11,414 matches
-
prozei românești, și anume realitatea insolită a mahalalei, arie ilustrată îndeosebi de G. M. Zamfirescu, Ion Călugăru, Tudor Teodorescu-Braniște și, mai târziu, de Eugen Barbu, distingându-se structural prin conținut, prin viziune și semnificații. Ca perimetru citadin, romanul circumscrie cartierul evreiesc al capitalei, acțiunea desfășurându-se de la începutul secolului al XX-lea până după primul război mondial. Este, în esență, un roman al unei umanități ultragiate, de intensă vibrație lirică. Autorul știe să alterneze și dă în același timp coerență secvențelor
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
10; Piru, Ist. lit., 421-422; Marcea, Concordanțe, 246-249; Râpeanu, Memoria, 85-87; Steinhardt, Critică, 159-161; Râpeanu, Scriitori, 217-237; Craia, Fețele, 143-148; Negoițescu, Ist. lit., I, 219-220; C. Stănescu, „Atlantida” lui I. Peltz, ALA, 1995, 281; Z. Ornea, Un roman al mahalalei evreiești, RL, 1995, 45; Dicț. analitic, I, 112-113, II, 84-86; I. Peltz, DCS, 19, 37-38, 171; Dicț. esențial, 631-633; Lovinescu, Sburătorul, IV, 9, 11, passim, V, 8, 9, passim, VI, 7, passim. T.V.
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
aceluiași an Eugen Porn, opinii ce declanșează o ascuțită polemică cu revistele „Cumpăna” și „Falanga”, urmată de o intervenție a recent înființatei Societăți a Scriitorilor Români la Camerele Legiuitoare, prin care se cere respingerea acordării cetățeniei criticului denigrator, de origine evreiască. Cu acest prilej C. Rădulescu-Motru lansează o așa-zisă anchetă, intitulată Evreii și literatura, în fond un „manifest al intelectualilor”, în genul celor din vremea „afacerii Dreyfus”. Situația se ameliorează puțin după ce rolul de secretar de redacție, rămas liber prin
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
ca pretext pentru parada lingvistică. Cuvintele, de o mare diversitate ca extracție și culoare, se dau în spectacol, autorul palpând un ambitus lexical enorm: vânjosul și dulcele grai maramureșan și bucovinean lângă hibrizi bizari făcuți din aluviuni slave, maghiare, nemțești, evreiești etc., neaoșisme coexistând cu vorbirea gazdelor, care nu sunt din partea locului (căci „noi vobiăm limbiele toatie, numai franțuzeinește spețial mă abțin”). Și limbajul naratorului se împănează cu forme vernaculare, unele poate chiar proprii creații: abârglă, beancă, butdulă, ciupos, găpurele, gogleț
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
scrise nu puteau ignora cu totul credințele trecutului, scrise sau nescrise; acestea din urmă au fost preluate și transformate, dându-li-se alte interpretări. Astfel, piatra care adăpostește un suflet și pe care o vedem nelipsită de pe mormintele musulmane sau evreiești apare și la creștini În formele ei arhaice. Ea este pusă la căpătâiul celui mort, pe morminte; desemnează un spațiu sacru În jurul celui mort; stă uneori În locul unde a murit cineva, În casă, pe pat, ca să aibă sufletul unde să
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Ideea de generație este universală. Ordinea timpului pe generații este sistematică atât În Biblie, cât și la vechii greci și egipteni: generațiile succesive serveau drept repere ale timpului memorizat și ca legătură cu timpul mitic al fondatorilor ancestrali. În filosofia evreiască, timpul biblic, inaugurator al timpului istoric, se caracterizează prin continuitate și progres, ambele posibile datorită pactului generațiilor solidare În instituirea legii morale. Conceptul de generație este definit ca fiind un „ansamblu de ființe care descind din cineva la fiecare grad
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
politicii criminale naziste (polonezii, țiganii)” (p. 28). Desigur că diferența dintre un tip sau altul de genocid este vizibilă, la fel cum și „atenția” specială pe care autoritățile naziste și o serie Întreagă de state europene au acordat-o populației evreiești este cunoscută. De altfel, Mihai Milca argumentează metodologic includerea Holocaustului În „specia” genocidelor: conceptul sociologic de genocid este bine definit, construit În jurul ideii de intenționalitate În ceea ce privește crima planificată de un regim politic sau altul și permite inclusiv lămurirea raportului cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
avea șanse serioase de Încheiere În Înfrângere) a părut, la un moment dat, a fi ultimul. Desigur că „mecanismul terorii” este mai dificil de analizat decât pare la prima vedere: Înființarea unor servicii speciale dedicate și specializate În „rezolvarea” chestiunii evreiești le-a lăsat o portiță deschisă unor oficiali guvernamentali nelegați direct de Holocaust (și care, poate, În prima fază, nu au cunoscut nici detalii prea multe privitoare la ce urma să se Întâmple În lagărele de concentrare) sau unor ofițeri
