2,397 matches
-
L'adieu aux arts. 1926: L'affaire Brâncuși (2001), Pierre Cabanne, Constantin Brâncuși (2002), Wayne Kenneth, Modigliani & gli artiști di Montparnasse. Brâncuși, De Chirico, Léger, Picasso (2002), Radu Varia, Brâncuși (2003) etc. Două trăsături fundamentale par a se desprinde din exegeza brâncușiana de la începutul veacului XXI: pe de o parte, o adevărată revelație față de redescoperirea unei personalități artistice depline cum a fost cea a lui Brâncuși (sunt de semnalat, de pildă, preocupările pentru "aforismele" sau pentru artă fotografică a sculptorului român
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
român), iar, pe de altă parte, insistența de a sublinia modelul pe care viziunea brîncușiană îl poate oferi postmodernității, în special în ceea ce privește integrarea profundă, creatoare a tradițiilor (ontologice, culturale, folclorice). Pentru exemplificarea acestora, semnalam în continuare șapte recente repere ale exegezei brâncușiene, care reconfirmă, cu asupra de măsură, posteritatea vie, în continuă efervescenta reinterpretativă și reevaluatoare, a personalității și operei sculptorului român în secolul XXI. Brâncuși inedit. Însemnări și corespondență românească Ediție de Doina Lemny și Cristian-Robert Velescu Editură Humanitas, București
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
șexpresiaț esență celei mai înalte expresii a purității universale și va rămîne de-a lungul secolelor viitoare singurul obstacol peste care nu se va putea trece ...". Remarcabilul aport al volumului apărut la Editură Humanitas la prezența - dar mai ales viitoarea - exegeza brâncușiana este completat de capitolele Corespondență cu și de la compatrioți, Comenzi publice de monumente: documente și corespondență și Eseuri inedite despre Brâncuși. Constantin Brâncuși, Aforismi (în colecția Carte d'artisti n. 20) A cură di Paola Molă Ed. Abscondita, Milano
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
La 12 februarie 1961, la patru ani de la moartea lui Brâncuși, atelierul din Impasse Ronsin devenea un loc al reinventării artei, opus în aparență fiecărui aspect din activitatea sculptorului". Alte studii din acest catalog reflectă câteva din noile direcții de exegeza brâncușiana. În Reconfiguring Brancusi's formative years: Hobița-Craiova-Bucharest, Sanda Miller examinează climatul cultural de la finele secolului XIX, care a făcut cu putință forjarea proiectelor brâncușiene. Provocarea pe care opera lui Brâncuși o adresează și astăzi convențiilor limbajului sculpturii este analizată
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
proporțiilor, reacțiilor reciproce dintre „ortodoxie cu catolicism, matematică și poezie, geometrie și electronică, fizică și estetică, ceremonii și viață boemă, reacții ereditare și liberalism dobândit, gândire întemeiată pe studiu și teze științifice, cu noutăți, ecuații în forme de sonete, precizia exegezei tehnice și filosofice, cu fascinație pentru alchimia incantatorie și subconștientă a limbajului, emoție și analize, magic și rațiune, visuri și logică”. Cu siguranță că autorul i-ar fi dat dreptate lui Leibnitz atunci când acesta scria că lumea noastră este cea
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
Galeria Art Opera (Piața Victoriei): Expoziție omagială Victor Gaga (sculptură) și Magda Ziman (tapiserie) (10-20); Muzeul Banatului: Costume populare din colecția soliștilor vocali Cătălina Pâșlea și Marius Matei (9-16); Cafeneaua Papillon (Piața Unirii): Pictură (nonstop); Biblioteca Centrală Universitară Eugen Todoran: Exegeză eminesciană (9-18); Casa Adam Müller Guttenbrunn: Pictură Mihai Bandac (9-18); Centrul Cultural German (str. A. Pacha nr. 2): Ciprian Chirileanu, „Morse“ (9-18); Secția de Artă a B.J.T.: Expoziție de grup, pictură (9-16); Secția de Etnografie a Muzeului Banatului (str. Popa
Agenda2006-09-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284814_a_286143]
-
Banatului: Expoziție de costume populare din colecția soliștilor vocali Cătălina Pâșlea și Marius Matei (9-16); Galeria Pro Armia: Salonul Romul Ladea (10-16); Cafeneaua Papillon (Piața Unirii): Expoziție de fotografie cu cei mai fideli clienți (nonstop); Biblioteca Centrală Universitară Eugen Todoran: Exegeză eminesciană (9-18); Casa Adam Müller Guttenbrunn: Cornel Coco Galescu, expoziția foto Ama Dablam (9-18); Centrul Cultural German (str. A. Pacha nr. 2): Uși deschise - cum locuim noi, cum locuiesc alții? , fotografii, texte și planuri (9-18); Secția de Artă a B.J.T.
Agenda2006-05-06-ptr timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/284698_a_286027]
-
și de buclele ermetice ale textului lui Maimonide. La cît de etanșe sunt șerpuirile semantice ale originalului, un comentariu tot atît de etanș ar fi fost o întreprindere ratată. Tocmai de aceea, rezultatul efortului Madeei Axinciuc este cea mai profundă exegeză, în limba română, a Călăuzei rătăciților.
