2,011 matches
-
anumite imperative și scopuri. Din multele funcții pe care le poate deține narațiunea, există unele la care excelează sau altele pentru îndeplinirea cărora dovedește o incontestabilă originalitate. Prin definiție, narațiunea povestește totdeauna unul sau mai multe evenimente; dar, așa cum sugerează etimologia (termenul de narațiune e legat de latinul GNARUS), ea reprezintă și un mod anumit de cunoaștere. Nu oglindește pur și simplu ceea ce se întîmplă; explorează și plănuiește ceea ce se poate întîmpla. Nu povestește pur și simplu schimbări ale unor stări
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
se ocupă așa cum trebuie de nevoile copilului, ursoaica ce nu și-a lins suficient puiul îl face pe acesta irascibil și iritabil. Panteră În afară de ideile generale asociate animalelor sălbatice: putere, forță, sălbăticie, pantera simbolizează deplinătatea, întrucât sintetizează toate animalele (conform etimologiei grecești: panther este compus din pan, „tot”, și ther, „animal”). Prin urmare este un semn fericit și pozitiv în vis, indicând bogăția posibilităților și a resurselor. Cel ce visează are «tot» ce îi trebuie pentru a reuși; nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
din cedru întruchiparea măreției sufletului și a înălțării spirituale, în timp ce soliditatea lemnului îl asociază cu forța și cu puterea. Stejar Stejarul este copacul cel mai încărcat de simboluri și cel mai venerat în toate culturile. Exprimă forța, soliditatea și sănătatea (etimologie comună a termenilor robustețe și stejar, robur, în latină). Evocă și longevitatea și rezistența. În vis, are frecvent o semnificație în acest sens: sentiment sau dorință de putere, forță fizică și psihică, voință, determinare. Pe de altă parte, stejarul este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
absența conștientizării. Este simbolul iluziei în care evoluează cel ce visează. Trezirea și toate formele sale derivate (ceas deșteptător, revelion) simbolizează ieșirea din iluzie și deci accesul la lumină și la adevăr. Consolidând această semnificație, verbul «a resuscita» înseamnă, conform etimologiei sale, «a se trezi» și «Buddha», «trezitul». Astfel, a vedea în vis un ceas sau a se trezi indică faptul că subiectul este gata să găsească soluția, să evolueze de la apatie la acțiunea creatoare. Revelionul adaugă o nuanță festivă și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Conceptul de „alianță” Cel care citește Biblia cu atenție nu poate să nu observe că noțiunea de „alianță” sau „pact” stă la baza raporturilor care se leagă între Dumnezeu și poporul său. Termenul ebraic este bĕrît (Weinfeld 1972 și 1973); etimologia sa este incertă, dar nu e cazul să intrăm acum în detalii. Ajunge să precizăm doar că termenul este folosit pentru a indica fie un raport bilateral (adică Dumnezeu către om și omul către Dumnezeu), fie un raport cu sens
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
12,2; Ez 45,18), dar care a fost abandonat definitiv în favoarea celui care ia drept referință toamna. Deoarece calendarul ebraic este stabilit în funcție de fazele lunii (vezi cap.16), în noaptea dintre 14 și 15 nîsăn era probabil lună plină. Etimologia termenului pésaḥ este discutabilă: în afara contextului pascal la care se adaugă Is 31,5, rădăcina psḥ apare doar în 2Sam 4,4 și 1Reg 18,21.26. În textul 2Sam semnificația este clară: fiul supraviețuitor al lui Saul a rămas
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
adjectivele desemnează situații fizico-psihice; de aceea, pe bună dreptate, orientalistul și arheologul francez R. de Vaux (1960) se întreabă dacă nu cumva, la origine, termenul nu însemna „ziua care oprește, care împarte”. În orice caz, proveniența susținută tradițional pare logică, etimologia nu este absolut sigură și nici nu are importanța pe care unii i-o atribuie. Unii Părinți ai Bisericii, gândindu-se că termenul se referă la săptămâna care se termină, consideră că derivă din cuvântul šéba’, „șapte”, ceea ce pentru noi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lingvist nu este cineva care poate vorbi limbi străine, cu siguranță nu numai asta, iar un violoncelist nu este doar cineva care știe unde să-și pună degetele mâinii stângi și sub ce unghi să-și tragă înapoi cotul drept. Etimologia și sintaxa pentru unul, muzicologia și armoniile muzicale pentru celălalt joacă rolul componentelor care sunt în mod vital necesare pentru memorare și înțelegere. Al treilea păcat, cel al identificării cultivării rațiunii cu educația, este mai rar, dar nu necunoscut: filosofii
