1,998 matches
-
revizuirea tezei exterminării dacilor, către asumarea și în cele din urmă integrarea parțială a dacilor în fondul genetic al poporului român. Corifeu al Școlii latiniste, A.T. Laurian (1862) [1859] rămâne fidel paradigmei istoriografice a Școlii Ardelene, centrată pe teza exterminării dacilor, a originii pur romane, a identității romano-române și a provenienței italice a coloniștilor romani. În fapt, în literatura didactică de limbă română din Ardeal, care continuă să trateze Transilvania ca parte integrantă a patriei maghiare, enunțurile forță ale Școlii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Drept dovadă, în manualul de Istoria patrieĭ în legătură cu evenimentele epocale din istoria universală pentru școléle poporale române (patria însemnând, bineînțeles, Ungaria), V. Goldiș (1896) continuă să susțină atât teza explicită aoriginii pur latine a românilor, cât și teza implicită a exterminării dacilor (p. 17). Față de aceasta, o primă torsiune prin care pozițiile clasice ale paradigmei latiniste ale Școlii Ardelene au fost dezarticulate a fost inițiată de I. Heliade Rădulescu (1861) în Prescurtarea sa de istoria românilor. În răspărul atitudinii încetățenite de la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
indiferență sau condescendență a barbarilor care au fost cuceriți de romani, Heliade Rădulescu își declară deschis admirația față de virtuțile războinice și patima libertății demonstrate de daci. Însă decisivă nu este atât pozitivarea retrospectivă a dacilor, cât mai ales revizuirea tezei exterminării. Deși Traian "Intreprinsse dar un resbel de exterminațiŏ, dupŏ cum mai făcusserŏ Romanii și airea ca la Ierusalem și la Corinthu" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 19), este posibil totuși ca o parte a dacilor să fi supraviețuit. "Dacii, dupŏ un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au dezvoltat în paralel cu evoluția românilor, formând o para-românitate dacică, a fost continuată de A.D. Xenopol, care a stabilit paradigma daco-romanismului. Fără să abandoneze romanitatea primară a românilor, Xenopol îi asimilează pe daci în acest fond romanic. Desigur, teza exterminării nu mai poate fi menținută în fața probelor incontestabile care atestă supraviețuirea populației autohtone. Totuși, pentru a consolida noua cucerire, "Traian au așezat aicĭ o mulțime de Romanĭ saŭ Latinĭ, luațĭ parte din Italia, parte din alte țĕrĭ ale imperiuluĭ Roman
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
transformată ulterior într-un autentic program cultural al dacismului, a fost examinată minuțios de către O. Babu-Buznea (1979). În stadiu embrionar, dacismul virtual se găsește încă în scrierile Stolnicului Constantin Cantacuzino, singurul din tradiția cronicărească ce nu doar că respinge teza exterminării, susținând în schimb continuitatea dacilor, ci și formulează prima variantă a doctrinei daco-romane a etnogeniei românești. La baza sa stă teza încrucișării celor două popoare combatante în faza postconflictuală a stăpânirii romane (Babu-Buznea, 1979, pp. 25-26). Ideea este reînsuflețită de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
capitaliștii burghezi, pe care "partizanii intrării în acțiune alături de Antantă [îl] flutură în fața opiniei publice în mod demagogic" (Roller, 1952, p. 509). Rostul principal al războiului, după cum s-a pronunțat Lenin, a fost "desbinarea și înșelarea naționalistă a muncitorilor și exterminarea avantgărzii lor" (Roller, 1952, p. 507). Dacă războiul mondial este supus unei convertiri semantice din "război pentru întregirea neamului românesc" în "război imperialist", Unirea din 1918, evenimentul epocal în viziunea naționalistă, nici măcar nu este menționat în manualul de Istoria RPR
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
își are ca moment fondator tocmai prăbușirea celui de-al Treilea Reich, astfel că alături de milionele de tone de moloz rămase în urma bombardamentelor aeriene ale aliaților, noua Republică Federală a moștenit și milioanele de victime produse de aparatul instituțional de exterminare în masă pus în funcțiune de regimul nazist. Odată cu repararea fizică a țării distruse de război s-a dat startul unui proces simultan de reparare morală. Însă, dacă milioanele de tone de moloz au putut fi îndepărtate de pe străzile orașelor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi îndepărtate de pe străzile orașelor desfigurate de raidurile aeriene, milioanele de victime umane care au sfârșit executate cu bestialitate de trupele Einsatzgruppen din cadrul Schutzstaffel (SS), sau gazate cu aceeași bestialitate tehnologică și apoi incinerate în crematoriile din rețeaua lagărelor de exterminare, nu au putut fi la fel de ușor eliminate din conștiința publică a societății germane post-naziste. Imediat după sfârșitul războiului, teoretizând din mijlocul ruinelor, Karl Jaspers (2000) [1947] a pus în discuție dificila chestiune a "vinovăție germane" pentru Război și Holocaust, distingând
