu, dar dicteul îi este impus din interior. Suportă dominația visului (coșmarului) asupra gândirii, în această împărțire a
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
vandalism sunt justificabile (istoric, nu și moral) numai în cazul unor revoluții, care scapă la un moment dat de sub controlul oamenilor. Dar ele nu au nici o justificare, de nici un fel, în perioade de calm social, de funcționare firească a instituțiilor. Esența lor este aceea a unor mineriade. Totul este defectuos și reprobabil în manifestările acestor acuzatori particulari (care în unele cazuri au și un fel de angajamente de mercenari). Este vorba, în primul rând, de calitatea lor umană. Unii dintre ei
Vocea intransigentului naționale by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9020_a_10345]
-
mașini. Când dispare interesul pentru ceea ce se află dincolo de aparențe, lucrurile se deteriorează galopant. Probabil că din punctul de vedere al industriei automobilelor apariția rețelelor de ateliere de reparații era o necesitate. Din punctul de vedere al înstrăinării omului de esența sa activă a fost o dramă. Dispariția obiceiului de a citi e un semn al civilizației noastre, bazată pe servicii de-a gata - proaste, dar eficiente -, al nerăbdării de a ajunge instantaneu la rezultat. Că pe parcurs am pierdut lucruri
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
referent contextual, nu implică nici o tentație descriptivistă și nici un comentariu care să sugereaze faptul particular sau culoarea locală. Prin această probă a suspendării din temporal și de abolire a spațialității convenționale, atît Mitroi cît și Boca devin degustători ai unor esențe cromatice rare, căutători de penumbre și de tonuri jilave, de pămînt. Cu Geta Năpăruș, Ilie Boca se învecinează într-un alt spațiu și anume în acela al vocației epice. Epopeile concentrate pe spații mici la Geta Năpăruș, acel amestec foșgăitor
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
în cartea Despre seducție? În introducerea a trei nuanțe care fac ca tema seducției să capete un cu totul alt relief. Enumerate succint, ele sunt următoarele. Mai întîi, potrivit lui Gabriel Liiceanu, semnificația curentă a seducției nu surprinde nimic din adevărata esență a fenomenului. Este o greșeală să credem că seducția nu înseamnă decît o ispitire frivolă, fatal trivială, în urma căreia cineva, îndrăgostindu-se, cade victimă unui rapt sufletesc. Pe scurt, seducția nu este nici simpla cădere în ispită, nici banala tentație
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
mele muzicale. Pentru acest motiv am decis să scriu un studiu asupra acestor lucrări, un studiu care din când în când va îmbrăca și caracterul de confesiune - de pildă asupra ideilor de conținut sau a circumstanțelor elaborării -, dar care - în esență - va încerca să fie cât se poate de obiectiv, ne-eludând punctele de vedere tehnice. Bănuiesc chiar că, fără detalierea acestora, ultimele mele 4-5 lucrări în acest gen riscă să fie de neînțeles" (pag.5 ). Că este sau nu așa
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
iar în cea de-a treia doar imagini cu oameni și animale. în ciuda faptului că unele autoportrete sînt realizate ceva mai tîrziu, sau anumite portrete derivă din studiul compozițiilor cu animale, ordinea conceptuală și cronologică a temelor nu suportă, în esență, nici o modificare. II. Observație, cercetare și limitele imaginației Dacă meditația generală, discursul interior și coagularea ideilor se înscriu cu destulă exactitate în scenariul deja prezentat, abordarea plastică a Danielei Chirion reprezintă cu adevărat o provocare majoră pentru privitorul de astăzi
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
Nu studenții de la Litere care vin la cenaclul Simonei Popescu sunt de vină că nu le place poezia. De vină sunt profesorii care i-au îndobitocit anterior, vinovat este sistemul universitar (anchilozat, osificat), de vină e, hélas!, poezia "pură", cu esențe, lumi de dincolo, abstracțiuni și alte kestii nașpa, care le-a fost băgată pe gât de propagatorii modernismului. De vină sunt criticii de rahart și kritikușii; de vină sunt Figurile Pustiului, Palidele Mutre vorbind despre Poezia Curiculalară; de vină sunt
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
Dacă jurnalul lui Maiorescu, ținut din adolescență, timp de peste șase decenii, a fost publicat postum, memoriile lui Lovinescu sunt citite în cenaclu pe măsură ce sunt scrise; și publicate, tot astfel, în ritmul elaborării și finalizării lor. Criticul modernist, față de cel de esență clasicistă, vede literatura în chiar actul constituirii ei, în fluxuri purtătoare de semnificații neunivoce și într-o temperatură ce coboară abia în momentul fixării lor prin expresia personală. Fluiditatea și muzicalitatea frazei ample dictează asupra conținutului, într-un raport de
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
vii, să se confrunte cu întruparea lor în materialitatea vădită a scenei, altfel spus să accepte provocarea de a-i reprezenta. Căci "proba" reprezentării fantomei ca figură prin excelență a apariției unui invizibil în vizibilul scenei privește în mod direct esența teatrului, vizând deopotrivă statutul realității înfățișate pe scenă și statutul actorului. La baza proiectului meu a stat un text al cărui rol a fost hotătâtor: textul lui Gordon Craig, intitulat Despre spectrele din tragediile lui Shakespeare. Craig vorbește aici despre