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și eșecului, suportarea agresiunii (mai ales când aceasta are proporțiile Holocaustului) Își cunoaște mai degrabă „părinții” decât agresiunea propriu-zisă. Știm cine au fost victimele. Dar, dincolo de acei notorii comandanți ai Reich-ului și câțiva aliați ai lor implicați atunci În „chestiunea evreiască”, știuți măcar pentru că au fost condamnați Într-o formă sau alta după război, cine a mai rămas să Își asume condiția de agresor? Și, până la urmă, este de dorit să mai fi rămas cineva? Nu ar fi și această asumare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
vieții literare și artistice din noul stat, „fără a neglija bogatul tezaur al clasicilor evrei de pretutindeni”. P.l. publică îndeosebi fabulele lui Eliezer Steinbarg (câte una în fiecare număr) și articole despre el, pagini din opera unor personalități ale vieții evreiești (Iacob Groper, Isac Horovitz, Iacob Fichman) profiluri dedicate unor figuri marcante de origine evreiască (Moses Gaster, Horia Carp), știri culturale ș.a. O deosebită atenție i se acordă lui Enric Furtună, care colaborează intens cu poezii în română sau cu traduceri
PAGINI LITERARE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288617_a_289946]
-
evrei de pretutindeni”. P.l. publică îndeosebi fabulele lui Eliezer Steinbarg (câte una în fiecare număr) și articole despre el, pagini din opera unor personalități ale vieții evreiești (Iacob Groper, Isac Horovitz, Iacob Fichman) profiluri dedicate unor figuri marcante de origine evreiască (Moses Gaster, Horia Carp), știri culturale ș.a. O deosebită atenție i se acordă lui Enric Furtună, care colaborează intens cu poezii în română sau cu traduceri din idiș în română. La împlinirea a optzeci de ani, lui Enric Furtună îi
PAGINI LITERARE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288617_a_289946]
-
vieți și lumi. Regina străzii (1988), cel mai reușit dintre romanele sale, alcătuit din povestiri plasate în același spațiu (strada Teiul Mare) și ale căror fire narative se întrețes, este o cronică în arabesc, alegorică și fantastică (în genul povestirilor evreiești sau a celor marquesiene) despre o lume care se zbate între real și ireal, între absurdul, cenușiul și misteriosul sens (poetic) al existenței. SCRIERI: Ceremonie de iarnă, pref. Gabriel Dimisianu, București, 1965; Ființele abstracte, București, 1967; Interiorul legii, București, 1968
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Zissu Saltman; 5.VI.1927, Budeasa, j. Argeș), dramaturg și gazetar. Este fiul lui Netty (n. Thierer) și al lui Herman Saltman, expert contabil. Învață în București la Liceul „Principele Carol” (1937-1940), Liceul Teoretic Evreiesc (1940-1944) și la Liceul „Matei Basarab”, unde ia bacalaureatul în 1945. Se înscrie în același an la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, iar un an mai târziu și la Drept, dar nu își va finaliza studiile. În
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
la „Jurnalul copiilor”, până în 1951 e angajat la „Viața Capitalei”, de unde este concediat ca „necorespunzător politic”, iar între 1956 și 1969 lucrează la revista „Filatelia”. Din 1942 și până în 1986 funcționează ca secretar al secției de documentare a Federației Comunităților Evreiești din România, apoi ca director al Muzeului Evreiesc din București. Emigrează în Israel în 1987. Primește în 1951 Premiul Editurii Tineretului la secțiunea „literatură pentru copii”, iar în Israel este distins cu premiile „Iacob Groper” (1981), „A. Dominic” (1987), „Sara
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
Viața Capitalei”, de unde este concediat ca „necorespunzător politic”, iar între 1956 și 1969 lucrează la revista „Filatelia”. Din 1942 și până în 1986 funcționează ca secretar al secției de documentare a Federației Comunităților Evreiești din România, apoi ca director al Muzeului Evreiesc din București. Emigrează în Israel în 1987. Primește în 1951 Premiul Editurii Tineretului la secțiunea „literatură pentru copii”, iar în Israel este distins cu premiile „Iacob Groper” (1981), „A. Dominic” (1987), „Sara și Haim Janculovici” (1990, 1997) ș.a. Debutează în
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
evreii au fost ajutați și salvați de români în timpul pogromurilor, iar cealaltă, mai complexă, adună cu minuțiozitate date privitoare la istoria evreilor, existente în presa secolelor al XIX-lea și al XX-lea, pentru a construi o imagine a minorității evreiești din România, descriind modul ei de viață, atmosfera târgușorului de provincie, încercarea de a-și păstra identitatea și în același timp dorința de a se adapta și a se integra. Și aici autorul evocă, utilizând informații din presa vremii, diverse
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
romane, spre pildă în Peste cincizeci de ani (1967), se poate observa aceeași tendință: sub pretextul unei povestiri științifico-fantastice care proiectează omenirea cu cincizeci de ani înainte, se imaginează cum va fi văzută și judecată lumea aniilor ‘60. Viața comunității evreiești din perioada interbelică este avută în vedere în romanul Croitorul din Back (1979), unde ca protagonist apare tatăl autorului, ocazie de a surprinde viața meseriașilor evrei din Moldova, lumea târgușorului prăfuit și plin de umor, desprins parcă din scrierile lui
