4,165 matches
-
ultimele sale cuvinte fiind: „Licht, mehr Licht!”. EDIFICAREA MEDIULUI INDIVIDUAL Introducere Ideile privind unitatea organism-mediu și integrarea organismelor în mediu reprezintă cheia conceptelor biologice Mediul este văzut ca un dat, în funcție de care organismele își desfășoară existența pe baza unor strategii evolutive diferite. Dacă mediul influențează foarte mult existența și chiar evoluția organismelor, atunci cum este posibil ca într-un mediu oarecare (acvatic, spre exemplu) să trăiască, să se dezvolte și să prospere organisme din grupe extrem de diferite? Au aceleași pretenții de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
își întinde mai mult sau mai puțin spațiul pe diferite direcții. Trăiesc într-o lume a mea, pe care mi-o construiesc singur, iar mediul meu și amprentele mele digitale sunt unice în lume. Construirea mediului propriu reprezintă o strategie evolutivă. În lumea apelor trăiesc organisme din aproape toate grupele. Adaptările și pretențiile de viață variază de la o grupă la alta. Toate spațiile sunt ocupate printr-o concurență acerbă. Totuși, pretențiile de viață fiind diferite concurența își diminuează dimensiunile. Fiecare specie
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de identificare ca fiind un principiu general biologic, comun tuturor ființelor vii. Concluzii În lucrarea de față ne-am propus să prezentăm mediul individual ca un factor ecologic. Mediul este un factor ecologic care are o semnificație importantă ca strategie evolutivă atât pentru specie cât și pentru individ. Individul trăiește într-un anumit mediu spațial și temporal. Totdeauna s-a considerat că mediul în care trăiesc indivizi aparținând uneia sau mai multor specii are aceeași valoare pentru toți. Într-un bazin
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
în parte. Mediul individual se realizează la interacțiunea mediului extern cu mediul intern sau, mai precis, la intersecția Umwelt-ului cu Innenwelt-ul fiecărui individ. Asta înseamnă că ar fi vorba de transformarea mediului extern în mediu intern, ceea ce reprezintă o strategie evolutivă pentru specie și pentru indivizi. Noțiunea de Innenwelt este mai cuprinzătoare decât cea de mediu intern, care se reduce la umorile corpului și la homeostaza lor. Chiar și genele funcționează într-un mediu ecologic. Și aici se aplică principiul după
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cu excepția României, a arătat că progresul acestora, în timp, nu a servit scopurilor pentru care popoarele stabilesc relații între ele și că, de fapt, existența lor în timp a însemnat mai degrabă stagnare și regres decât orice formă de mișcare evolutivă. Acesta este motivul pentru care credem că trebuie să definim relațiile diplomatice dintre Israel, Uniunea Sovietică și țările din Europa de Răsărit, așa cum au evoluat în primii patruzeci de ani de existență, ca un antimodel de relații normale între popoare
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a Spaniei, dar care avea teritorii îndepărtate de nucleul central, în vestul și sud-vestul Europei, ca urmare a moștenirii spaniole, și care reunea un mare număr de popoare, culturi și religii 84. Iosefinismul, văzut ca "rezultat al mai multor serii evolutive istorico-spirituale ce aducea cu sine o egalizare, pe de-o parte, între părerile timpurilor precedente, pe tărâm politic și cultural-bisericesc, și între spiritul iluminismului, cu tendințele de secularizare și laicizare, pe de altă parte"85, pornea să înlăture, pe calea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a le lua În stăpânire. Și asta la Îndemnul divinității, al Naturii cu alte cuvinte. Și atunci, omul nu e cumva el Însuși un dar, dar pentru cine? Pentru el Însuși? Nu cumva pentru altul, de deasupra lui În sens evolutiv? Și iar ne aducem aminte de Geneză, de același Adam făcut parcă În joacă de divinitate pentru, se spune, a-l slăvi... Dar s-o lăsăm, pentru a ne Întoarce la bietul cal călărit. Biet, pentru că nici măcar nu e unic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
subiectivă, raportată la etalonul care ne place să-l vedem În noi Înșine, ca apropiere sau depărtare a unor, la urma-urmei, forme adaptative pe care viața le Îmbracă În fiecare specie În consens cu mediul ei specific și stadiul ei evolutiv. Și, Într’o atare accepțiune, ca un corolar, nu pot fi de acord cu o clasare - biblică și nu numai - În animale curate și necurate. Pe lângă că e o dovadă - a câta? - a subiectivismului uman, o clasare presupune cunoașterea integrală
