2,256 matches
-
însuși, a firii sale multiple, destul de greu clasabile. Așa se explică șirul de evocări ce încearcă să reconstituie portretul acestuia, din perspective diverse, de la A. D. Xenopol și Gr. I. Alexandrescu la Iacob Negruzzi și George Panu. N. Iorga este primul exeget care îl așează pe Creangă, încă din anul imediat următor morții sale, în orizont european, într-o paradigmă a „humoriștilor”, dar și într-una a „stiliștilor”. Încât se poate spune că imaginea lui Creangă s-a cristalizat în timp, de-
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
refer). Inclusiv un anume nenoroc. E un lucru cunoscut că o nouă etapă în receptarea lui Eminescu (etapă strict necesară pentru a corecta inadvertențele viziunii lui Negoițescu) trebuie să pornească de la schimbarea principiilor editoriale. A afirmat-o cel mai serios exeget al manuscriselor poetului, Petru Creția (faimos rămânând, din acest punct de vedere, Testamentul unui eminescolog), a susținut-o, într-o conferință de la Muzeul Literaturii Române (editată de curând în volumul Alte noi rotonde 13) și Paul Cornea. Simplul efort hermeneutic
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
versurilor este lipsa sensului, întrebarea pe care cred că ar trebui să ne-o punem privește definirea sensului pentru un text poetic: ce este sensul? Ceea ce transmite, ceea ce se înțelege la lectură? Interpretarea pe care comentatorii din această categorie (editori, exegeți) par să o dea sensului este una surprinzător de prozaică și de limitativă: presupunem că aceste versuri «nu au sens» pentru că nu pot constitui un enunț lingvistic în afara constrângerilor metrico-prozodice pe care le obiectivează [...] Desigur, la o asemenea «probă a
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
primul rând, la afirmația sa repetată că se regăsește mai mult în Julien Ospitalierul, decât în poezia erotică prin intermediul căreia a intrat și în manuale. Este doar o cochetărie de autor cu spirit ludic, căruia îi place să-și păcălească exegeții și să deturneze receptarea? Sau, dimpotrivă, este o afirmație gravă a unui autor care, fără să fie deranjat de succes, este ușor incomodat de neînțelegere? Cred, așadar, că unul dintre sensurile adâncirii lui Emil Brumaru în dialogul permanent cu cititorul
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
ideatic prea sumar pentru vastitatea proiectului, împrumutat parcă epocii preindustriale". în alte locuri, unghiul de vedere analitic e mai relaxat și mai îngăduitor. Afirmînd cu obstinație că "eșecul nu-l înconjură, ba face parte constitutivă din efortul său de înaintare", exegetul dă glas unei certitudini compensatoare (parcă, să notăm în treacăt, întrucîtva atinsă de redundanță în extinsa-i formulare): "sigur e că Marin Preda și-a cîștigat demult dreptul, iar ultimele sale cărți i l-au consolidat, de a putea fi
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
satanic" ins e pus a o ilustra. Paginile critice ale lui Cornel Regman au o alură de expertiză. }esătura lor artistă pregnant individualizatoare nu răspunde niciodată în intemperanța pamfletului, după cum investigația minuțioasă ce le distinge nu posedă un substrat malițios. Exegetul se vrea și reușește a fi un meșteșugar de performanță al domeniului său, aidoma unui ceasornicar pasionat a regla mașinăriile ce indică pulsul valorii. Dar franchețea tranșantă a stilului său comportamental a surprins dezagreabil într-un mediu în care ambițiile
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
e o formă de modernism și ideea că experimentalismul e un avangardism constructiv, structura cvadripartită se reduce la una bipolară, esențială: dihotomia modernism-avangardism. Poezia experimentalistă ca "fapt scriptural" care relevă mecanismele literarității (Nichita Stănescu din ultima etapă de creație) produce exegetului cea mai mare bucurie și satisfacție speculativă. În definirea poeticității moderne și postmoderne, Marin Mincu relevă cu obstinație antilirismul arghezian din Flori de mucigai, din poezia lui Ion Caraion, din discursul parodic sorescian și din toate modalitățile prozaizante. Denunță, de câte ori
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
repere istorice sînt pure exerciții retorice, biete sofisme care nu oferă nici măcar spectacolul, suficient sieși, al inteligenței. Ion Pogorilovschi se comportă aici, cu o naivitate pe care doar scopul pe care și l-a fixat o poate explica, asemenea unui exeget care analizează cu aceeași acribie și Răpirea fiicelor lui Leucip de Rubens, și Răpirea din serai din dormitorul lui Adrian Minune, pentru că ambele au în comun tematica răpirii. Dacă, pînă la un punct, lipsa de discernămînt și incapacitatea diferențierii după
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
