4,069 matches
-
și departelui: Era întuneric, ploaia bătea departe, afară / Și mă durea mâna ca o ghiară / Neputincioasă să se strângă / Și mam silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă. Contemplarea acestui tragic univers, în care omul este prizonier fără șansa evadării, provoacă acea suferință care se cere exprimată în cuvânt. Opțiunea finală a eului poetic (Și mam silit să scriu...) echivalează cu un act de revoltă, cu un gest de sfidare a lumii ostile, prin act creator, prin jertfă de sine
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pot fi risipite sau jefuite. În concluzie, se poate afirma că influența lecturilor este covârșitoare, favorizând experiențe complexe de cunoaștere, contribuind la dezvoltarea intelectuală și afectivă a citi torilor. Parafrazândul pe Tudor Vianu, putem spune că fără cărți, fără șansa evadării din rutina existențială, am fi „mai altfel și mai săraci“. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Tema și viziunea despre lume întrun text poetic aparținând lui Lucian Blaga Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii INTRODUCERE: Lirica
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fața spre mare (iluzia libertății), Iona se află, fără so știe, în gura imensă a balenei, captiv în plasa rutinei cotidiene, în automatismele de ființă socială (ale profesiei și ale responsabilităților de pater familias). Contemplarea și visul sunt tentative ale evadării din mediocritatea și absurdul realității. Se configurează astfel un prim conflict existențial, între real și ideal, pe care Iona îl depășește prin joc, prin simularea unei alte realități: pescuiește în acvariul adus de acasă, având revelația propriei captivități întro existență
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Edgar Papu să vorbească despre un "resort vegetal al trăirii cosmice" în cazul romanticului, pentru că acesta nu se poate desprinde de subiectivismul lui, aidoma unei plante care rămâne fixată de propria-i rădăcină, în timp ce se ridică spre cer. Numai o evadare în afară, spre un obiect aflat de fapt înlăuntrul său, "îl face conștient de ceea ce cuprinde în el, aducându-i plenitudinea cunoașterii de sine". Dar comentează judicios Papu acest fapt nu se constituie într-o "definitivă realizare": "Este vorba numai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dimensiunile unui sport național. Orgoliul da, contribuise și el la această lipsă de reacție, dar și trecutele practici de eschivare, ce, așa cum scrie S. Damian, îi deveniseră a două natură. Croh va rămâne un etern captiv al propriului trecut, în ciuda evadării din lagărul ideologic. Fișa psihospirituală întocmită de S. Damian se complică pe măsura complexității personajului. Rafinatul Croh, spre surprinderea emulului, îl prefera între prozatori pe... Céline (în ciuda diatribelor sale antisemite), și, culmea paradoxului, în ultimii ani se arăta pasionat de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Mituri cum ar fi rezistența prin cultură, tipologia Gravitas, recuperarea autorului carismatic, a larilor Cetății asediate vs. complotul malefic "din afară", cultul respectabilității, limbajul aluziv esopic ce au generat nu doar cititori pervertiți ai jumătăților de adevăr sau bovarici, ai evadărilor din "cetatea asediată", ci și modele eterne și imuabile făcând parte inalienabilă din mistica definitivului, figuri de legendă, tip Maiorescu (la 19 ani doctorat în filosofie magna cum laude la Berlin, urmat de două licențe la Paris în litere și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
clipe de glorie și momente de spaimă, cu prosperitate și calicie, cu beții prelungi și abstinențe efemere, cu femei de lume care din carte rezultă că doar trec pe lîngă autor, cu roluri importante și figurații umilitoare, cu tentative de evadare din țară și evadări efective, deci, în acest ritm literar avalanșant în care este reconstituită viața popularului histrion, găsim figuri importante sau doar pitorești ale lumii artei românești din a doua jumătate a secolului trecut. Doamna Bulandra, Ciubotărașu, Calboreanu, Ben
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
momente de spaimă, cu prosperitate și calicie, cu beții prelungi și abstinențe efemere, cu femei de lume care din carte rezultă că doar trec pe lîngă autor, cu roluri importante și figurații umilitoare, cu tentative de evadare din țară și evadări efective, deci, în acest ritm literar avalanșant în care este reconstituită viața popularului histrion, găsim figuri importante sau doar pitorești ale lumii artei românești din a doua jumătate a secolului trecut. Doamna Bulandra, Ciubotărașu, Calboreanu, Ben Dabija, Beligan, Ciulei, Marietta
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
