6,056 matches
-
era o clădire cu o fațadă rectangulară care lăsând deoparte aspectul de ruină, ar fi putut fi rămășițele unei clădiri de bancă de tip vechi. Apropiindu-se, Gosseyn văzu că aspectul era de fapt dat de uzură. Cum știa că fațada decorativă fusese distrusă prin forță, era evident - acum, când privea de aproape - că cimentul, care se aflase la temelia și în spatele fațadei, fusese și el spart. Traversă. Împreună cu Enin, strada și ajunseră curând la intrarea principală. Și apăsă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de tip vechi. Apropiindu-se, Gosseyn văzu că aspectul era de fapt dat de uzură. Cum știa că fațada decorativă fusese distrusă prin forță, era evident - acum, când privea de aproape - că cimentul, care se aflase la temelia și în spatele fațadei, fusese și el spart. Traversă. Împreună cu Enin, strada și ajunseră curând la intrarea principală. Și apăsă pe un buton deasupra căruia era scris PAZNIC. Lângă buton se afla o ușă îngustă, obișnuită. Trecură aproape două minute. Apoi ușa îngustă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
într-un singur fel, oferindu-ne case alcătuite atît de restrictiv, că nici măcar un scaun, nemaivorbind de o masă ori o canapea, n-ar fi putut fi așezat într-un loc, altminteri decît consideraseră ei. Străzile se deosebeau numai prin fațadele caselor. Unele ondulate se sfîrșeau în unghiuri drepte și netede, altele începeau drept, dar convergeau în serii de turnuri rotunde, încoronate cu metereze, ca atinse de aripa Evului Mediu. Cărămizile fuseseră așezate în moduri care mai de care mai ciudate
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
călători de pretutindeni cu un hamal în urma lor, soseau în oraș, adunîndu-se spre ieșirea din gară înainte de a se împrăștia în piața largă și a se pierde pe aleile și străzile orașului, unde domnea un talmeș-balmeș de distracție și comerț. Fațadele se schimbau în fiecare an și uneori în fiecare sezon, erau îmbrăcate cu reclame care atîrnau, împănate cu postere, mîzgălite cu sloganuri, și, seara, acoperite cu sute de lămpi și lampioane, cele mai multe portocalii și roșii. Oamenii se foiau pe străzi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un oraș și că le puteai indica pe hartă. În cartierul pietrelor prețioase erau expediate pliante, note de plată, documente din partea consiliului. Conținutul lor nu putea fi contrazis, nu mai mult decît puteau fi contrazise numele săpate în piatră pe fațadele caselor. Pe strada liniștită pe care locuia David, ziarul de seară era lăsat la fiecare casă ca să ajute digestia. Desigur, erau ziare de vînzare în apropierea gării, care se contraziceau și începeau să se lupte unele cu altele chiar de la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
frumos, mi-aș fi rănit ochii. M-am întins, cît eram de lung și am eliberat un strigăt sălbatic, ciudat. În depărtare am auzit potcoavele unui cal tropotind printre case și trăncăneala putineielor de lapte al căror ecou era întors fațadele caselor. Sunetul era precum muzica. Aveam chef să spun bună dimineața tuturor. Dar nu era nimeni acolo, așa că am spus bună dimineața animalelor și lucrurilor neînsuflețite. O pasăre, o minunată cutie poștală roșie, o pisică care traversa strada. Savuram dimineața
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de oraș. În altă zi mă aflam, la căderea serii, cu membrele obosite după antrenament, în balconul unui tramvai care trecea pe lîngă terasele și pe lîngă mulțimea de oameni în drum către gară, care strălucea în soarele tîrziu cu fațada ei de cărămidă roșie și cu decorațiile precum acelea ale unei catedrale. Am vrut să le strig ceva oamenilor, dar n-am știut ce. Arătau atît de frumoși și de mulțumiți de ei și de mersul prin oraș. Puțin mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
armonia, nu printr-o uniformitate forțată, ci printr-o intimă îmbrățișare a diferențelor. În toată varietatea ei, această stradă părea să aibă o mai mare unitate decît a noastră, unde n-ai fi putut ghici cine se află dincolo de care fațadă. Poate unde nu conta. În vilele monumentale din prelungirea parcului, lămpile fuseseră deja aprinse. Am mers mai departe, pe stradă. Lumina nu durase mai mult aici decît în parc, dar căldura, da. Pietrele o reținuseră mai bine decît iarba și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lustruită și la mînerul de alamă al clopoțelului, la clapeta pentru discuțiile cu comis-voiajorii necunoscuți; printre gratiile ușii chiar am surprins o fărîmă din marmura albă din hol. Atunci, stînd aproape de casă, am privit drept în sus de-a lungul fațadei, dincolo de