2,037 matches
-
taxează, corect, pentru cinism. Momentul este puternic - ne face să înțelegem că cinismul tinerei manager, gata să recomande fără să clipească concediera a sute de persoane, si pseudo-umanismul tatălui, care, în fața sărăciei nude, se bucură de regasirea „valorilor umane”, sunt fațete complementare ale aceluiași proces de deposedare și inferiorizare. </p> Pe tot parcursul filmului, Winifried Conradi, profesorul modest din Germania, face cheltuieli exorbitante, de la homar în restaurante de lux, la închirierea unei limuzine cu șofer - situație emblematica atât pentru diferențele de
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
prerevoluționară” este complet lipsită de conținut. Evidențierea raporturilor dintre bogăția coloniștilor și mizeria colonizaților reprezintă punctul de pornire al procesului pe care îl face filmul regimului Batista - și îl face, evident, cu mijloace artistice. În continuare, pe parcursul filmului, vedem celelalte fațete care permit excesivitatea acestui lux: exploatarea țăranilor sau masacrarea studenților. Ca atare, departe de a constitui un demers exclusiv calofil sau de celebrare a luxului, zugrăvirea bogăției într-o estetică flamboaiantă este punctul de plecare pentru expunerea epică, în manieră
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
a activităților conexe au fost vizate de o serie de documente. Participând atât la slujbele Bisericii Scoției (confesiunea tatălui său) cât și la cele (confesiunea mamei) în copilărie, Maxwell mai târziu a trecut prin convertirea la în aprilie 1853. O fațetă a acestei conversii poate fi aliniată cu o poziție . Maxwell a studiat și comentat pe tema electricității și magnetismului încă din 1855, când lucrarea lui "Despre liniile de forță ale lui Faraday" a fost citită la . Lucrarea prezenta un model
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
se osifică după mulți ani (10-15 ani), iar clinic prin durere și redoare subtalară. este caracteristică părții mediale a articulației subtalare. Coaliția tinde să se osifice după 12-15 ani. Deși coaliția dintre talus și calcaneu poate apărea la nivelul oricărei fațete articulare, cel mai des implicată este fațeta articulară medială. Anatomia fațetei mijlocii și a fațetei anterioare este destul de variată de la un individ la altul. Sînt cunoscute 4 tipuri anatomice de fațete articulare: Articulația talo-calcaneană este o articulație cu un singur
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
iar clinic prin durere și redoare subtalară. este caracteristică părții mediale a articulației subtalare. Coaliția tinde să se osifice după 12-15 ani. Deși coaliția dintre talus și calcaneu poate apărea la nivelul oricărei fațete articulare, cel mai des implicată este fațeta articulară medială. Anatomia fațetei mijlocii și a fațetei anterioare este destul de variată de la un individ la altul. Sînt cunoscute 4 tipuri anatomice de fațete articulare: Articulația talo-calcaneană este o articulație cu un singur ax de mișcare care acționează ca o
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
și redoare subtalară. este caracteristică părții mediale a articulației subtalare. Coaliția tinde să se osifice după 12-15 ani. Deși coaliția dintre talus și calcaneu poate apărea la nivelul oricărei fațete articulare, cel mai des implicată este fațeta articulară medială. Anatomia fațetei mijlocii și a fațetei anterioare este destul de variată de la un individ la altul. Sînt cunoscute 4 tipuri anatomice de fațete articulare: Articulația talo-calcaneană este o articulație cu un singur ax de mișcare care acționează ca o balama. Ea permite mișcarea
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
caracteristică părții mediale a articulației subtalare. Coaliția tinde să se osifice după 12-15 ani. Deși coaliția dintre talus și calcaneu poate apărea la nivelul oricărei fațete articulare, cel mai des implicată este fațeta articulară medială. Anatomia fațetei mijlocii și a fațetei anterioare este destul de variată de la un individ la altul. Sînt cunoscute 4 tipuri anatomice de fațete articulare: Articulația talo-calcaneană este o articulație cu un singur ax de mișcare care acționează ca o balama. Ea permite mișcarea piciorului proximal față de piciorul
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
dintre talus și calcaneu poate apărea la nivelul oricărei fațete articulare, cel mai des implicată este fațeta articulară medială. Anatomia fațetei mijlocii și a fațetei anterioare este destul de variată de la un individ la altul. Sînt cunoscute 4 tipuri anatomice de fațete articulare: Articulația talo-calcaneană este o articulație cu un singur ax de mișcare care acționează ca o balama. Ea permite mișcarea piciorului proximal față de piciorul distal, fixat. Axul de rotație a articulației subtalare face cu orizontala, în plan sagital, un unghi
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
în inversiune maximă și în eversiune maximă. De obicei, coaliția talo-calcaneană este localizată posterior de sustentaculum tali și în cele mai multe cazuri CT standard nu poate pune în evidență această arie. De cele mai multe ori, coaliția se prezintă ca o prăbușire a fațetei articulare mijlocii. De aceea, diagnosticul de coaliție talo-calcaneană se pune greu fără CT și uneori chiar și cu CT-ul standard. Coaliția talo-calcaneană devine simptomatică mult înaintea calcificării ei (cu ani buni). Pacientul are multe entorse de gleznă și nu
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