răului. Peste planul real al Amintirilor se suprapune planul mitic (simbolic). Episodul de la casa Irinucăi echivalează cu o vizită în Infern (Valeriu Cristea), în timp ce casa părintească e un fel de paradis ludic, iar jocul copilului semnifică transcenderea realității cotidiene și evadarea într-o lume a inocenței și a vitalității: "Copilul încălecat pe bățul său, gândește că se află pe un cal de cei mai strașnici, pe care aleargă cu voie bună și-l bate cu biciul și-l strunește cu tot
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în torc căsătorindu-se acolo, fie trec la islam, organizându-și viața în funcție de noua identitate. Părăsirea soției nu presupune întotdeauna neînțelegerile conjugale sau migrarea în căutarea unui loc de muncă. În unele cazuri lucrurile sunt clare încă din capul locului: evadarea din pușcărie, frica de datorii sau de bir, hoția sau plata gloabei îi împing pe unii bărbați să aleagă ca leacea mai lesne de urmat, fuga. În majoritatea cazurilor, dispariția bărbatului este percepută tot ca o dezertare, un abandon, pentru că
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
un scriitor realist, autodeclarat și certificat ca atare în epoca: "Paralel cu acest aspect de realism ușor asimilabil în gustul public, d. Cezar Petrescu a încercat o adaptare la o literatura mai subtilă, aplicată pe cazuri de psihologie excepțională, de evadare în fantastic... D. Cezar Petrescu face un nou efort de adaptare, în zona marilor creatori de mituri poetice, obsedat de febră rece a închipuirii lui Edgar Allan Poe, de atmosfera metafizica a povestirilor lui Villiers de L'Isle Adam și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
poate mască disperarea de a trăi perpetuu la marginea vidului existențial, disperare derivată aparent dintr-o acută percepție a zădărniciei universale: "ceva umilitor, cu neputința de mărturisit, mă paraliza nemișcat, mă osândea la această chinuire tristă, fără nici o îngăduiala de evadare". Se adaugă, ca o complementaritate absolut necesară, o sumara (deocamdată) sondare a psihologiei protagonistului, care să explice dorința unei tentative de evadare. Din acest punct de vedere, interesează cele câteva chei de interpretare în cheie psihanalitica a datelor sale comportamentale
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
umilitor, cu neputința de mărturisit, mă paraliza nemișcat, mă osândea la această chinuire tristă, fără nici o îngăduiala de evadare". Se adaugă, ca o complementaritate absolut necesară, o sumara (deocamdată) sondare a psihologiei protagonistului, care să explice dorința unei tentative de evadare. Din acest punct de vedere, interesează cele câteva chei de interpretare în cheie psihanalitica a datelor sale comportamentale și atitudinale, chei strecurate abil în câteva secvențe confesive. Mai întâi, în mărturia despre imposibilitatea de a mai visa, premisa, după cum știm
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
am nici o fantezie de cheltuit în visuri. Am rămas cu cele de copil". Ulterior, episodul narării viselor infantile, făcută unui posibil alter ego, identificat deocamdată în persoana lui Alexandru, prietenul care îi înțelege dramă și îi sugerează o șansă de evadare, invocă aceleași premise ale viitoarei decăderi. Astfel, atât visele din copilărie, construite pe schemă tentativei eșuate de zbor, soldate cu o cădere în abis, cât și cele adolescentine, centrate pe ideea posibilului eșec la examene, sunt că tipologie vise profetice
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
viciu care îl macină fără putință de scăpare: "o năruire înceată și fără scăpare, o împotmolire ce avea să mă înghită în curând, pentru totdeauna, în mișuneala aceea de declasați și trișori, de chibiți și bufoni, din jurul tripourilor". Încercarea de evadare pe care i-o oferă Alexandru este inutilă. Deși răspunde, fără să ezite prea mult, soluției taumaturgice oferite de prietenul său ("Cincisprezece zile de liniște, la aer după o vară întreaga în infernul de-aici are să-ți facă mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cu mult mai palpabila și mai intensă că cealaltă reiterează situațiile din vis, evident însoțit, de fiecare dată, de acelasi personaj ambivalent, împărțit acum între cele două planuri. Este motivul pentru care incearca, disperat, o nouă, la fel de inutilă tentativă de evadare din această realitate alterată, constituită din aliajul extrem de puternic de real și oniric, de fapt. Fugă de pe moșia campestra și revenirea în spațiul citadin, regăsit la fel de sumbru că odinioară, nu face altceva decât să-i ofere o iluzorie senzație că