obiectele de folosit pe mare care aglomerau balconul, dincolo de ferestrele înalte de la primul etaj și de cele două etaje de mai sus, dincolo de grinda albă cu scripete din vîrf. M-am simțit amețit, a fost ca și cum fațada casei ar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a lungul fațadei, dincolo de obiectele de folosit pe mare care aglomerau balconul, dincolo de ferestrele înalte de la primul etaj și de cele două etaje de mai sus, dincolo de grinda albă cu scripete din vîrf. M-am simțit amețit, a fost ca și cum fațada casei ar fi început să se miște, ori ar fi devenit dintr-o dată o stradă, un drum lung care șerpuia, un zid care se apleca înainte și se va prăbuși peste mine. Mi-am lăsat capul mai tare pe spate
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în învelișul bărcii lor înguste, ținută în echilibru de două vîsle subțiri. Nemișcați, înconjurați de apa albastră, nu un vas cu un echipaj, ci un sarcofag. Nimeni nu a privit în jos. Noi am privit, pe cînd ne aflam în dreptul fațadei largi, în sus, spre cer, care era aproape la fel de albastru ca apa. Probabil, legănîndu-se încoace și încolo, în același fel. N-am mai știut ce era dedesubt și ce era deasupra. "Magnific", a spus David. "Magnific și vicios", mi-a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
David. "Magnific și vicios", mi-a trecut prin minte. Precum lebedele care pluteau prin fața terasei. Și în aceeași clipă, sentimentul plutirii între cer și apă a dispărut. N-am putut să nu mă gîndesc la tot ce se afla dincolo de fațada imaculată, la bucătării și toalete, la cabinele de duș și la oamenii prăbușiți care le foloseau, la mortar, la armătură, la magazii, la lemnul care începuse să se înmoaie la capete, la inelele cafenii și la mucegaiul verde de pe stucatură
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
am purtat-o de cinci ani. Cărțile albastre cu clopotul negru și auriu pe copertă, cărți de exerciții cu calcule. Și două greutăți cîndva roșii, acum complet decolorate. Mi-am închis valiza și mi-am plătit nota. Grăbit, ștergîndu-mă de fațadele clădirilor, am mers către capătul străzii înguste. În spatele meu, o ultimă priveliște a semnului neluminat al hotelului meu. Dincolo de Bursă, apuc din nou pe o alee, evitînd principalele artere, mă îndrept către rîu. Circulație interzisă pe timpul nopții. Nimeni pe stradă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cum se spunea atunci cu noile cuceriri științifice întrupate de combinele care purtau, deloc întâmplător, numele de "Gloria". Sau altfel, nu departe de batoza care înghițea snopii de grâu ale căror spice încovoiate aduceau în memoria privitorului stilul neobrâncovenesc de pe fațadele clădirilor interbelice ale burghezo-moșierilor, reprimat sub năvala unui internaționalism biruitor din Kamceatka până la Odra cu care mă solidarizam citind povestea exploratorilor prin marea Bahrens. Pe copertă erau aceleași linii alb-negru care dădeau viață săniilor sovietice și câinilor-lup sovietici. Ceva ecumenism
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
temeinică hoție pretinde să ai fotoliu în Parlament, prin Primării, prin Consilii Județene. Pentru o bună și temeinică jefuire a averii publice a fost mare nevoie să ai pile la băncile de stat ca să poți lua credite cu garanții de fațadă, să ai relații economice ca să poți, din poziția de director la fabrica de stat, să pui de-o firmă căpușă, să participi la mari privatizări și, în loc de bani, să ai pile în sistem. După ce ai făcut avere mare în acest
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dulciuri, țigări și contraceptive. După ceva timp, am ajuns într-o piață mare cu tramvaie zdrăngănitoare. Lumina felinarelor ajungea doar pînă la primele etaje ale clădirilor înconjurătoare, dar acestea păreau enorme și bogat ornamentate, iar lumea se adăpostea între pilaștrii fațadei. Niște statui acoperite cu funingine erau dispuse în jurul unei coloane al cărei capăt se pierdea în cerul întunecat. în ciuda umezelii, un ins stătea pe piedestalul coloanei și vorbea unei mulțimi furioase. Am trecut pe lîngă mulțime și am observat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mobilat în stil modern, căci detestam zorzoanele. Pereții albi și covorul simplu rămăseseră la fel, dar priveliștea de dincolo de fereastră se schimbase. Ceea ce cîndva fusese o stradă tipică pentru centrul de afaceri al unui oraș industrial vechi, o stradă cu fațade atent sculptate și cu multe coloane, era acum mărginită de suprafețe goale străpunse de goluri dreptunghiulare. Pe loc mi-am dat seama ce se întîmplase. Nemulțumită să se prezinte