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
să zicem, capodoperă. (Crede în existența acesteia din urmă, dar crede cu argumentele lui, care îi aparțin în exclusivitate. N-o concepe însă în afara interpretării.) Scrisorile acestea limpezesc cel mai bine ușoara confuzie care s-a instituit în jurul tipului de exegeză pe care-l practică Raicu. Sub acest aspect, prefața lui Vasile Popovici e remarcabilă, atâta vreme cât aduce în lumină dimensiunea politică (deci nu îngust estetică) a eseurilor. Ei bine, da, Raicu nu e evazionist, nu e autonomist, ci, lucru încă și
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
gândea, acum patru sute de ani, acest zurbagiu artist de geniu, a folosit toate datele păstrate de cronici și documente și i-a plămădit o biografie plus vraie que nature, adăugând, în proporție de optzeci la sută (calculul autorului), informație istorică, exegeză artistică, analiză psihologică și socială, dogmatică creștină, reflecții și multă, multă ficțiune. Caravaggio (29 septembrie 1571-18 iulie 1610) a revoluționat pictura, înlocuind cultul frumuseții specific cumintelui, decorativului manierism, cu un realism brutal, introducând o tehnică nouă, clar-obscurul, și deschizând calea
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
biserică din Porto Ercole, în Toscana, s-a ajuns la concluzia că ele îi aparțin lui Caravaggio, confirmând versiunea potrivit căreia pictorul s-ar fi îmbolnăvit în drum spre Roma de o „febră" letală. Fire epice prețioase se împletesc cu exegeze pătrunzătoare pentru a alcătui acest amplu roman complex și captivant. Nu mai am loc decât pentru senzația de déjà vu stârnită de suita de măiestrite încontrări între forurile eclesiastice, care blamau tablourile pentru abateri de la dogmă și apărătorii lui Caravaggio
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
Argeșului”, aprig promotor al autohtonismului, tradiționalismului, spiritualismului ortodox și localismului, ocupă, din cele 24 de pagini ale numărului din iulie, șapte: trei ca autor al unui delir retrograd, Erorile și balivernele lui Eugen Lovinescu, și patru ca subiect al unei exegeze elogioase semnate de un universitar șters, Valeriu Filimon, de care probabil n-ați auzit, fiindcă nici nu aveați de ce (doar foștii studenți de la filologia bucureșteană poate mai păstrează amintirea unor seminarii soporifice). Doctrinarul semănătoristo-gîndirist de la începutul secolului XXI ține să
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
însă interesul nostru pentru muzica acestui atât de special poet al pianului. Editura Didactică și Pedagogică, R.A. ne propune, drept carte de învățătură, cartea deloc voluminoasă, dar consistentă a profesoarei Lavinia Coman, opus intitulat simplu Frédéric Chopin. Nu este unica exegeză care se referă la noi la personalitatea acestui geniu al artei romantice. Dar este una dintre puținele care evocă, printre altele, un aspect atent formulat, anume faptul că textele chopiniene rămân „materie de bază pentru studiu în școlile unde se
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
Dar aceasta e numai una dintre posibilele explicații. O alta provine din caracterul cumva inerțial al prozei lui Sadoveanu. Masivă și destul de unitară ca viziune, aceasta a creat mai degrabă certitudini decât nedumeriri. Nu mă refer la valutare, ci la exegeză.) Practic, în secolul care a trecut de la debutul său (1904), înregistrăm o singură schimbare majoră de perspectivă. Despre Sadoveanu s-a scris mult, dar s-a scris cam la fel. Judecând la rece, nu avem, asupra operei lui, decât două
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
care-a tras pe uscat, autorul unei duioase istorii despre orașul care nu mai e la fel. Apoi Ion Alexandru Bassarabescu, despre bucuriile ucenicilor de prăvălie și despre paradele ofițerești. Șerban Cioculescu, emoționat cum nu-l aflăm în critică, exersîndu-și exegezele pe poezioarele de stradă, banale, dar atît de catchy: ,am citit de atunci prea multe cărți, m-au emoționat nenumărate figuri, întîmplări și cuvinte, dar cele mai multe s-au șters fără urmă, ca pașii de pe țărmul mării, spălați de valuri, ca să
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
cu grupul de la „Cruciada românismului”, intermediate de Alexandru Talex, astfel de aspecte sunt examinate de Iorgulescu cu infinită răbdare și scrupulozitate. Și cu benefice efecte. Aș spune că în urma demersului său rămân puține aspecte nelămurite în legătură cu Istrati. Este polemic cu exegezele dictate de interese politice (Al. Oprea) sau cu acelea numai sentimentale, romanțate, aducându-ne înaintea ochilor un Panait Istrati veridic, proiectat cu acea „obiectivitate pasionată” de care vorbea Eugen Simion în prefață.
