4,693 matches
-
canonizarea oferită de către comanditarul partinic 2. În cele din urmă, încrederea PMR în Aurel Baranga este justificată, iar sumarul antologiei de autor este paradigmatic. De la anatomia frământărilor de conștiință ale intelectualității tehnice în procesul de industralizare (Iarbă rea), trecând prin evocarea sacrificiilor luptătorilor în ilegalitate (Pentru fericirea poporului, scrisă alături de N. Moraru) și încheind cu miracolul colectivizării (Într-o noapte de vară), repertoriul de instantanee iconice răspunde comenzii sociale a RPR. Textul dramatic se alătură marilor narațiuni fondatoare, iar spațiul discursiv
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
au fost extinse trei ani mai târziu prin publicarea lucrării Din clasicii noștri. Contribuții la ideea unui protocronism românesc, Editura Eminescu, București, 1977. Analiza referitoare la protocronism la Katherine Verdery, op. cit., pp. 172 și urm.; Ana-Maria Cătănuș, op. cit., pp. 186-187. Evocarea lui Edgar Papu la Ion Vianu, Amor intellectualis. Romanul unei educații, Editura Polirom, Iași, 2010, pp. 388-389. 46 ANIC, Fond CC al PCR, Secția Propagandă și Agitație, dosar 10/1972, f. 62. 47 Idem, Fond CC al PCR, Secția Cancelarie
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să indice un efect ulterior de durată al succesului de piață înregistrat în 1975 cu Delirul, repercutat și asupra romanelor ulterioare ale lui Preda, dintre care Cel mai iubit dintre pământeni, publicat chiar în 1979, ridica și el probleme de evocare/interpretare a unei perioade istorice complicate, aceea a represiunii staliniste din anii '50. 49 ANIC, Fond Comitetul Pentru Presă și Tipărituri, dosar 18/1976, ff. 18-19. 50 Ibidem, f. 18. 51 Marin Preda, Jurnal intim, pp. 84-85. 52 Cf. ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
literatură română (Seuil, 1968, Nagel, 1981); traduce de asemenea piese de teatru, librete de operă, texte de lieduri. Debutează în literatura, sub pseudonimul Adriana Vlad, cu românul Stradă Mare, apărut în 1969, dar elaborat între anii 1957 și 1961, o evocare a vietii de provincie. După 1979, îi apar mai multe volume de traduceri în limba franceză: basme, poezii populare, eseuri, nuvele, poezie. Publică în Elveția, la Éditions de l’Aire din Lausanne, o antologie din poezia eminesciana. Scrie, în paralel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285700_a_287029]
-
la București, în 1998. La sfârșitul anului 2000, un volum de amintiri (Timpul ce ni s-a dat), din care publicase în anii precedenți o serie de pagini în „România literară”, o readuce în prim-planul actualității. Conținând remarcabile portrete, evocări ale Bucureștiului de dinainte de război și încercări de analiză a mutațiilor sociologice din deceniile regimului comunist, cartea pare să fie scrisă din perspectiva unei datorii morale față de tânăra generație, dar și pentru a căuta un raspuns obsesivei întrebări „cum a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285700_a_287029]
-
cu o "reevaluare exigentă" a politicii americane dacă tratatul nu va fi ratificat și chiar se avea în vedere "ruperea" relațiilor diplomatice americano-franceze. Adversarii tratatului, însă, replicau, adresându-se mai mult la sentimente de nuanță psihologică: frica de Germania prin evocarea inamicului ereditar și a ocupației naziste; refuzul reînarmării Germaniei ca motiv de limitare a pericolelor; îngrijoarea pentru soarta armatei franceze, care putea fi împărțită între trupe metropolitane integrate C.E.A. (unde germanii puteau cântări mai mult) și trupe care acționau
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
dar spre care am fost propulsat de neașteptate momente conjuncturale. Așadar, singurul merit pe care mi-l asum este munca, căci, pentru pozițiile sociale îndeplinite, răspunzătoare sunt conjuncturile. În plus, pentru a fi consecvent cu ce mi-am propus ... o evocare absolut fidelă a vieții mele de la predestinarea de agricultor la cea conjucturală de universitar voi adopta, pe cât posibil, în expunere, stilul direct, simplu, care mi se potrivește mai mult și care să fie accesibil și țăranilor din mijlocul cărora am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
studii asupra comunismului. Preocupându-se În primul rând de adunarea, enunțarea și publicarea unor date și documente (lucru meritoriu În condițiile accesului limitat la arhive), o parte importantă a istoriografiei românești despre comunism nu a reușit să depășească faza de evocare evenimențială și să facă pasul spre interpretarea cauzalităților și spre fabricarea unor teorii explicative despre trecut. școala istoriei conceptualizante și interdisciplinaritatea metodelor de cercetare și analiză nu sunt Încă suficient de dezvoltate În România. Cercetătorii se opresc la simpla Înșiruire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