2000) -, Cosmin Perța face din intuiție o (altă) calitate esențială a criticului optzecist. Intuiție confirmată de validitatea verdictelor sale critice, și - o dată în plus, într-un plan personal - de anticipările pe care Țeposu le-a făcut în privința propriei biografii a exegetului său (vezi „Cuvânt înapoi”). Deși un studiu succint, cu unele neglijențe și stângăcii de exprimare care ar fi trebuit eliminate din forma inițială a lucrării de licență, micul volum al lui Cosmin Perța repune în discuție cazul unuia dintre „cei
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
însemna taurul (în a cărui zodie poetul s-a născut) și care tăia drumul în Necunoștință, la începutul anotimpurilor." (pp. 196-197). Din fericire, acest ton destul de exaltat nu este definitoriu pentru întregul volum; e una din rarele pase lirice ale exegetului, un ochi scăpat mai larg într-o țesătură critică strânsă. Marele Alpha are rigoarea hermeneutică a studiului literar (fără să-și propună a fi o monografie în toată puterea cuvântului) și libertățile imaginative ale eseului, pendularea autorului între cele două
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
sens revoluționar, ,dumirit" asupra sensului Istoriei; și schițează în loc portretul mult mai veridic al unui creator căruia vechiul interval călugăresc, decisiv în ordine formativă, i-a lăsat o ,amețeală metafizică" și o nostalgie spirituală. Urmărind firul răsucit al dramei sale, exegetul trage linii unificatoare între operă și biografie, explicând gesticulația paradoxală a unui ,psalmist" câtuși de puțin ortodox, ca și răzvrătitului însetat de absolut. Tortura morală căreia i se supune, adesea, eul liric arghezian poate fi înțeleasă și decodată mai bine
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
i-am găsit o afirmație chiar în această formă). Uneori, în cartea sa amintită, H.-R. Patapievici folosește ca sinonim pentru postmodernitate sintagma de ,modernitate recentă", care nu trebuie să ne deruteze, căci atitudinea de devaluare și scepticism este aceeași. Exegetul se recunoaște ,ca un modern tulburat" (p. 446), dar nu acceptă ca această situație să fie echivalată cu atributul de postmodern. Pentru H.-R. Patapievici, ,postmodernitatea este o viziune despre lume care afirmă în chip tare adevărul următoarelor trei propoziții
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
și alimentează în continuare postmodernitatea (v. Omul recent, p.447-450); ar fi o întrebare dacă modernitatea, rămânând deschisă și productivă, e compatibilă cu un modernism literar închis - dar aceasta nu e o problemă spre care să arate disponibilitate nici unul dintre exegeți. Dacă modernismul românesc e închis sau epuizat (a doua premisă a studiului lui I. B. Lefter), păcatul cel mare al criticii românești interbelice și postbelice e că a limitat acest concept la o sferă prea restrânsă, lăsând în afară tradiționalismul
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
după fractura proletcultistă. În marea lui sferă se includ: simbolismul, parnasianismul, instrumentalismul, decadentismul, poezia pură, avangardele și porțiunile mai emancipate sau mai neutre ale tradiționalismului de tip Ion Pillat sau B. Fundoianu (p. 182), plus neomodernismul generației '60 (uitat de exeget în retrospectiva din final). Drept consecință trebuie renunțat la dihotomia dintre modernism și tradiționalism, explicată de critică interbelică cel mai adesea după un criteriu conținutist (opoziția dintre ruralitate și urbanitate) și nu după unul de stil sau formă estetică. Rămâne
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
o detașa de celelalte femei. În orice caz, cei care au fost pentru un moment în anturajul Veronicăi s-au simțit obligați să consemneze ceea ce în expresie simplă și banală numim "forță de seducție"". Dacă în cazul altor poeți junimiști, exegetul nu ezită a notifica neîmplinirea, scăderile lor artistice iremediabile, cînd scrie despre Veronica Micle înțelege a-i lua apărarea față de "extazul justițiar" al tînărului Delavrancea, care "n-a lăsat nimic din ea ("poet mic, neînsemnat, fără temperament, fără originalitate, fără
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
sînt mai curînd un fapt sentimental decît literar și sînt dictate de "statutul de iubită" a poetului. Acolo unde alții văd mimetism nu ar trebui să vedem decît un dialog afectiv, o sintonizare, acordare de frecvențe. Femeia intuise înaintea multor exegeți importanța poetului ("Geniu tu, planează-n lume! Lasă-mă în prada sorții...") și acceptase deliberat condiția umilă de "martora măririi" lui fără nici cea mai mică intenție de a intra în competiție. Ea continuă, în replică, un joc, zgîndărind același
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
structurii, Verdi recurge la vechiul sistem de numere închise (arii, coruri etc.) cu impact psihologic. Energia muzicii împinge personajele spre destinul lor fatal cu un suflu epic de mare intensitate, într-o dramă „aproape shakespeariană”, cum a fost definită de exegeți. Cel mai convingător exemplu este marele duet din actul II - soprana cu tenorul -, o succesiune de explozii emoționale în fraze clar delimitate, coagulate prin susținerea orchestrei; pasionalitatea liniilor melodice, impulsul energetic, evoluția stărilor personajelor fac din această pagină un model