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
Fidelitatea față de viziunea lui Shakespeare îi impune regizorului să nu ocolească problema reprezentării fantomei, întruchipare exemplară a prezenței invizibilului. Craig merge însă și mai departe. Necesitatea incarnării fantomei nu pune în discuție doar această fidelitate, ci și pe aceea față de esența teatrului ca artă. Fantomele shakespeariene ne amintesc, în-- tr-adevăr, veritabila miză a oricărei reprezentări teatrale: capacitatea de a "primi revelația invizibilului", de a permite accesul la o realitate aflată dincolo de ceea ce vedem în mod efectiv. Se cuvine, așadar, să înscriem
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
dincolo de ceea ce vedem în mod efectiv. Se cuvine, așadar, să înscriem reflecțiile lui Craig asupra fantomei shakespeariene în contextul mai larg al discursului său de ansamblu referitor la statutul realității în teatru și la problema actorului. Pentru el, teatrul - în esența lui - se afirmă ca manifestare a unei realități ce nu are nimic de-a face cu viața în sensul în care o înțeleg realiștii; în consecință, un asemenea teatru nu se poate mulțumi nici cu un actor obișnuit, al cărui
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
sosește actorul mascat, un altundeva identificat ca teritoriu al morților, al zeilor ori al demonilor. Intrarea lui crape semnifică apariția unui invizibil ce se materializează în vizibilul scenei, a acelui altundeva devenit un aici prezent în fața noastră și a cărui esență se cristalizează în figura "mortului care se întoarce". Cele mai frumoase piese nÜ sunt acelea "cu fantome". Într-adevăr, în centrul esteticii sale teatrul nÜ plasează fantoma, văzută ca întruchipare prin excelență a celui ce, pătrunzând în interstițiul viață-moarte, continuă
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
par să sublinieze la unison imposibilitatea de a decide între vis și realitate. Oare fantoma a revenit doar în visul lui waki sau o vedem aievea? Imposibil de spus. Am citat în cartea mea numeroase exemple ale acestei statornice îndoieli. Esența teatrului nÜ trebuie căutată în această incertitudine. O întreagă viziune despre teatru se exprimă aici, în acest spațiu unde forma nu apare decât pentru a dispărea în final, o formă totuși robustă, plină de energia care face să vibreze podeaua
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
primite și la ieșirea, abruptă, fără drept de apel, din logos, din tot ceea ce a însemnat, mai bine de două mii de ani, discursul sintaxic al gândirii. Îngrijorarea lui Michel Deguy este, fără îndoială, justificată: ieșirea din sintaxă, din coerență și esență - prin imagine (televizuală, cinematografică etc.) sau, surprinzător și dezamăgitor (eufemism), chiar prin formele publice (circulare-colocviale) ale intelectualului obosit - este, uneori, mai mult decât o abatere sau o neatenție... Este ieșirea din gândire. Care, cum știm, poate deveni în orice moment
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
cei care le-au dat ordin să-și acopere chipurile, s-ar putea să știe chiar prea mult. Am asistat, așadar, la un episod nefericit dintr-un lung șir de acțiuni la fel de nefericite. El a compromis, în ochii omului obișnuit, esența mesajului care ar fi trebuit transmis. Cum "regizorii" acțiunilor de acest fel sunt mult prea implicați în activități politico-lucrative, rezultatele mitingului s-au dovedit a fi contraproductive: antipatia cu care a fost reflectat marșul în presă a fost dublată de-
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
ca de pildă, invitația de a renunța la mașină în favoarea bicicletei) sunt torpilate de inițiative inspirate din tacticile nerușinate ale comunismului: crearea unei așa-numite "no-buy day", adică a unei zile în care oamenii n-ar mai cumpăra nimic, arată esența nu doar anticapitalistă a acțiunilor, ci și resentimentul adânc înrădăcinat în mintea ideologilor din spatele demonstrației. Blocarea mecanismului economic normal, aducerea, eventual, la faliment a instituțiilor comerciale sunt dezirabile pentru orice desperado în căutare de senzații tari, dar și prilejuri de
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
Păunescu, puse în plin regim comunist: " - Sunteți marxist? - Cred că da. Marxismul, care este, cum se știe, o doctrină radicală și revoluționară, are totodată o forță integratoare și conservativă (nu conservatoare) prin care e solidar cu toate valorile trecutului. În esență, nu cred că există valori negative. Tot ce e valoare este progresist, de multe ori împotriva părerii celor ce o creează. În sensul acesta, mă întreb cum poate cineva, cunoscând bine marxismul, să-i fie realmente potrivnic? (...) Marxismul îmi per-mite
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
în care cronicarul "României literare" era în pericol de a-și pierde rubrica). "Bun" cu Marino, Mircea Martin este "rău" cu Manolescu - chiar dacă, repet, aprecierile lui ies dintr-un fond de obiectivitate și supunere la obiect. Nicolae Manolescu e în esență un cronicar, folosindu-se de spațiul scenic al foiletoanelor sale săptămânale pentru a deveni un "dispecer al gloriei literare momentane". Are o maleabilitate remarcabilă și un instinct "aproape computerizat" al relațiilor umane și sociale. Critica lui de întâmpinare captivează "mai
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]