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de ce-mi sunt cărțile atât de dezagreabile, de ce nu le recomand nimănui. Mai mult: am avut grijă ca fiii mei să nu le citească, cel putin nu în adolescență"21, mărturisește Sábato, pentru care literatura nu este divertisment, nici evadare, ci este cea mai completă și profundă modalitate de a explora condiția umană. Scrisul e sfâșietor, e o "obscură pedeapsă", scrisul nu i-a lăsat lui Sábato nici o clipă de răgaz, l-a epuizat, l-a făcut să oscileze adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este a mea"74. Terapeutică că știința a vindecării bolilor. "Boală" lui Cioran era extremă luciditate de a vedea viața cu ochi de "antreprenor de demolări", cum spune Savater. "Așa am fost întotdeauna; sfâșiat pe dinăuntru, negăsind o cale de evadare din mine însumi, trăind într-o mare tensiune, în contradicție cu propria-mi concepție despre viața."75 Cioran a fost un suferind și nu ne referim la bolile sale fizice deși au avut o influență hotărâtoare asupra vieții și scriturii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
apă, un pic de verdeață, o creangă uscată și pietricica pe care le pusesem în borcan păreau să o mulțumească pe prizoniera mea. De când își ocupase noua încăpere, nu dăduse niciun semn de neliniște și nu avusese nicio tentativă de evadare. Cocoțată cel mai adesea sus pe piatră, se ocupa îndeosebi cu meditația transcendentală. Iarna bătea la ușă, muștele se împuținau și curând hrana deveni o problemă. Remarcasem că în apartamentele bine încălzite de la oraș se întâmplă să hiberneze muște și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
niciun pic de atenție în viața de-afară, în special celor care zboară, care devorează spațiul. Cu un interes cu totul aparte, cu totul insolit, privim toamna zborul păsărilor, trecerea porumbeilor sau a gâștelor sălbatice pe cer. Toamna e timpul evadării: cu fiecare zbor pe care îl zărim, evadăm și noi. 11. Barbar "Barbar este, înainte de toate, omul care crede în barbarie." Claude Lévi-Strauss, Rasă și Istorie Pentru grecii și romanii Antichității, termenul barbar desemna popoarele care nu țineau de civilizația
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
anul 1653, străbătuse un drum lung, învățând multe despre natura umană și ajungând să cunoască și mai multe despre tăria propriului caracter. Și-a apărat fratele cu sabia în mână în fața mulțimii dezlănțuite. A trecut de două ori prin emoțiile evadării din capitală în fața frondeur-ilor și a acceptat ca dormitorul să-i fie invadat de o mulțime de necunoscuți curioși să-l privească în timp ce se prefăcea adormit. A fost trădat de prinții de sânge, care erau membrii familiei sale, a
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Interesant este și punctul de vedere al lui Constantin Fântâneru, din revista Universul, care aprecia romanul Inimi cicatrizate a lui Blecher la adevărata lui valoare: ... maladia creează o realitate de natură fantastică în care se perindă bolnavi fără putință de evadare. Titlul cărții însuși indică planul paradoxal-ireal în care se desfășoară viața de aici. M. Blecher s-a dovedit un desăvârșit artist când a înțeles să puie accentul deopotrivă pe durerea fizică, în ceea ce are dânsa atroce și ireductibil, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
se refugia în spații închise și onirice, cu semnificații bivalente. Modul obsesiv în care personajul lui Blecher încearcă să-și găsească refugiul în aceste spații închise: pivnițe, poduri, case uitate, săli de cinematograf, etc., trimite aparent la o încercare de evadare a personajului din lume. Dacă urmărim cu atenție însă metamorfozele acestor situații, constatăm că naratorul-personaj din romanele lui Blecher încearcă de fapt să ,,se ascundă de sine: ca și cum ar voi să afle în aceste locuri o izbăvire de propria individualitate
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
umblu încă și azi136. Închis într-un univers aparent fără ieșire, personajul lui Blecher va căuta în el limitele pentru a-l traversa. Se va întoarce mereu și mereu în această lume pentru că, paradoxal, de aici poate ieși, chiar dacă această evadare este doar temporară. Autenticitatea în romanele lui Blecher este dată, după cum observa Mihail Sebastian încă de la apariția primului roman al autorului, de modul în care acesta reușeste ,,să-și joace propria lui viață"137. Nu în aceeași direcție pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fapt, discursul acestuia traduce refuzul de a se afilia grupului din care face parte. Retragerea pesonajului din Vizuina luminată în ,,spații de odihnă" marginea orașului, marginea râului, grădina cu peluze tăiate elgant, drumul de țară reprezintă fără îndoială tentativa de evadare din grupul de bonavi cu care nu dorește să se identifice. Modalitatea în care percepe personajul realitatea ca fiind ilogică este de asemenea o expresie a negării grupului. Albul ghipsului ca reper al ,,societății topice" din care face parte sufocă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]