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mi se pare bun." " Am fost de trei ori la Președinte și, de fiecare dată, satisfacțiile au fost orale." Un observator atent și răbdător va descoperi în puținele exemple citate majoritatea mecanismelor lingvistice care produc comicul de limbaj: cuvinte deformate, etimologie populară, hipercorectitudine, lipsa de proprietate a termenilor, polisemia, contradicția, asociațiile incompatibile, nonsensul, truismul, tautologia, construcțiile prolixe, interferența stilurilor... Nu e rostul acestor pagini să ofere explicații la fenomenul ilustrat anterior, însă pe cea mai importantă mă simt obligat să o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a fi modern înseamnă a aparține timpului său și a participa, totodată, la evoluția generală a cunoașterii. Originalitatea istorică a "modernilor", care i-a opus de fiecare dată "anticilor", este considerată drept o "constantă literară" [v. Jauss, p.160]. Tributar etimologiei sale antice (adjectivul modernus), cuvantul modernité este pentru prima dată atestat în contextul francez în Mémoires d'Outre-Tombe7 și devine termen-cheie în dezbaterea estetică lansată de Baudelaire: "Modernitatea, adică tranzitoriul, fugitivul, contingentul, constituie jumătatea artei, cealaltă jumătate fiind eternul și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
această atmosferă, individul care caută să se exprime mai bine prin acumularea de estetici în plus, nu reușește decât multiplicându-și măștile. Schimbându-și mereu aparențele, omul modern 156 redevine persoană în sensul etimologic persona mască, rol, personaj. Reîntoarcerea la etimologie plasează noțiunea de personaj sub semnul iluziei teatrale. "Identitatea să nu mai este dată: e construită" [Patapievici, p.141]. Foarte importantă ne pare în acest context sugestia lui R.E.Park [p.249] despre faptul ca mască reprezintă concepția pe care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
conceptului vocației; c) în vocație, cele două planuri pe care le desfășoară determinismul prin finalitate, cosmic și istoric, se suprapun până la identitate; d) lucrând accentuat metodic, la începutul Vocației ... sale C. Rădulescu-Motru precizează câteva sensuri ale termenului în cauză: "După etimologie, ea (vocația n. C.) este îndreptarea omului spre o voce care-l cheamă (...) Este vocea sângelui, a conștiinței, a onoarei, a strămoșilor, a pământului pe care cineva s-a născut etc., în sfârșit, este vocea unei existențe în care intră
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
tot ce se considera a fi „poetic”, de la situațiile lirice excepționale (înlocuite cu mersul zilnic pe o stradă înzăpezită, cu un pahar băut la crâșma din colț, cu lectura ziarului) până la limbajul prețios al metaforelor întemeiate pe sinestezie sau pe etimologie, acestea fiind înlocuite cu vocabule cât mai exacte, alese din vocabularul unui intelectual fără prejudecata separării stilurilor. Tot subordonată relației esențiale a poetului cu lumea este relația de de-realizare a universului, de înlăturare a contururilor aparente, spre a sugera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
este un concept caracterizat printr-o supraîncărcătură de sens, în limbajul obișnuit și în diversele discipline, situația ei înrăutățindu-se și datorită unui succes în domenii care tind să multiplice întrebuințările termenului și să-i dea o turnură oarecum magică. Etimologia latină a cuvîntului comunicare trimite la două semnificații principale, a împărți și a transmite sau a stabili o relație care se perpetuează în ambiguitatea modernă. Numeroși sociologi au considerat că trăsătura fundamentală a comunicării constă în stabilirea unei legături sociale
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
al oricărei relații sociale: " Orice schimb de comunicare este simetric sau complementar, în măsura în care se fondează pe egalitate sau pe diferență". Comunicarea este politică din clipa în care se înscrie în tensiunea dintre cooperare și conflict. Ideea de cooperare este subiacentă etimologiei termenului "comunicare", termen care trimite, simultan, la o transmitere și la un amestec, o partajare a semnificațiilor. Principiul de cooperare sau de înțelegere reciprocă este miezul teoriei sociale moderne. Teoreticienii actelor de limbaj, precum Grice și etnometodologii, de exemplu, afirmă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
la diferite dimensiuni (de la două cuvinte Ț de regulă, în titluri Ț la două versuri, până la pasaje întregi în proză); - autorul (naratorul) nu mai are o atitudine de neimplicare; dimpotrivă, el recurge la hiperbolă, ironie, exagerări; etc. DIALOGUL (!!) Atenție la etimologia cuvântului „logos” Ț știință, cuvânt; dar „dia” nu înseamnă „doi” ci „peste”, „prin”, „între”, „cu”, deci „dia” nu intră în antonimie cu „mono” de la „monolog”. - este un mod de expunere, alături denarațiune, descriere, monolog; - constă în vorbirea între două / mai
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
școlii Anul de studiu Materia A. Învățătura începătoare Școala lancastrică Anul I Citirea Scrierea Numărarea, adunarea și scăderea practică Sfintele rugăciuni Școala normală (clasa a I-a) Anul II Scrierea din dictando Lectura după cărți orânduite Caligrafia Din gramatica română, etimologia Citirea latinească Patru spețe din artmetică Catihisie, partea I Școala normală (clasa a II-a) Anul III Gramatica română, sintaxul vulgar Elementele geografiei pe scurt Din aritmetică până la fracții inclusive Scrierea și declamația latină Din catihisie, partea a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