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca venetici În țară străină, să se sprijine reciproc; dar am cere prea mult unor plante, adică unor ființe fără rațiune, nici măcar cu sistem nervos... De fapt e o chestiune de avantaj reciproc Între plante destul de Îndepărtate sistematic, mai bine-zis evolutiv, pe care am evocat-o mai demult, pe atunci Între grâu și mac. Bostanul, ca și macul, plante dicotiledonate, apărute Într’o etapă timpurie a evoluției, sunt iubitoare de negentropie, esența mediului acelor vremuri, dar nu atât de eficiente În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cultivată pe lângă porumb. Și atunci, coexistența bostan-porumb care ne-a surprins de la Început Încetează a mai fi o singularitate, devenind o fațetă a unei reguli ce alătură, Într’un arc peste timp, ființe diferite, nu similare, din punct de vedere evolutiv. Ar mai fi o taină, inedită de-al binelea. Anume, orice plantă simte, În sămânță fiind, momentul În care trebuie să răsară. Lucrul se observă și din biocâmpul semințelor, care devine brusc reductiv, adică negentropic, radiind energie, desigur În defavoarea altor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
handicapați deci, fluturii trăiesc, adică răspund la stimulii mediului, la fel ca și noi. Asta Înseamnă că ei pot decela mai bine finețurile, se pot dispensa deci de principiul tomografului. Sau compensează “handicapul”, de fapt o servitute a stadiului lor evolutiv, cu alte simțuri, al 6-lea de pildă, care la noi e mult atenuat... E puțin lucru, ca pe această cale, o bacterie să Împărtășească doar prin „simpatie“ soarta alteia, agresate? Sau ca insectele unei specii să-și ia tălpășița
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pronunțate Îi adaugă și barba. Natura a Încercat și altceva pentru a acoperi un animal: nu cheratină, proteina, ci chitină, un polizaharid, cu care a Înveșmântat insectele. A fost un experiment nu prea reușit, căci insectele au devenit o linie evolutivă Închisă. Ceea ce s’a dovedit rău evolutiv pentru animal se dovedește bun pentru complementara plantă. Care folosește polizaharidul, celuloza, pentru a-și crea un fel de schelet ce-o ține În picioare, dar și o „barbă“: „Gura“ plantei e În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Încercat și altceva pentru a acoperi un animal: nu cheratină, proteina, ci chitină, un polizaharid, cu care a Înveșmântat insectele. A fost un experiment nu prea reușit, căci insectele au devenit o linie evolutivă Închisă. Ceea ce s’a dovedit rău evolutiv pentru animal se dovedește bun pentru complementara plantă. Care folosește polizaharidul, celuloza, pentru a-și crea un fel de schelet ce-o ține În picioare, dar și o „barbă“: „Gura“ plantei e În pământ, cu barbă cu tot; pe care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rând pe rând, au deținut hegemonia, pierzând-o desigur „a doua zi“: mineralul, biologicul, umanul... și cam atât. Și toate cu suflet. Miră? N’ar trebui, vă spune un experimentator Înrăit. Suflet e În toate, doar cantitatea diferă. Și tot evolutiv, adică crescând... ceea ce experimentul definește ca biocâmp, sau emanație de negentropie, perfecțiune ideatică. Deci: Mineralul: piatra, ori metalul, ori apa, ori pământul, ori aerul, așa “moarte” cum le vedem, au suflet. Doar că tare mic. Ca și - oricât ar mira
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
apoi de zei... De aceea nu cred În iad sau rai, căci o pedeapsă sau o recompensă veșnică nu se potrivește cu o faptă limitată la finitul a vreo 70 de ani... Îmi Încadrez deci existența Într’o lume populată evolutiv: sub mine de animale și paralelul lor vegetal, iar mai departe mineralul; desupra mea de spirite care, dacă evoluează - și o fac, nu ne poartă grija, decât În măsura În care o facem noi cu pisica - mai departe, ajung zei... O lume În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o unealtă a Naturii, a evoluției ei. Coane Aurel, ești desigur dezamăgit. Dar numai asta apare iscodind Natura. Astăzi. Altceva ai vrut poate, dar altă dată. Dacă știi să Împrumuți... „Perpetuum duminical“, 29 august 1999, ora 17,17 2. Ciudățenii evolutive Dacă delicata mea prietenă 41, amfitrioana noastră, m’ar fi Întrebat doar dacă omul va evolua, i-aș fi spus că da. Și gata cu intervenția mea. A nuanțat Însă: biologic. Și, oricât m’aș strădui, nu-i pot răspunde
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și omul, pentru care plantele au ajuns la grâu și crin. Dar marea e și tentantă: mamifere, vârf al evoluției pe uscat, s’au Întors În mare, În parte - morsa, foca - sau cu totul - balena, delfinul -; plante, pe același nivel evolutiv extrem cu grâul, s’au Întors și ele În mare, precum iarba de mare. Dar, in extremis, marea nu e o gaură neagră, doar absorbind și aneantizând. În fond, ea a fost leagănul vieții. Compensează deci, și ceea ce răpește este
