1,988 matches
-
celeilalte. Trecând pragul casei simți că Nicky emana un miros neplăcut. În câteva minute Carlina reușise să îl spele dându-i alte hăinuțe, aducându-l la o plăcută stare de primenire. Nicky însemna miezul vieții în casa lor. Era o fărâmă de om, o păpușică vie, o jucărie preferată. În ochii Carlinei și ai lui Valentin, Nicky era ca o oază-ntrun pustiu, tabloul preferat al celui care îl pictase. Dumnezeu fusese darnic când îl crease. Toți îl iubeau și îl îndrăgeau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
maică-sa după ce fusese adus de la bunici, unde crescuse aproape patru ani de zile. Apartamentul era compus din trei camere, era spațios și cu toate dependințele necesare. Copiii erau bucuroși că vor avea camera lor. Aici avea să se adune fărâmă cu fărâmă, radiografia vieții lor. Faptul că avea doi copii îi dădea un motiv de mulțumire. Se simțea ca 109 după un meniu îmbelșugat, admirându-i și nerefuzândule nimic. Nicky era un copil misterios și plin de veselie. Era ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
după ce fusese adus de la bunici, unde crescuse aproape patru ani de zile. Apartamentul era compus din trei camere, era spațios și cu toate dependințele necesare. Copiii erau bucuroși că vor avea camera lor. Aici avea să se adune fărâmă cu fărâmă, radiografia vieții lor. Faptul că avea doi copii îi dădea un motiv de mulțumire. Se simțea ca 109 după un meniu îmbelșugat, admirându-i și nerefuzândule nimic. Nicky era un copil misterios și plin de veselie. Era ca argintul viu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nuferii din ei erau veștejiți, iar ramurile nu mai băteau în geam. Carlina simțea că nu mai are suflet în ea, că îmbătrânise rapid și se transformase în nimic. Paharul se umpluse. Cutia cu 121 radiografia vieții în care adunase fărâmă cu fărâmă se deschise. Familia devenise ca un covor de șters, iar sensul ei pălise. Pentru ea familia însemna totul și credea că dacă nu ai familie ești un nimic. Înainte de ’89 erau interzise jocurile de noroc, să deții reviste
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ei erau veștejiți, iar ramurile nu mai băteau în geam. Carlina simțea că nu mai are suflet în ea, că îmbătrânise rapid și se transformase în nimic. Paharul se umpluse. Cutia cu 121 radiografia vieții în care adunase fărâmă cu fărâmă se deschise. Familia devenise ca un covor de șters, iar sensul ei pălise. Pentru ea familia însemna totul și credea că dacă nu ai familie ești un nimic. Înainte de ’89 erau interzise jocurile de noroc, să deții reviste porno, să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai fac efectul. Tu să ai grijă de tine pentru că unii oameni cred că dacă distrug un om bun, lumea pentru ei va fi mai bună, iar durerea poate fi mai mare atunci când nu cunoști urmările. Orice om cu o fărâmă de judecată știe negreșit că te poți încrede în Cel de sus. Când pleci la un drum mai lung se spune „Doamne ajută!” urmat de semnul crucii. Să ai grijă ca nu cumva să-i întorci spatele vreodată lui Dumnezeu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să se despartă de frățiorii ei. Când tatăl său ținea cont de părerea ei, bucuria îi era evidentă. După ce se recăsătorise taică-său, mama ei vitregă o crescuse cu toată dragostea și cum știuse ea mai bine. Deși era o fărâmă de femeie, era energică. Bunătatea ei o făcuse să accepte să crească patru copii, fără să aibă și ea vreo unul, fără a avea multă experiență. O învățase cum să se poarte în lume, o învățase școala vieții. Acum strângea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Alin. E o întunecime goală uneori, iar noaptea asta pare să fi învăluit în ea toate câte sunt. Dacă priviți cerul, parcă toate se mișcă și acolo, iar întregul Univers e într-o continuă mișcare și schimbare, iar noi niște fărâme manevrate la rândul nostru de o forță teribil de mare pe care n-o putem vedea, dar o simțim cu toată ființa noastră. - Ideile astea îți trec acum prin cap? Zise Simion. - Bineînțeles, dar altceva mă frământă acum. - Hai, continuă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că aduce un suflu proaspăt într-o cinematografie terminală nu a interesat interminabilul șir de intelectuali chipurile informați de la noi. (Căci de la publicul de rând nu poți emite mari pretenții, câtă vreme : 1. n-a existat nici cea mai decentă fărâmă de publicitate și 2. filmul n-are nici pe departe distribuția unei șuse demne de Sala Palatului.) “i suspect