înainte de a-și fi dat măsura întreagă a înzestrării (N. Milcu, Al. Călinescu, Al. Vianu, I. Șiugariu ș.a.) sau care au jucat un rol în epocă (I. Chinezu, O. Botez, Th. Murășanu ș.a.). Comentariul îmbină demersul analitic și critic cu evocarea, care însă nu obnubilează judecata de valoare, ci doar dă textului un fior de autenticitate și de trăit. Cel mai amplu studiu, o „schiță pentru o monografie”, e consacrat lui Octav Șuluțiu, critic luat ca model, deoarece ar fi „cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285389_a_286718]
-
necontenit efort din creație, inițiativă și dăruire personală pentru împlinirea misiunilor încredințate, pentru promovarea politicii externe, a intereselor statului român". Așadar, cu o asemenea apreciere, dintre cele mult mai ample, folosite ca argument pentru necesitatea elaborării și publicării volumelor de evocări diplomatice, am pornit la drum, în 2001, cu volumul "Secvențele începutului", primul dintre cele 6 ale ciclului "Ambasador la Atena". În cei 12 ani care au trecut de atunci, au apărut, rând pe rând, o seamă de volume de memorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
coordonatorii antologiei se numără și ambasadorul Lucian D. Petrescu, prezentat în volum, prin cele 65 de personalități, nu doar cu datele biobibliografice formulă generală dar și cu fragmente evocatoare ale îndelungatei sale cariere diplomatice (1956-1994). În sfârșit, unele dintre acele evocări sumare au devenit acum, după o elaborare minuțioasă și îndelungată, o carte întreagă: Memoriile unui diplomat român pe toate continentele. Am avut onoarea s-o citesc înainte de a fi trimisă la "Junimea" ieșeană, gest simbolic și inspirat al octogenarului născut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
București) păstrez 18 scrisori, 15 vederi din țară și străinătate și 13 telegrame. Ceea ce mă surprinde, la relectura lor, e bunăvoința și prietenia pe care autorul Cordunului, al Prăpădului Solobodei, al Turmelor, al Avizuhăi și al Negurii, un maestru al evocărilor, poet, dramaturg, traducător, membru corespondent al Academiei, mi le-a acordat de la început. Eram numai un student care credea că are aptitudini de prozator. În afara diferenței enorme de statut, mai era și diferența de vîrstă: ne despărțeau trei decenii și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu era niciodată singur, n-am reușit. De aceea m-am folosit de ocazia apariției cronicii despre Amintiri: trimițîndu-i numărul de revistă, i-am atașat o scrisoare cu mulțumirile mereu amînate și cu declarația că-mi place să revin la evocările sale. În replică, am primit „epistola” pe care o reproduc mai jos - scurtă - dar cu un puls puternic. L-ai recunoaște pe autor, după voiciunea trăsăturii de condei și micile semne de rigoladă chiar dacă nu și-ar fi semnat cele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și cele mai bune urări. Constantin Ciopraga P.S. Trimit manuscrisul, fiindcă dactilografierea, aici, ar cere minimum două zile. </citation> (27) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc="Iași" data =”23 august 1994”> Dragă domnule Călin, M-am gîndit să extrag dintr-o evocare despre Liviu Rebreanu (datată 1985) un fragment edificator. Evocarea a avut loc la „Muzeul Literaturii Române” din Iași. Odată cu textul semnat de doamna Puia Florica Rebreanu, îți parvine, alăturat, textul meu - tot de nuanță evocatoare (cum se cuvine în momente
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
manuscrisul, fiindcă dactilografierea, aici, ar cere minimum două zile. </citation> (27) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc="Iași" data =”23 august 1994”> Dragă domnule Călin, M-am gîndit să extrag dintr-o evocare despre Liviu Rebreanu (datată 1985) un fragment edificator. Evocarea a avut loc la „Muzeul Literaturii Române” din Iași. Odată cu textul semnat de doamna Puia Florica Rebreanu, îți parvine, alăturat, textul meu - tot de nuanță evocatoare (cum se cuvine în momente comemorative). Dacă veți propune un onorariu pentru fiica scriitorului
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Vor mai fi încă pe atâtea. Cu cele mai bune urări și prietenie. Constantin Ciopraga </citation> (37) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc="Iași" data =”3 dec[embrie] 1998”> Dragă domnule Călin, Cu textele pe care ți le trimit acum, șirul evocărilor mele se încheie. Dacă va fi cazul, voi trece la alte episoade. În legătură cu teza, ar trebui să te grăbești. Mai toți restanțierii sunt pe cale de a definitiva lucrările. Cu cele mai bune sentimente și urări de realizări deosebite în anul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Biblioteca municipală - model de urmat în alte părți. Dar ce surpriză mi-au făcut comentariile pe care ai binevoit să mi le consacri! Ai pus în profilul atât de sugestiv, din gazetă, tot ce era de reținut. Liniile alternând între evocare și axiologie, ritmul frazării și vibrația afectivă relevă o certă artă a compoziției... Mulțumiri și gratitudine! Dumitale o caldă îmbrățișare și urări de noi realizări - iar Doamnei - respectuoase omagii. Cu prietenie. Constantin Ciopraga </citation> (43) Calde mulțumiri, iubite domnule Călin