în materiale mai sărăcăcioase decît acelea pe care le păstra pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu mine la dans, zise el. — S-ar putea să vină. Nu te place, dar e intrigată de reputația ta. — Am reputație? — Ai două reputații. Unii zic că ești un profesor zăpăcit, fără viață sexuală, alții, că e doar o fațadă, și că ai viața sexuală cea mai sordidă din toată școala. Thaw rămase nemișcat, cu capul drept. — Nu văd nici o cale de ieșire, nici o cale de ieșire, țipă el. Vreau să mă apropii de Kate, să mă aprecieze, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lînă pe care soră-sa îl desfășoară, făcîndu-l ghem. Cînd și-i deschide, afară e întuneric și mașina urcă pe o alee șerpuită, spre o clădire care seamănă cu castelul Balmoral, dar cu o firmă de hotel din neon pe fațadă. I se taie din nou respirația. Am căutat Stirr pe hartă, și n-o să ajungi acolo în seara asta, zice doamna. Noi o să rămînem aici, și-ți sugerăm să faci la fel. E puțin cam scump, dar... Evident că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au pus constant următoarele întrebări. î Din ce mediu proveniți? R Dacă mediu înseamnă împrejurimi, atunci primii 25 de ani i-am petrecut în Riddrie, în zona de est a orașului Glasgow, un cartier cu case de raport corporatiste, cu fațade din piatră și vile semidetașate. Vecinii noștri erau o asistentă medicală, un poștaș, un tipograf și un tutungiu, așa că eram puțin cam snob. Consideram că-i de la sine înțeles că Anglia era condusă de oamenii din Riddrie - oameni ca tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și imobile bogat decorate. Aceste forme urbane cristalizează, obiectivează și accentuează poziția dominantă a celor pentru care au fost construite aceste locuințe. În același fel, imobilele modeste care corespund cartierelor periferice din nordul și estul Parisului exprimă, prin absența decorațiunilor fațadelor, prin dimensiunile mici ale locuințelor și îngustimea străzilor, poziția inferioară a celor nevoiți să locuiască aici. Un plan foarte structurat Pe planul Parisului poate fi observată remanența fortificațiilor care au asigurat succesiv apărarea orașului. Pornind de la zidurile sale, orașul a
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de amplele lucrări inițiate de Haussmann 10. Frații Pereire 11 au cumpărat vaste spații pe care le-au revîndut apoi industriașilor și financiarilor, care acumulau rapid averi considerabile [Zola, 1981]. De la parcul Monceau pînă la bulevardul Malesherbes, imobilele sînt somptuoase. Fațadele bogat decorate, intrările largi, porțile pentru vehicule și reședințele particulare sînt mărturii ale măreției de odinioară. Străzile sînt străjuite de arbori. Chiar și astăzi, trecătorii eleganți își proclamă prin ținută și maniere apartenența la înalta societate. Ceva mai departe, trupuri
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
un vast plan înclinat vitrat, deschide calea spre o lungă stradă interioară, ce amintește de un aeroport. O ambianță "high tech", în ton cu celelalte elemente ale cartierului. Regăsim ideea de stradă interioară în sediul France Télévisions. Vasta terasă din fața fațadei clădirii are vedere spre fluviu, iar în sud, spre Boulogne. Uzinele Renault din Point du Jour au cedat locul. De pe această terasă se vede turnul TF1. Insula Séguin va adăposti curînd un muzeu de artă contemporană, realizat sub egida lui
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Cheiurile Valmy și Jemmapes găzduiesc cafenele cu decoruri kitsch, cu mobilierul eclectic al comercianților de ocazie, ale căror parkinguri pentru biciclete amintesc de Amsterdam. Clienții sînt pe măsură: tineri, intelectuali și artiști. Atașată de bătrînul canal, această populație conservă vechile fațade: astfel, o firmă a rezugrăvit în tonuri pastel vitrinele de lemn ale unor buticuri alăturate (un stilist, un magazin cu obiecte artizanale exotice, un salon de ceai). Aceasta contribuie la salvarea unei "atmosfere", termen imposibil de ocolit aici, căci celebrul
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
administrată de OPAC25. Alcătuită la origine din 138 de locuințe mici de mai puțin de 30 m2 fiecare, aceasta cuprindea lavoare și băi cu dușuri la nivelul grădinii. Locuințele sînt deservite de coridoare în aer liber, plasate pe toată lungimea fațadei interioare. Acestea se voiau un mijloc de a-i obișnui pe locatari, veniți din loturi de case insalubre, cu noul lor habitat. O reabilitare recentă le-a împodobit cu structuri metalice care le conferă un aspect mai contemporan. Astfel refăcut
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]