3,552 matches
-
mai greu de explicat. Nimic nu mă împiedica să încerc s-o cuceresc pe Livia fără să mă complic cu o căsătorie. De aceea nici nu mai încerc să caut motivele. Din câte îmi amintesc am mai avut o mică ezitare în ultimul moment și mi-am găsit un pretext: că vreau să-l anunț pe tata de intenția mea. M-am dus, deci, după ce nu-l mai văzusem din vremea școlii de corecție, să-l caut pe domnul pictor Petric
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sănătatea sa. Și tocmai această conștiință a dependenței sale îl poate pierde. Îl face să fie prudent, să se teamă de microbi, de infecții, să cântărească și să măsoare mereu, să aibă o mie de spaime și o mie de ezitări. În timp ce un bolnav nu mai are motive să se teamă de toate astea. Cel mult e îndreptățit să se teamă că boala nu-l va devora cu totul. În rest, scapă de toate constrângerile sănătății. Un bolnav poate ajunge acolo
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
libertate. El poate râde de toate prudentele sale și de toate spaimele. Odată ce l-a cuprins, boala lui sfântă îl lasă liber pentru curaj. În mod normal, n-ar mai trebui să fie timorat în fața destinului. A scăpat de mizeria ezitărilor ca de o infecție. Poate, în sfârșit, să calce în picioare vechile lui precauții și să-și umple plămânii cu aerul tare al tuturor pericolelor. Nu mai trebuie să asculte de sănătatea lui despotică, poate să acționeze și împotriva lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cerul și îi lumină fața. Am simțit în spate o rafală de ploaie repezită de vânt. "Hai, intră", zise Marta cu o voce îndoită și se dădu la o parte ca să-mi facă loc. Nu m-am arătat mirat de ezitările ei. Nici nu aveam de ales. O criză de vanitate m-ar fi silit să plec, să înfrunt furtuna care era gata să se dezlănțuie. Pe de altă parte, mirosul de busuioc din cameră m-a calmat și în clipa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
jos. Într-o după-amiază a venit la mine extrem de tulburat. ― M-a chemat Moașa. Era acolo și Arhivarul care nota tot. ― Și? ― M-au întrebat dacă știam... ― Dacă știai ce? m-am enervat, căci mă călca pe nervi uneori cu ezitările lui. ― Dacă știam despre combinațiile urzite de tine. Lucrurile luaseră o întorsătură amenințătoare. Mopsul săvârșise totuși sacrilegiul de a deschide mormântul Bătrânului și găsise maldărul de frunze. Venise și povestise totul Moașei, acuzîndu-mă că măsluisem acel mormânt ca să ascund adevăratul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trebuia să mă gândesc decât la mine însumi, îmi repetam. Celorlalți, să le arunc, ca Martei, o cioară moartă. Mănușa mea, provocarea mea. Așa procedează cei care sânt adevărați vânători și vor să nu devină niciodată vînat! O clipă de ezitare și-ți smulge altul pușca din mână; apoi te împinge înainte și-ți lipește țeava de ceafă. Îmi venea să strig acum: "Mulțumesc, Dinule, că mă ajuți să mă scutur de ultimele sentimente. Complet fără inimă, voi fi de temut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ele când îți cad pe cap. Au fost pe lume tot atâtea ciume câte războaie. Și totuși, ciume și războaie îi găsesc pe oameni întotdeauna la fel de nepregătiți. Doctorul Rieux era la fel de nepregătit ca si concetățenii noștri și astfel trebuie înțelese ezitările sale. Tot așa trebuie înțeleasă și starea sa de spirit împărțită între îngrijorare și încredere. Când izbucnește un război, oamenii spun: "n-are să dureze, prea e stupid". Și, fără îndoială, un război este desigur prea stupid, dar asta nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
astfel să determin analize în care laboratorul crede că recunoaște bacilul scurt și gros al ciumei. Pentru a spune tot, trebuie să precizez totuși că anumite modificări specifice ale microbului nu coincid cu descripția clasică. Richard sublinie că asta îndreptățea ezitările și că cel puțin ar trebui să se aștepte rezultatul statistic al seriei de analize începute de câteva zile. Când un microb, spune Rieux după o scurtă tăcere, este capabil ca în timp de trei zile să mărească de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un microb, spune Rieux după o scurtă tăcere, este capabil ca în timp de trei zile să mărească de trei ori volumul splinei, să dea ganglionilor mezenterici volumul unei portocale și o