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un colaborator al revistei Ateneu, care mă bucur că a ajuns în mîinile dumitale. Asigurîndu-te, totodată, de vechea și sincera mea gratitudine pentru o idee mai veche ce fermentează, te rog să-mi dai voie săți mulțumesc de asemenea pentru evocarea recentei întîlniri cu colegii d-tale, a cărei amintire o voi păstra multă vreme, și să te asigur de vechea și sincera mea afecțiune. Cu o mînă caldă și cele mai vii urări de succes în noua dumitale așezare, al
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
o scrisoare), doctor în filozofie, prozator, poet, dramaturg și, mai ales, eseist și critic literar, în paginile căruia se simte o reflexivitate intensă și o cultură solidă. Opera sa e restrînsă, însă de o calitate aproape egală, rezistentă prin profunzimea evocărilor și meditațiilor: meditații asupra sentimentelor, mediatații asupra istoriei, mediatații asupra adevărului. Cert, Ion Maxim e un scriitor grav, care pe o cale proprie și într-un chip adesea eroic - nesesizat de contemporani - și-a dus (ca ardelean autentic) gîndurile (evident
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
1979). A murit, probabil, cu sentimentul de autor nedreptățit și neînțeles, atît ca prozator, cît și ca dramaturg și poet (ipostază relevată postum prin volumul Sfinxul, Ed. Junimea, 1988). Avea numeroase motive să creadă aceasta (o parte sînt amintite în evocarea lui Vlad Hogea „Destinul unui intelectual”, din Tricolorul, 27, 28, 29, 31 ianuarie 2005). Un vers de-al său sună: „Te salut, tristețe, sînt învins...” și totuși a fost o vreme cînd i se părea firesc să gloseze despre „Vocația
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și anecdoticului, fie exaltării gratuite a spiritului și spiritelor locului. După război percepția istoricului literar va cunoaște o anume deschidere, vizibilă mai degrabă sub raportul teritoriilor literare explorate decât în planul comprehensiunii critice. Astfel, monografia N. Beldiceanu (1961) reprezintă o evocare empatică a figurii neglijatului poet, în pagini uneori colorate, dar tributare fără excepție sociologismului vremii. Cea mai ambițioasă cercetare a lui U., Memorialistica în opera cronicarilor, interesează doar prin punerea problemei, pe care nici măcar nu încearcă să o rezolve. Căci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
treia generație dintr-o dinastie de dascăli fălticineni, Aurel George Stino a fost o persoană cu desăvârșire cultivată. Rolul său în cultura târgului era important: ținea conferințe și organiza întâlniri sau concerte cu invitați de marcă, publicând în presă diverse evocări. În acest fel a strâns opt volume care se remarcau prin stilul lor alert, dintre care numai pe unul a apucat săl vadă tipărit. Având un defect de vorbire, e de mirare cum se descurca la conferințe Aurel Stino. Într-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
remarcă totuși, ca la mai toți romancierii mijlocului de veac XIX, buna intuiție și adecvarea câtorva scene de moravuri, a unor portrete în tușă satirică. Scriind și roman istoric, P. transpune în Bucur, istoria fundării Bucureștilor (1858) idei unioniste. O evocare se află și în Matei Vodă la monastirea Sadova (1870), după cum Catastrofa întâmplată boiărilor în muntele Găvanul - 1821 (1864) ori Revoluțiunea română din anul 1848. Mușătoiul (1868) punctează simpatia, adeziunea față de sensul democratic al mișcărilor de la 1821 și 1848. Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
ales datorită lui, familiare cititorilor români. A scris cu înțelegere și căldură despre Dostoievski (1885) și Turgheniev („Generația nouă” de Turgheniev, 1891), a tradus el însuși din A.N. Ostrovski (Furtuna, 1911), iar lui Taras Șevcenko i-a dedicat o evocare poematică. Interesat de marile curente literare, a scris, în 1888, Ceva despre clasicism și romantism, o încercare de definire a celor două curente și temperamente artistice, pornind de la sintezele lui H. Taine și H. Heine. Realismul romancierilor din secolul al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
Zamfirescu, din scrierile căruia se reproduc versuri și proză, evocat (sub semnătura Nylen) în ipostaza de ministru al afacerilor străine și comemorat la un an de la dispariție. Un necrolog e consacrat și lui N. N. Beldiceanu, iar Paul I. Papadopol dă evocarea Cum l-am cunoscut pe Iosif. Debutând cu vădite înclinări tradiționaliste, orientarea revistei se va radicaliza din anul al doilea în plutonul neosămănătorist, sub o deviză din N. Iorga: „Tineretul să încerce a face mai bine, pe urmă, dacă e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]