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zile atmosfera, a blocat fotosinteza, condamnând la moarte un segment consumator al biocenozei alcătuit exclusiv din aceste reptile, ajunse la maximul diversificării și perfecțiunii. Doar că ăsta e doar un mecanism posibil. Realitatea e că lumea lor era deja depășită evolutiv de păsări și mai ales de mamifere, pe atunci niște bieți șobolani, chiar la propriu, rozătoarele fiind cele mai vechi, care se raportau la dinozauri precum la noi „taracanii“ - gândacii de bucătărie... Ioc enigmă; s’o caut În altă parte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pisicește... căci suntem destul de leneși. Poate pentru că alergăm pe două picioare. Corect, căci cu 6 picioare furnica fuge mai repede, dacă-i raportăm dimensiunile... Dar mi-aduc aminte de tot bipedul struț, dar pasăre, care nevând de ales ca ramură evolutivă Închisă, salvată doar prin diversificare/exacerbare a unor caractere specifice - altă diversificare la urma-urmei - a perfecționat ca mod de a exista fuga... și atinge 70 km/oră, sfidând codul rutier. Doar că, pe lângă slabele-i puteri În planul fizic, omul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
același cadru cu emisiunea, ideea de punct terminus - parcă latinii aveau un zeu cu acest nume, care veghea asupra hotarelor de orice fel - al unei lumi, pe care eu o văd doar ca etapă a unei transformări Într’un superior evolutiv. Care, cum spuneam altă dată, folosește Întru edificare vechiul material, nițeluș prelucrat, adică elementele cu majusculă: apa de deunăzi, aerul, focul, eterul și pământul. Singurul capabil să oprească și apa - cu un dig - și focul - cu o brazdă - și gura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un motor În plus. Naturii i-au trebuit vreo 17 miliarde de ani pentru ca, plecând de la Marea Explozie, În care unii văd cam anapoda o ipotetică, dar mitică, creație, ea nefiind decât un salt calitativ Într’o devenire cu siguranță evolutivă din infinit spre infinit, să pregătească printr’o evoluție abiotică leagănul vieții; a structurat o megagalaxie, o galaxie și, Într’un ungher Îndepărtat al ei, un sistem solar ce adăpostește o planetă poate unică prin saltul calitativ care a adus
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fie că sunt Înapoiați, fie că sunt Înaintați față de normalul speciei. Doar că legea variabilității Îi naște la fiecare generație, căci Natura e dispusă la Înlocuirea unei specii cu o minoritate născută din sânul ei, care materializează, În aspirația ei evolutivă, pasul Înainte. Poate de asta viața noastră cotidiană nu se schimbă, chiar dacă beneficiem de noi cuceriri ale civilizației. În fond, televizorul doar a Înlocuit gradenele circului roman, iar cuptorul cu microunde, dar dublat de o industrie de semipreparate, vechea cuhne
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
contingent de adepți. Și așa, provocarea subtilei amfitrioane s’a potrivit ca o mănușă. Pe care mă grăbesc s’o ridic. Într’adevăr, după mai bine de 10 ani de experiment, pot afirma: cred În paranormal, ca Într’o prelungire evolutivă a lumii noastre de zi cu zi. Lăsând altora detalierea de amănunt, reiterarea unei experiențe a omenirii la fel de veche, fixată În tradiții, adesea tratate ca eresuri - chiar și 131 Biblia interzice pe undeva astfel de lucruri -, mă mărginesc să punctez
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a fi martor că, pe măsură ce reactanții „mor“, un fel de suflet pleacă de acolo. Poate că ăsta e prețul plătit de lumea noastră materială care se degradează ascultând de o lege imuabilă: creșterea entropiei. Iar acea esență captă un rol evolutiv, construind o lume a viitorului, În care nu substanța, degradată zi de zi, Îi va fi definitorie, ci informația, suma complexă a multor suflețele. Dacă ați perceput vorbele mele ca pe un arid raport științific, nu mă supăr. Pot spune
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bărbatul Îi folosește doar pentru a fi trezită, a deveni manifestare. Dar potențialitatea este primul pas pe care-l face evoluția În drumul ei; manifestarea doar consolidează acel pas, Întru următorul, dacă a fost acela bun. Adică aflat pe calea evolutivă. Mărturisesc că m’a Împlinit - fie și ca pragmatic profesionist - tot femeia. Prin Îndemn sau, dimpotrivă, opoziție. Că am și sângerat, e altă poveste. Și m’am Împlinit spiritual numai când femeia m’a silit să văd că rana androginului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]