consistență păstoasă, acest microb tocmai că nu îndreptățește ezitările. Focarele de infecție sunt în extensie crescândă. În ritmul în care se răspândește maladia, dacă nu e oprită energic, ea riscă să omoare jumătate din oraș în mai puțin de două luni. În consecință, e puțin important dacă dumneavoastră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și cădeți în genunchi." Afară ploaia se întețea și această ultimă frază rostită în mijlocul unei liniști absolute, adâncită încă și mai mult de zgomotul aversei pe vitralii, a răsunat cu un asemenea accent, încât câțiva ascultători, după o clipă de ezitare, s-au lăsat să lunece de pe scaun în genunchi. Alții au crezut că trebuie să le urmeze exemplul încât, din om în om, fără alt zgomot decât pârâitul câtorva scaune, întreg auditoriul s-a pomenit curând în genunchi. Paneloux s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am în seara asta ! Rieux l-a bătut ușor pe umăr și îi spune că dorea să-l ajute și că povestea lui îl interesa mult. Grand păru acum ceva mai liniștit, și, ajuns în fața casei, după o clipă de ezitare, îl invită pe doctor să urce un moment. Rieux acceptă. În sufragerie, doctorul, la invitația lui Grand, se așează în fața unei mese încărcate de hârtii pline de un scris microscopic cu multe ștersături. \ Da, asta e, îi spune Grand medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe care Grand a acceptat s-o facă. DIN ACEST PUNCT DE VEDERE, NARATORUL, ÎN MAI MARE MĂSURĂ DECÂT RIEUX SAU TARROU, CONSIDERA CĂ GRAND ERA REPREZENTANTUL REAL AL ACELEI VIRTUȚI LINIȘTITE CARE ANIMA FORMAȚIILE SANITARE. EL SPUSESE DA, FĂRĂ EZITARE, CU BUNĂVOINȚA CARE ÎI ERA PROPRIE. CERUSE DOAR SĂ FIE FOLOSIT LA TREBURI MAI MICI. ERA PREA BĂTRÂN PENTRU ALTELE. ÎNTRE ORELE OPTSPREZECE ȘI DOUĂZECI LE STĂTEA LA DISPOZIȚIE. ȘI CÂND RIEUX I-A MULȚUMIT CĂLDUROS, EL S-A MIRAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
SPRE ODAIA SA, RAMBERT S-A ÎNCRUCIȘAT PE SCARA HOTELULUI CU TARROU. ― Mă duc să mă întâlnesc cu Rieux, spune acesta din urmă, vreți să veniți și dumneavoastră ? \ Nu sunt niciodată sigur că nu-l deranjez, spune Rambert după o ezitare. \ Nu cred, mi-a vorbit mult despre dumneavoastră. Ziaristul reflecta: \ Știți ce ? spune el, dacă aveți un moment liber după cină, sau chiar mai târziu, veniți amândoi la barul hotelului. \ Asta depinde de el și de ciumă, spune Tarrou. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cuvinte de neînțeles, Tarrou a adăugat: Nici doctorul și nici eu n-o să vă denunțăm. Istoria dumneavoastră nu ne privește. Și apoi, nu ne-a plăcut niciodată poliția. Haideți, stați jos! Rentierul se uita la scaun, și apoi, după o ezitare, s-a așezat. Un moment mai târziu, a oftat: \ E o istorie veche, a recunoscut el, pe care au scos-o din nou la lumină. Credeam că a fost uitată. Dar e unul care a vorbit. M-au chemat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai multe zile. Ceea ce a urmat nu s-a aflat mai apoi, decât din povestirile gazdei. Dimineața, ea se sculase devreme, conform obiceiului. După un timp, mirată că nu-l vede pe părinte ieșind din odaie, se hotărâse, după multe ezitări, să-i bată în ușa. Îl găsise încă în pat, după o noapte de insomnie. Suferea de o apăsare în piept și părea mai congestionat ca de obicei. Conform propriilor ei cuvinte, îi propusese cu amabilitate să cheme un medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am permis să fac ficțiune, ci am oglindit cât mai veridic adevărul vieții. Am pornit pe acest drum după multă chibzuință și mai ales în urma unor substanțiale insistențe venite din partea unor persoane, care m-au determinat să trec de la momentul ezitării, la momentul afirmării celor scrise. Un rol determinant l-a avut d-na Felicia Obrocaru-Soloviev, colegă de facultate cu fiicămea și care, aflându-se ca musafiră la Paris, a dat peste redactarea specială pentru familie, nicidecum spre a fi publicată
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