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cultivând panica, nesiguranța și înlocuind rațiunea cu iraționalul. Atmosfera socială de panică și ură va lua formele agresive ale conduitelor de violență socială orientate către „grupurile țintă” asupra cărora vor acționa segregațional, începând prin a-i izola, apoi trecând la exterminarea fizică a acestora. Discursul colectiv și psihozele sociale Factorul esențial de producere, menținere și configurare al psihozelor sociale este reprezentat prin discursul colectiv. Înțelegem prin termenul de discurs colectiv acel limbaj social-politic ce exprimă o anumită ideologie și care permanent
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lumea terestră. În plus, spaniolii și aztecii nu duc același război. Pentru primii, este imposibil să nu-și atingă scopul (a pune mîna pe aurul unei lumi, a o aduce pe calea adevăratei credințe), chiar dacă pentru asta e nevoie de exterminare; pentru ceilalți, este imposibil să nu facă cît mai mulți prizonieri de sacrificat. Pînă să se adapteze din punct de vedere militar, pentru azteci e deja prea tîrziu. Cu atît mai mult cu cît imposibilul care îi face să tolereze
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și imposibil nu e, oare, periculoasă, n-ar trebui să o îndepărtăm în mod categoric? Dezbaterea nu privește doar știința și progresul tehnic. Să ne gîndim la posibilele deschise de naziști sau de regimul sovietic. "Lagărele de concentrare și de exterminare ale regimurilor totalitare, scrie Hannah Arendt, servesc drept laboratoare în care principiul fundamental al totalitarismului totul este posibil e validat 99." O lume care-și creează tot timpul și mai multe posibile e o lume barbară. Un nou eroism, dedicat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
competiția verticală o comunitate ce simte o puternică presiune din partea unui proiect integraționist (presiune de sus) ori secesionist/ regionalist (presiune de jos). Un al patrulea posibil tip ar fi cel al depopulării prin catastrofe umanitare, naturale, războaie sau politici de exterminare. Condiția ca amenințările de acest gen să fie considerate de ordin societal este ca ele să se refere nu la siguranța indivizilor, ci să privească perpetuarea grupului ca întreg. Comunitățile pot reacționa la amenințări printr-o varietate de mijloace, de
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
unei colonii evreiești în Europa de Est în zona din jurul Lublinului, dar ulterior, după invadarea URSS, "soluția finală" a relevat fața sinistră a programului antisemit. Programul "soluției finale" a fost adoptat în ianuarie 1942, în cadrul Conferinței de la Wannsee, condusă de Himmler 653. Exterminarea în masă a evreilor a luat proporții, de la asasinatele săvârșite în Uniunea Sovietică de Einsatzgruppen la lagărele de exterminare din Belzec, Treblinka, Auschwitz-Birkenau sau Buschmannshof ("lagărele Krupp", cea mai neagră perioadă din istoria familiei Krupp). Se estimează că numărul total
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
sinistră a programului antisemit. Programul "soluției finale" a fost adoptat în ianuarie 1942, în cadrul Conferinței de la Wannsee, condusă de Himmler 653. Exterminarea în masă a evreilor a luat proporții, de la asasinatele săvârșite în Uniunea Sovietică de Einsatzgruppen la lagărele de exterminare din Belzec, Treblinka, Auschwitz-Birkenau sau Buschmannshof ("lagărele Krupp", cea mai neagră perioadă din istoria familiei Krupp). Se estimează că numărul total al victimelor este de 6 milioane 654. Se afirma, la un moment dat, că nu a fost găsit niciun
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Mozambic. Adu-ți aminte, spusese, de fotografiile neliniștitoare pe care Atget le-a făcut la Paris: pantofi vechi, aliniați pe rafuri, așteptându-și stăpânii, care par imposibili. Ori celelalte sute de pantofi, puși grămadă unii peste alții În lagărele de exterminare fasciste. - Ce ciudat, a comentat Markovic. Întotdeauna am crezut că pictorii Înfrumusețează lumea. Că Îndulcesc urâțenia. Faulques n-a răspuns. Totul depindea, gândea el, de ce avea privitorul În minte În vreme ce se uita ori de ce Îi băga pictorul În minte. Pantofi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
opuse determină angajamentul fizic, trecerea la act și explozia violenței. Cel mai adesea, propaganda politică se înrădăcinează în istorie, ea pune mâna pe motivele trecutului pentru a realiza un montaj, o mitologie modernă care poate ajunge la un program de exterminare a celuilalt, ca în Rwanda. Pe plan antropologic, războiul apare drept un termen prea cuprinzător, care nu permite să ne dăm seama de diversitatea situațiilor. Numai în "lumea" melaneziană, putem distinge o jumătate de duzină de tipuri de conflicte. Războiul