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
speculativ și livresc, care se distra teribil exersîndu-se pe trapezul asociației erudite ori pur și simplu insolite: "M-am amuzat odată la o conferință vorbind despre poezia lucrurilor din casă spre mirarea unor nobile doamne". E foarte probabil, după cum opinează exegetul său, ca factura conferinței cu pricina să fie foarte apropiată de exercițiile fantast-asociative din Universul poeziei: Masa e patrupedă, aparține deci faunei domiciliului. Sînt cîteva divinități tutelare ale casei care au căpătat de mult în subconștientul nostru calitatea animală. Scaunul
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
centrele de putere se modifică într-o lume care a încetat de a fi bipolară. Postmodernismul, introducînd scepticismul și relativismul cu privire la valorile tradiționale, pune totul sub semnul întrebării; însăși religiozitatea începe să fie considerată un vestigiu perimat al trecutului. Totuși exegetul nu cade în disperare („Postmodernitatea nu e nicidecum o condiție diabolică. E doar una periculoasă”, p.32). Această aserțiune va fi demonstrată pe aproape 500 de pagini. Nemoianu descoperă că situația postmodernă nu reprezintă o noutate istorică: paradigma posmodernismului a
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
român în legătură cu valorile subsidiarității într-o societate liberală, cu doctrina creștină, cu literatura de inspirație religioasă contrazic pas cu pas noua teroare ideologică exercitată la nivel planetar și cunoscută sub numele de political correctness. Cea mai argumentată bătălie o duce exegetul pentru afirmarea, salvarea și impunerea ideii de canon literar - luptă ce se întinde pe capitole întregi. Pentru Nemoianu, „domeniul canonic se confundă cu însăși literatura” (p.297), din moment ce, construit de-a lungul secolelor, el a reținut tot ceea ce a fost
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
succesorul de drept al Călinescului: "La noi, după G. Călinescu, nu a mai apărut nici un istoric literar cu metodă care să se încumete să abordeze competent literatura postbelică". înzestrat cu o armură de-o atît de impozantă alcătuire, desigur că exegetul nu pregetă a provoca la luptă nume nu o dată dintre cele mai semnificative, turnirul d-sale cuprinzîndu-i pe seniorii Alexandru George, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, ca și pe tînărul Daniel Cristea-Enache, cărora le aplică lovituri cu toată energia ilustră de
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
se înfățișează a fi polemistul cabrat cu prozatorul Mircea Horia Simionescu, care ar fi reușit "să se cocoațe înaintea altor prozatori autentici, deși paginile sale sălcii, de intertext, frizează ridicolul prin platitudinea scriiturii". Așadar un, furor ce-l face pe exeget să vadă negru în fața ochilor, propria sa reacție emoțională mai mult decît imaginea cît de cît reală a adversarului ce urmează a fi neapărat doborît de pe cal cu lancea negației. în schimb, sîntem alături de Martin Mincu cînd acesta ia apărarea
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
român?" pledează, fără echivoc, în sensul criticii acerbe pe care Cioran o face, în Schimbarea la față a României, etniei noastre "păcătoase". Chiar dacă în volumul publicat de noi la Editura Junimea din Iași, anul trecut și intitulat Emil Cioran, un exeget liric al Căderii enunțam, în legătură cu această problemă, un punct de vedere sensibil diferit de acela exprimat în cartea lui Ion Vartic, recunoaștem totuși justețea celor mai multe dintre observațiile critice făcute de acesta. Astfel, spusa cronicarului Miron Costin în privința înțelepciunii resemnării noastre
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
de Dimitrie Vatamaniuc este un eveniment. Însă meritele ei sunt mai mari de-atât. Dimitrie Vatamaniuc nu este doar editorul eminent al lui Eminescu, ci și unul dintre cei mai buni cunoscători ai epocii „Junimii” și, totodată, un mai vechi exeget al lui Ioan Slavici (vezi lucrările Ioan Slavici și lumea prin care a trecut, din 1968, și, respectiv, Ioan Slavici. Opera literară, din 1970). Cunoașterea epocii, a ideilor și instituțiilor i-a permis să organizeze ediția publicisticii politice a lui
Un nou Slavici apăru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5637_a_6962]
-
din perioada anterioară sensuri de prevestiri ascunse în simboluri, precum: "garoafa roșie", "Eu sînt trimisul vremurilor noi", "macii roșii", "primăvara", "freamătul furtunii", semnificațiile unor profeții despre instalarea în România a regimului comunist". Acestei fraude interpretative i s-a adăugat, observă exegetul, și o rescriere discretă a unor producții mai vechi, cînd ele au fost introduse în culegerile de după "eliberare". A fost un tîrg reciproc avantajos. Pentru Beniuc, pentru că se putea înfățișa drept un bard comunist, într-o perioadă în care versificația
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]