pentru că felul în care a fost aruncat pe piață de către Româniafilm seamănă mai degrabă cu un hai să ne spălăm pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fiindu-i „un crez și un foc nestins” (p. 64). Cum harul artistului se cristalizează în opera, tot astfel în creație se vede artistul. E vorba despre biografia interioară a operei, fiindcă în opera, într-o înlănțuire iminentă, autorul disipează fărâme din experiențele sale de viață, din iubirea și amărăciunea, extazul și căderile ființei sale. Creatorul comunica cu lumea, exprimându-se într-un mod singular prin linie și culoare. De aceea se simte singur în mijlocul mulțimii, insă înconjurat de lume în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
trebuie să ajungă la destinație, îmi spune doamna blondă, ucigîndu-mă cu permanentul ei surîs ironic, un fel de "du-te-ncolo, vino-ncoa-ce, lasă-mă și nu-mi da pace". Trebuie, neapărat, să ajungeți și dumneavoastră? o întreb, aruncîndu-mi în luptă fărîma de farmec ce cred că o pot stîrni cu un început de surîs și o privire clară, deschisă. Cum adică?! se miră capul blond, buclat, asigurîndu-mă din surîsul privirii că a înțeles perfect întrebarea mea. Orașul e foarte frumos. Păcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca un reflector, a rîs de mine, spunîndu-mi că ești una dintre fostele Ane de Niciunde, cum le-a numit seara aceasta moș Toader. Ei și?! În fiecare femeie pe care-am s-o iubesc, voi căuta să descopăr o fărîmă din tine..." Îmi încetinesc pasul, uitîndu-mă lung în sus, spre stele: tare s-a mai liniștit cerul!... Strănut de două ori în batista udă, nasul mă ustură. Visez la un ceai cald, o aspirină și un somn lung, odihnitor... Altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
m-am simțit de Îndată jenat că eram În uniformă” <endnote id="(565, p. 124)"/>. Riscând mult, acest ofițer lua poziție de drepți În fața evreilor stigmatizați și Îi surprindea prezentându- le onorul cu un salut milităresc. Era astfel răzbunată o fărâmă din imensa umilință la care erau supuși. „Acest eveniment m-a tulburat - Își aduce aminte, după jumătate de secol, un doctor evreu din Paris - și m-am Întrebat multă vreme ce semnificație putea să aibă acel gest” <endnote id="(380
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu o plasă contra țânțarilor brodată artistic, pe partea cu masă un bar care delimitează bucătăria, și un televizor în colțul opus (am constatat că televizorul este nelipsit chiar și în mizeria cea mai neagră, cu condiția să existe o fărâmă de electricitate. Este o formă eficientă de scăpare din realitatea imediată, aici, și, de fapt, și în societatea vestică). Casa, fără apă curentă, cu toaleta în curte și, după toate aparențele, fără nici o altă cameră. Mă întreb pasager unde voi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o familie care primește oaspeți. După ce i-am oferit necunoscutei platouri cu mostre din diversele mâncăruri naționale, am reluat cântecele, fiecare pe limba lui. Eu am Încercat să aduc cum puteam un omagiu Mariei Tănase, străduindu-mă să evoc o fărâmă din melancolia dorului cu Cine iubește și lasă. Efectul cel mai puternic l-a avut Joăo, cântând În portugheză o melodie care și acum, când o aud, Îmi provoacă fiori. Datorită lui am descoperit fadoul, cu tristețea sa sublimă. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
în zori chiar vor muri cu toții... Numai eu am avut nefericirea să supraviețuiesc... Toți sfinții, arhanghelii, Dumnezeu din Ceruri n-ar mai fi putut salva Constantinopolul asediat ce se zbătea în spasmele morții. Noi, pe ziduri, luptam deznădăjduiți, cu ultima fărâmă de putere, după săptămâni și săptămâni de asediu. Prea bine știam că n-avem scăpare, știam că vom muri, dar voiam să cădem cu spada în mână, odată cu orașul... Oare trebuie să ne amintim toate acestea? se smulge el brutal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de stea căzătoare! Restul averea, gloria, puterea e fum, e deșertăciune amăgitoare, efemeră. Dragostea și moartea, cele două jocuri fatale ce m-au fascinat, le-am jucat pătimaș pe amândouă. Te sfătuiesc să alegi dragostea. În fructul ei e o fărâmă de nemurire... Îmi amintesc un cântec ce-l cânta o fată de la țară, la noi, la moșie; stătea pe malul Oltului și-și jelea iubitul ce nu s-a mai întors din bătălie. Ea nu știa că o ascult. Cânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sunt numărate... Dar trebuie să punem umărul, să ne arătăm credința