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
ideea că orice trăire este o învățătură, adesea viața putând fi mai interesantă decât ficțiunea. Ciclul Șapte momente din istoria evreilor din România, publicat între 1977 și 1992, cuprinde monografii și evocări a numeroase instituții și portrete ale unor personalități evreiești din România. SCRIERI: 24 de ore în jurul lumii, București, 1932; Văzduhul ne cheamă!, București, 1934; N-am descoperit America!, București, 1937; Paul Valery și poezia pură, București, 1938; Povestea minunată a lui Shirley Temple, București, 1938; Să împiedicăm războiul? (Poate
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
2000; Strălucitul meu secol blestemat, Bacău, 2000; Un cimitir plin de viață: Filantropia, Bacău, 2001; Uite-așa se petrecea atunci..., Bat Yam, 2001; Am visat că sunt scriitor, Bat Yam, 2002; Idișul cântă și încântă, Bat Yam, 2003; Povestea presei evreiești din România, Bat Yam, 2003. Traduceri: Jacob Grimm, Wilhelm Grimm, Povestiri cu pitici și cu uriași, București, 1938; Charles Dickens, O noapte de Crăciun, București, f.a.; Jules Lemaitre, Fecioarele martire, București, f.a. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Jurnalism și literatură, RL
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
roată de car și un advocat? Roata strigă ca s-o ungi, pe advocat trebuie să-l ungi ca să strige.” M. a fost asemuit cu Nastratin Hogea. E în cărțile lui o întreagă paremiologie balcanică îngemănată cu înțelepciunea cărților vechi evreiești, colportată de un umorist fin, bonom, deși nu fără înțepături vitriolante. I.L. Caragiale l-a cunoscut și apreciat. În „Epoca literară” din 1896 își amintea de „pildele și apropourile” lui Cilibi ca de niște „buni prieteni” ai copilăriei sale: „Cărticelele
MOISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
la educație nu era cu adevărat și întotdeauna universal, dat fiind că sistemul relativ răspândit și corect al burselor particulare ori de stat era contrabalansat de politici restrictive, culminând cu politicile numerus clausus sau numerus nullus vizând în special minoritatea evreiască 5. Dimpotrivă, a fi autodidact în România comunistă era practic inevitabil pentru cei ce căutau cunoașterea adevărată, mutilată sau reprimată de partidul-stat. După 1989, cu puține excepții, intelectualii de mare calibru, formatori de opinie, nu au manifestat un interes susținut
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
modernitatea, Univers, București, 1999. 8. Pentru o imagine de ansamblu asupra acestor date, vezi Leon Volovici, National Ideology and Antisemitism. The Case of the Romanian Intellectuals in the 1930s, Pergamon Press, Oxford, 1991 (versiunea românească revăzută: Ideologia naționalistă și problema evreiască în România anilor ’30, Humanitas, București, 1995); pentru o sinteză bogat documentată, dar insuficient argumentată, vezi Zigu Ornea, Anii ’30. Extrema dreaptă românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1995. Ontologia etnică este un concept pe care îl folosesc pentru a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
central în majoritatea culturilor neoccidentale și reprezintă o imagine elitistă și negativă a propriei identități, răspândită în rândul diverselor categorii sociale și atingând proporții de masă. În cultura rusă, cazul relevant cel mai bine documentat este Ceaadaev. Ura de sine evreiască este un alt caz, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, în zonele germanofone. Vezi capitolul meu despre Cioran și stigmatul etnic în cartea mea Imaginaire culturel et réalité politique dans la Roumanie moderne
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Abe” și matusalemicul și blazatul crai „Chick”; în subsidiar, acest acord misogin se repetă în cazul „Velei”, fosta soție a lui „Chick”13. Până aici, nimic senzațional. Astfel, istoria reține simpatiile legionare ale lui Eliade, invocate insistent de mediile intelectuale evreiești și abia în ultimii ani documentate credibil. Articolele prolegionare din 1937, apărute în ziarul Buna Vestire, greu accesibile (aflate la „fondul secret”), fuseseră aproape uitate în România, iar în Israel reveniseră în actualitate abia după 1972, în primul rând grație
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Reflections on the Exploitation of Jewish Suffering, Verso, 2000 -, controversatul autor evreu american, profesor la City University of New York, se lansase „industria Holocaustului”, o gigantică operație de comunicare publică, construcție politică și inginerie financiară prin care tragedia milioanelor de victime evreiești ale nazismului și ale aliaților acestuia era tradusă în termenii și în folosul unor proiecte politice contemporane, adesea greu de justificat în fața opiniei publice americane și internaționale ca și, tot mai mult în ultimii douăzeci de ani, în fața cetățenilor israelieni
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]