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Se uită, în primul rând, numărul enorm de intelectuali, scriitori care au înfundat închisorile regimului Dej, care au murit la Aiud, Gherla, Sighet, Canal (mormântul burgheziei românești) etc. A aprins cineva o lumânare și pentru acești morți? S-a urmărit exterminarea efectivă a întregii vechi clase intelectuale românești. Am stat în închisoare cu sute de astfel de intelectuali, cu zeci de scriitori de toate orientările și calibrele: de la Mircea Vulcănescu la Nichifor Crainic, de la I. Petrovici la N. Davidescu, de la Radu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
-i pretinde nimeni să fie Rambo, să se bată cu zece inși deodată.) Ceea ce este însă absolut sigur teroarea și frica sunt urmarea brutalității extreme, sălbatice, a represiunii, colectivizării, deportării, execuțiilor (cazul Căciulați etc.), condam și cultură nărilor, regimului de exterminare din închisori etc. etc. în închisoare am auzit o formulă spirituală: Victime ale statisticii. Arestăm, cu alte cuvinte, 4-5% din populație, ca restul de 95-96% să stea cuminte. Să nu se opună. Să nu reziste. Să creadă că situația este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mărturiilor unor oameni deportați în Siberia. Fără a fi scriitori, supraviețuitorii acestui martiriu realizează o frescă tulburătoare, plină de dramatism, a calvarului prin care au trecut. Etapele deportării, vânătoarea de oameni, tinerețea (sau viața) irosită în minele siberiene, osândirea la exterminare, folclorul deportaților, nedreptatea ce li s-a făcut la întoarcerea acasă sunt consemnate în rubrica „Golgota neamului românesc”, care va concura cu „Pagini din Cartea Neagră a Bucovinei”: Ca un trăsnet din senin de Ion Nandriș, Balada copiilor deportați de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
al morții pe care-l așezau în Septentrionul cețos, geții n-ar fi căutat moartea cu atâta frenezie de n-ar fi socotit-o prilej de izbăvire. Tradiția spune că Decebal și toate căpeteniile sale s-au sinucis la Sarmisegetuza, exterminare masivă care nu e un simplu semn de deznădejde ci o încredere nețărmurită în salvarea divină. Invazia romană, căci invazie a fost oricât am colora-o, ne-a lăsat o limbă nouă și mult sânge din acele părți ale imperiului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
soi de Polonius, curtean lingușitor și poltron, predat de vodă furiei populare, formează un al doilea act puternic. Dezorientarea vulgului și hotărârea lui irațională de a cere "capul lui Moțoc" sunt de o rară fericire. Mai departe urmează lupta de exterminare a Lăpușneanului, a cărui zvârcolire lasă impresia unei solide creațiuni literare. ANTON PANN Anton Pann (1797-1854) era din tagma psalților, pricepuți în "ifose" și "aghioase", în "tereremuri" și "nenenale" sub semnul vestitului Cucuzel dela Durazzo. O mare parte din cărțile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
circumscrierea lor parțială (în ignorarea lor), și nu sunt generalizabile ca scheme de analiză"400. Mai mult, consideră Baudrillard, cele două câmpuri critice se află în plină criză, iar construirea unei teorii noi, radicale, nu se poate înfăptui decât prin exterminarea lor. Practic, la o asemenea precipitare a crizei marxismului și la apariția unui stil de scriitură netributar formei sale vom asista de aici înainte în evoluția scrierilor autorului francez. Într-o primă etapă a criticii marxismului, Baudrillard a orientat analiza
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
spectacol, scenă, teatru, când totul devine de o transparență și o vizibilitate imediate, când totul este expus luminii puternice și inexorabile a informației și comunicării"444. În Le crime parfait, Baudrillard face reconstituirea istoriei unei crime crima realului și a exterminării iluziei vitale, radicale a lumii. În stadiul actual, nu doar realul nu este posibil, ci și iluzia cine acceptă conceptul de "iluzie" asumă într-un fel și termenul de "realitate". În orizontul descris de către simulare, dispariția realității și a iluziei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reală"506. Strategia violentării lucrurilor și abordărilor evidente, a refuzului de a consimți la o organizare de tip sistemic, are efecte și asupra modului în care este privit și utilizat limbajul. Și asupra acestui domeniu se răsfrânge aceeași dorință de exterminare a semnificațiilor obișnuite, de realizare a unei rupturi în limbaje și categorii. Baudrillard își axează această perspectivă pe două moduri diferite de a privi realitatea 507: o viziune confortabilă asupra realității, care se bazează pe presupoziția că unei idei îi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se poate compara cu Albinovanus, atunci se dă de înțeles, cu o anumită lipsă de modestie din partea poetului Ovidiu se compară cu Hercule la necaz: dușmanii lui Hercule (= Ovidiu) ar trebui să fie îmblânziți de către Tezeu (Albinovanus). Invitația preterețială la "exterminarea dușmanilor care obstacolau accesul în Istm" se naște din zbuciumul lăuntric al conștiinței sale. El este de-acum aproape disperat de lunga așteptare și de dorul chinuitor de Patrie: "să mi se dea licoarea de lotus care te face să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]