față de domnia ce va să vină: "Să-i netezim cărarea"... Ferește-ne, Doamne, se îngălbenește Negrilă. Isaia, cu fălcile încleștate, șuieră cu patimă, crișcă din măsele să le facă fărâme: Cu ce pohtă am să mușc din el! Lup o să fiu! O să-l sfâșii bucată cu bucată! Să simtă toată durerea! Voi răzbuna toate umilințele! Toate! Să fim cu ochii-n patru, mormăie Alexa. Un pas greșit, un cuvânt scăpat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Scaunului de la Suceava", în slava încununată cu laurii biruinței, în uralele Moldovei, ale Europei, chiar... Dar "Mare", cu adevărat, nu e decât acela care, în nenorocire, înfrânt, zdrobit, la pământ, părăsit de oameni, rănit și singur, stoarce din el ultima fărâmă de putere, înalță capul și spune mândru: Merg înainte și credința-mi va veni!" Ștefan, tulburat, tace. Se duce la fereastră, se întoarce, nu-și află locul. Izbucnește: Un voievod, singur, fără oaste, fără țară nu există... La ce-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
așa că folosi cele câteva secunde de răgaz ca să se odihnească. Omul încercă să spargă gheața, să dea în ea cu piciorul, dar încălțămintea lui de cârpe nu era bună pentru așa ceva. Lovi cu bățul gheața albastră, dar săriră abia câteva fărâme: gheața nu se rupea, omul obosi și se lăsă să cadă pe gheață gâfâind. Rața continua să înoate în copcă. Omul se repezi spre ea înjurând și aruncând cu pietre. Rața dispăru din nou și reapăru în prima copcă. Alergară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în îngrijite costume naționale. Acest peisaj citadin, astăzi, este un fapt de aleasă mândrie pentru unii, mâhniți că patriotismul este bagatelizat și asimilat unor pervertiri ideologice gălăgioase, chinuitoare în trecutele exaltări de paradă. Este meritul dascălilor că mai păstrează o fărâmă de interes pentru ce a fost valoros în trecut. Pentru aceasta în cazul de față merită menționate preocupările câtorva cum ar fi: Mariana Holicov, AbuRmeileh Feliția, Lorena Bujor, Daniela Dumitrașcu, Ileana Roșcan, Luminița Mavropol. Nuțu Pivniceru, Elena și Vasile Blaga
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
briciul la îndemână lângă gâtul clienților. Despre el, autorul însuși va declara: Terzi îmi pare un personaj pur imaginar, nu îndepărtat de pirații din roma nele și filmele de aventuri. Scena în care Terzi plutește mort la malul mării cu fărâme de scoici în păr, mi-a fost inspirată de o povestire și imagine din Universul copiilor (poate N. Batzaria), care m-a fermecat în copilărie. De remarcat e inspirația livrescă, proiecția fantasmatică, cu surse serioase în imaginarul copilăriei. Doar că
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
adolescenți. Pentru unii se angaja să plătească taxa de masă și, când plata începea să fie prea împovărătoare pentru buzunarele sale, solicita generozitatea prietenilor săi. Alegând misiunea bunului samaritean, nu s-a mulțumit doar cu vreun caz izolat. Prea multe fărâme de omenire suferindă i se prezentau în fața ochilor. Cine începe să meargă pe această cale, își dezvoltă o vizibilitate foarte acută și capătă o sensibilitate cu totul particulară. Reușește să descopere niște lumi cufundate, ce rămân necunoscute pentru ceilalți. Și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
din cauza armatei rusești în descompunere. În acest război, interminabil, cu măceluri fără rezultat, în Italia, ca pretutindeni, steaua lui Cadorna pălea văzînd cu ochii. După prima ofensivă inamică asupra localității Asiago, oprită în ultima clipă, dar care a ciuntit o fărîmă din teritoriul național, prestigiul comandantului-șef a rămas știrbit. Aflat în subordinea sa, un șef de corp de armată, Cappello, acționa împotriva lui Cadorna, criticîndu-i strategia bazată pe atacuri frontale care nu aduceau decît cîștiguri minime cu prețul unor mari
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ca încolțirea cartofilor e prilejul unui cântec suav al maternității vegetale: Îmbrăcați în straie de iască Sunt gata cartofii să nască, S-au pregătit o iarnă, de soroc, Cu cîrtițile launloc, Cu întunericul, cu coropijnița și râmele, Și din toate fărâmele Au rămas grei ca mâțele, Umflîndu-li-se țâțele. Auzi? Cartofii sunt lehuzi. Se poate ghici în înmulțirea prin negi procesul magic al nașterii prin cristalizare, nativitatea în regnul mineral al smaraldelor. În Blesteme (tema are tradiție în literatura noastră), partea revelatorie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]