invitații la nuntă peste vro săptămână. Ș-ai să ai și tu câte o mică proprietate ’nainte să treacă anu’, fetițo. Și pensia de la căile ferate! Doamna Reilly era de acord cu tot ce auzea, dar întrebă cu o ușoară ezitare: — Și cu comuniștii? — Nu-ți face gânduri din cauza lor, dragă. Scăpăm noi de ei! Claude o să fie prea ocupat să-ți aranjeze casa. O să aibă destul de lucru ca să prefacă odaia lui Ignatius într-un cuib de porumbei. Izbucni în hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spuse acesta și întoarse ecranul, așa încât bărbatul mai în vârstă să vadă o serie de linii negre în formă de dinți de ferăstrău. Nivelurile audio de stres au rămas în limite normale. Nu au existat în nici un moment modele de ezitare care să indice o interferență prefrontală cu partea cognitivă. Tipul nu minte. Sau, cel puțin, el este convins că așa s-a întâmplat. — Interesant, spuse avocatul. Dar asta nu contează. N-avem nici cea mai mică șansă să-l scăpăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
asemenea măsură Încât atunci când a sosit desertul, Matt nu a mai avut nici o reținere să strice aranjamentul impecabil al afinelor din Albastrurile de Aprilie Aduc Galbenurile de Mai de Peter Kitchell, iar Armanoush nu a avut nici cea mai mică ezitare când a Înfipt lingurița În crema de zahăr ars tremurătoare și catifelată ce reproducea tabloul lui Jackson Pollock, Substanță Pâlpâitoare. Însă În ce privește conversația n-au fost În stare să facă nici măcar jumătate din progresele pe care le făcuseră cu mâncatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ai mai gândit la Paradoxul Ienicerilor? El era! El! El! Armanoush a recitit cele două rânduri, după care a scris: — Da, m-am gândit. Însă apoi n-a știut ce să mai scrie. Ca și când și-ar fi dat seama de ezitarea ei, Baron Baghdassarian a continuat. E foarte frumos din partea ta că te Înțelegi atât de bine cu familia aia. Și te cred când spui că sunt oameni buni la suflet, interesanți În felul lor. Însă nu-ți dai seama? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încăperea. — Ăla de colo e aparatul meu de ras? — Da, a mărturisit Zeliha. Tocmai aveam de gând să-l pun la loc. — Ce-ai făcut cu aparatul meu de ras? — Nu e treaba ta, a răspuns, deși cu o oarecare ezitare. Nu e treaba mea? a Întrebat Încruntându-se și mai tare. Te furișezi În camera mea, Îmi furi aparatul de ras, te razi pe picioare ca după aia să le arăți tuturor bărbaților din vecini și mai spui că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mereu dincolo de insesizabil. Viitorul este mereu în schimbare. Dar poate defapt e destinat sa fie într-un fel anume, poate nu e chiar ușor de schimbat acest viitor... poate toate alegerile noastre ne duc inevitabil la anumite rezultate, chiar și ezitările, chiar și îndoielile, chiar și modificările de direcție, toate pot fi anume stabilite... dar cine să știe adevărul în această privință? De exemplu, dacă mă întrebi pe mine acum ce planuri de viitor am, nu pot să spun categoric ceva
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
De exemplu, dacă mă întrebi pe mine acum ce planuri de viitor am, nu pot să spun categoric ceva anume, pentru că nu știu dacă e posibil să fie așa... cred că am căpătat o oarecare nesiguranță în privința asta, o oarecare ezitare în a alege un răspuns decis, deși nu e genul meu să îmi lipsească hotărîrea. Dar viitorul poate că e incert, imprevizibil și independent de noi, în mare măsură. Dacă e să fie, e oricum. Ce trebuie să fie, este
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
romb. Din nou cartea lui Porfiri, juvetele de inimă neagră, nu se potrivea. Bărbatul dădu din cap amenițător și întoarse încă două cărți, dar nici acestea nu erau pe măsura celor ale lui Porfiri. Cei doi jucători se priviră fără ezitare unul pe celălalt, ca și cum aceasta ar avea vreo influență asupra cărților pe care le jucau. Mâinile lui Porfiri tremurau, iar palmele începeau să-i transpire. Cu toate acestea nu dorea ca jocul să se termine. Cu fiecare carte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Sunt Porfiri Petrovici, magistrat investigator. Este în legătură cu o serioasă speță criminală. Porfiri se uită în jos pe stradă, și apoi direct în ochii neînfricați ai menajerei. Poate ar fi mai bine dacă m-ai pofti înăuntru. Menajera aprobă fără ezitare, înclinându-se ușor în timp ce închidea ușa. Porfiri păși pe parchetul lustruit din holul cald, mobilat comfortabil și fără excese. Pereții și podeaua erau plini de carpete caucaziene, iar în aer se simțea un miros de mirodenii care îi gâdila plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]