Ultimul Mircea Iorgulescu (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5135_a_6460]
-
Iulian Bol Un „erudit al ingeniozității și un mistic al savanteriei filologice” (Al. Cistelecan) ce a împlinit, la 8 iulie, 70 de ani, Șerban Foarță a fost, pe bună dreptate, considerat de exegeză un artizan al cuvântului poetic șlefuit cu migală, inserat cu obstinată atenție în montura unei fraze radical ceremonioase, de o eleganță precisă și de un rafinament controlat cu minuție. De altfel, tentația autodefinirii, a reculului în oglinda poemului e unul
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
Teodor Vârgolici Contactele numeroase și variate pe care literatura română le-a întreținut, de-a lungul timpului, cu literatura universală au constituit adesea obiectul unor laborioase cercetări și exegeze, însă, în mod frecvent, acestea s-au concentrat fie la un singur moment, fie la un anumit aspect sau scriitor din diferite literaturi naționale. Astăzi, criteriile moderne ale comparatismului literar asigură o nouă viziune asupra relațiilor literaturii române cu literatura
Literatura universală în periodicele românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7183_a_8508]
-
de-ajuns să mă refer, în treacăt, la ierarhia demonilor, invers proporțională cu coeficientul de inteligență al acestora.) Ce mă nedumerește un pic este principiul după care Eugen Simion își stabilește alianțele intelectuale. Trei ar fi direcțiile mai noi ale exegezei lui Creangă. Prima e aceea radical etică (ilustrată strălucit de Valeriu Cristea, în Despre Creangă și Dicționarul postum al personajelor lui Creangă). De aici, portretul sângeros care se ascunde sub imaginea unei etanșe jovialități. Cea de-a doua, riguros estetică
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
a numelui mamei lui Capote. Asemănările biografice se opresc aici, dar cele comportamentale vor fi fost suficient de puternice pentru a-l împinge pe romancier la acest travesti cu pronunțate conotații psihanalitice. Cartea lui Sam Wasson nu e, însă, o exegeză a operei lui Capote. Din complicata rețea de scrieri imaginar autobiografice, el a decupat doar secvențele în care Capote a interacționat cu cei doi producători ai filmului făcut după cartea sa, Marty Jurow și Richard Shepherd. N-a fost nici măcar
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
și pentru toate tribulațiile acestuia: existențiale, profesionale, administrative, politice, sentimentale, sociale”, cum aflăm la pp. 45 - 46). Foarte bine informat, având o adevărată pasiune a amă- nuntului istoric, eseistul trasează, de la început, o schiță plauzibilă (și voltairian de optimistă) a exegezei caragialești (căreia îi adaugă, sagace, și una, paralelă, a interpretărilor teatrale): „Altminteri, eseistic și istoricoliterar nu stăm rău. Ba chiar stăm bine, de vreme ce, conform tradiției, mutații spectaculoase apar în lumea clasicilor cam o dată la una, două generații. În 1951 - 1952
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
din întreaga listă de contributori la bibliografia critică a lui I.L. Caragiale, chiar nici unul nu a elucidat, măcar intuitiv, în filonul său central, sufletul dramaturgului? Și a doua: oare însăși această elucidare constituie, acum, o nevoie sine qua non a exegezei caragialiene? Era ea obligatorie? Sincer, nu prea cred. Obiectul preocupării lui Dan C. Mihăilescu mi se pare în sine cam imprecis (și nu spun asta în virtutea unui pozitivism încăpățânat). Care ar fi, la urma urmelor, foloasele unei radiografii riguroase a
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
și schimbă postul (prostul?), adică, deh, zappează, este o formă de comunicare. Socială. Cu un impact negrăit de mare. Mai întîi, prin persuasiune. Prin repetarea încontinuă a numelor. Brandurilor. Care tind să devină mantre. Sau să înlocuiască mantrele. Publicitatea are exegeza ei. Hemeneutica ei. Escatologia ei. Unii se vor gîndi că este foarte postmodernă. Și au dreptate. Numai că, mai întîi, este cam... modernă. Sigur, acum și-a însușit întreg arsenalul postmodern. Iar dirijarea ei spre derizoriu vizează adresabilitatea către un
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
profilului literar al lui Sașa Pană, care se conturează acum ca un pregnant exeget al suprarealismului. Textele dedicate lui Tristan Tzara, Ilarie Voronca, M. Blecher, Claude Sernet, Jules Perahim sau Aurel Baranga merită să reintre în bibliografia de bază a exegezei avangardei românești. Ca și textele despre Apollinaire, Kafka, Nerval, pe care Sașa Pană îi interpretează ca precursori ai suprarealismului. Memorialistul avangardei este dublat, iată, de un critic aplicat și ingenios, capabil să găsească filiații și asociații neașteptate, în încercarea de
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
Prin Titu Maiorescu, literatura noastră din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a avut în centrul ei un personaj controversat. Dacă la Eminescu și la Caragiale, contemporanii săi, examinarea lucidă a operei ar trebui să înceapă prin înlăturarea exegezelor deformante, acumulate de-a lungul timpului, în cazul lui Maiorescu atitudinea partizană a comentatorilor a luat forme și mai acute. Teoretician literar, politician și ideolog cu o viziune extrem de clară asupra societății, el n-a putut fi interpretat după interesele
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]