limbii române Geografia Moldovei și Țării Românești Exercițiu în alcătuire Din istoria naturală, urmare Din aritmetică (regula de trei, purtarea registrelor) Geometrie și mecanică populară Desenul B. Învățătura gimnazială Pregătitoare (clasa a I-a) Anul V Sintaxul român Gramatica latină, etimologia Geografia universală și în special a Moldovei și Țării Românești, Turciei, Europei, Rusiei și Prusiei Istoria naturală, regatul plantelor Aritmetica până la regula de trei Istoria biblică Pregătitoare (clasa a II-a) Anul VI Din filolofia română compoziții de perioade și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al discursului religios, dar am putea vedea aici și o aspirație spre puritate, spre o inocență pierdută. Călugărița din suita stareței este o persoană instruită, oferă ascultătorilor o poveste despre o donna angelicata, sfânta Cecilia, al cărei nume, mai exact etimologia și simbolistica, încearcă să-l explice, oferindu-ne un mic tratat onomastic. Sfera lecturilor unei monahii era strâns legată de spațiul bisericesc în care trăia și ni se pare firesc ca ea să relateze pelerinilor chaucerieni, petrecăreți și dezinvolți, viața
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
imaginarului, convertește imaginea și imaginația la universalul primordial. Gaston Bachelard pleacă de la premisa că imaginea este "o realitate psihică primordială" 17, iar imaginația, "o forță primordială" 18 care "deformează" și "schimbă" imaginile percepute 19. Astfel, "imaginația nu este, așa cum sugerează etimologia, facultatea de a forma imagini ale realității; ea este facultatea de a forma imagini care depășesc realitatea, care cântă realitatea. Este o facultate a supraumanității." 20 Tot despre o "deformare" a imaginii vorbește și Jean Burgos, deformare care presupune descoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de preoți; la Roma, în prima zi a lunii, pontiful, după ce închina o jertfă, chema poporul pentru a-i comunica ce sărbători vor fi în luna respectivă. Această chemare se numea calatio, de unde și numele de calendae, dată acelei zile, etimologia cuvântului calendar explicându-se prin intermediul celor doi termeni (calatio și calendae). Dacă dacii aveau un calendar solar, calendarul oficial al romanilor era un calendar lunar, având anul format din luni de câte 27 sau 28 de zile, împărțite în faze
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
valoare de simboluri (de exemplu, saluturile)"24. Chiar dacă Adam Kendon și Cornelia Müller precizează că termenul ,,gest" face parte din ,,conceptele fuzzy", al căror conținut semantic este dificil de precizat 25, vom încerca să creionăm definiția limbajului gestual plecând de la etimologia cuvântului (în limba latină, gestus desemnează atitudinea sau mișcarea corpului). Din perspectiva noastră, limbajul gestual cuprinde gesturi propriu-zise mișcări și poziții ale părților corpului (cap, gât, trunchi, brațe, picioare, degete) și mimica mișcări ale mușchilor feței, care sunt coordonate sau
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
al Soarelui (Foto nr. 8. Anexă). De asemenea, vom face o scurta paranteză în care vă vom prezenta o posibilă teorie a motivului pentru care Ludovic a ales ca numele său să fie Regele Soare. Pentru aceasta vom porni de la etimologia cuvântului Paris - numele capitalei Franței - și a celor două teorii - cea oficială și cea apocrifă - referitoare la acest nume. Teoria oficială o putem găsi în toate dicționarele și enciclopediile:„Numele Paris provine de la locuitorii săi, un trib galez, cunoscut sub
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
zeița navigației (Foto nr. 11 Anexă). în astrologie reprezintă planeta Sirius, care este cea mai luminoasă stea de pe cer. După această scurtă explicație referitoare la modificările survenite în numele IS și la simbolistica zeiței, să revenim la subiectul nostru, mai exact etimologia numelui capitalei Franței, din perspectiva apocrifă. După cum spuneam, din punct de vedere apocrif, orașul Luteția a primit numele de Paris în timpul domniei lui Iulian Apostatul și se consideră că ar însemna Par Is, adică„Pentru Isis“. Primele scrieri care vehiculau
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
la curent cu acestea. Iar regele era pasionat de orice eveniment, informație sau simbol care l-ar fi propulsat în centrul evenimentelor. în continuare vom recapitula pe scurt informațiile expuse în paginile anterioare. Astfel, din punct de vedere istoric oficial etimologia numelui orașului Paris provine de la un trib galez care locuia în Luteția, iar prin edictul împăratului roman Iulian Apostatul a fost schimbat în Paris. Din punct de vedere istoric-apocrif, lângă orașul Luteția se afla un centru religios, pe care era
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]