cu CT-ul standard. Coaliția talo-calcaneană devine simptomatică mult înaintea calcificării ei (cu ani buni). Pacientul are multe entorse de gleznă și nu poate face sport. Simptomele principale sunt următoarele: Coaliția dintre talus și calcaneu este greu de diagnosticat radiologic. Fațetele articulare subtalare care pot fi văzute Rx sunt cea mijlocie și cea posterioară. Incidența Harris: permite evaluarea fațetei mijlocii. Pacientul stă în picioare pe masa radiologică, cu talpa piciorului respectiv pe caseta radiologică și cu genunchii flectați ca pentru o
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
entorse de gleznă și nu poate face sport. Simptomele principale sunt următoarele: Coaliția dintre talus și calcaneu este greu de diagnosticat radiologic. Fațetele articulare subtalare care pot fi văzute Rx sunt cea mijlocie și cea posterioară. Incidența Harris: permite evaluarea fațetei mijlocii. Pacientul stă în picioare pe masa radiologică, cu talpa piciorului respectiv pe caseta radiologică și cu genunchii flectați ca pentru o săritură. Raza Rx vine de sus și la 45 de grade dinspre medial spre lateral (spre partea mijlocie
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
masa radiologică, cu talpa piciorului respectiv pe caseta radiologică și cu genunchii flectați ca pentru o săritură. Raza Rx vine de sus și la 45 de grade dinspre medial spre lateral (spre partea mijlocie a calcâiului). Incidența Broden: permite evaluarea fațetei posterioare. Pacientul este culcat în decubit dorsal pe masa radiologică, cu genunchiul ușor flectat și susținut de un rulou. Piciorul stă pe caseta radiologică, cu glezna în poziție neutră. Membrul inferior și piciorul sunt rotate intern cu 45 de grade
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
radiologică, cu genunchiul ușor flectat și susținut de un rulou. Piciorul stă pe caseta radiologică, cu glezna în poziție neutră. Membrul inferior și piciorul sunt rotate intern cu 45 de grade. Raza cade direct pe maleola laterală. Pentru evaluarea întregii fațete articulare posterioare sunt necesare 4 expuneri, cu tubul Rx înclinat cefalic 40, 30, 20 și 10 grade. Prima expunere evaluează partea anterioară a fațetei articulare posterioare, iar ultima - cea la 10 grade înclinare cefalică - evaluează partea ei posterioară. Este folositor
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
sunt rotate intern cu 45 de grade. Raza cade direct pe maleola laterală. Pentru evaluarea întregii fațete articulare posterioare sunt necesare 4 expuneri, cu tubul Rx înclinat cefalic 40, 30, 20 și 10 grade. Prima expunere evaluează partea anterioară a fațetei articulare posterioare, iar ultima - cea la 10 grade înclinare cefalică - evaluează partea ei posterioară. Este folositor de obicei doar pentru 1/3 dintre pacienții cu coaliție talo-calcaneană. Folosirea unei cizme gipsate de mers pentru 3-6 săptămâni poate ameliora simptomele. Adesea
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
cazurile când călcâiul rămâne în poziție neutră. Se poate apela la două procedee: excizia și artrodeza. Excizia: este tratamentul de ales în cazul pacienților sub 16 ani, dacă nu sunt prezente modificări degenerative și dacă coaliția afectează < 50% din întinderea fațetei articulare mijlocii. În cazul unui postpicior persistent în valgus, rezultatele exciziei vor fi modeste. De aceea, unii autori recomandă osteotomia de deplasare medială a calcaneului, ca o procedură ajutătoare. Artrodeza are următoarele indicații: Rezecțiile eșuate sunt salvate prin artrodeză subtalară
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
tibiale. - posibilă tumefacție retromaleolară mediala. Sunt folosite următoarele incidente: 1) radiografia de profil: permite observarea tubercului postero-lateral. Osul trigonum poate fi văzut și el imediat posterior de tuberculul lateral al procesului talar posterior. 2) radiografia Broden: ajuta la evaluarea afectării fațetei articulare posterioare a talusului. 3) radiografia mortezei: ajuta la definirea mărimii fragmentului și a gradului de implicare articulara. Dacă este făcută în flexie și în rotație internă de 25 de grade plasează tuberculul lateral în profil. De cele mai multe ori radiografia
Fracturile procesului posterior al talusului () [Corola-website/Science/307297_a_308626]
-
cazul fragmentelor deplasate sau cînd gleznă nu este imobilizata și sprijinul interzis. Pacientul acuză durere persistentă, în special în flexia amplă a piciorului și limitarea mobilității subtalare. - artroza subtalara: apare în cazul fragmentelor mari care afectează spre 25% din suprafața fațetei articulare talare posterioare. 1) Tratament conservator: fragmentele deplasate minim sunt tratate prin imobilizarea gleznei într-o cizma gipsata fără sprijin pentru 4-6 săptămâni, cu piciorul în flexie de 15 grade. 2) Tratament chirurgical: este indicat în fracturile deplasate, în cele
Fracturile procesului posterior al talusului () [Corola-website/Science/307297_a_308626]
-
minim sunt tratate prin imobilizarea gleznei într-o cizma gipsata fără sprijin pentru 4-6 săptămâni, cu piciorul în flexie de 15 grade. 2) Tratament chirurgical: este indicat în fracturile deplasate, în cele care au o aliniere incompletă după reducere a fațetei articulare talare posterioare și în cazul fragmentelor cominutive. Constă în excizia fragmentului neunit cu procesul talar posterior printr-o artrotomie postero-laterală de gleznă.
Fracturile procesului posterior al talusului () [Corola-website/Science/307297_a_308626]
-
este un sistem de educație alternativă. Supradotarea este o manifestare umană deosebită, cu multiple fațete, având ca element comun excepționalitatea și fiind realizată prin combinarea fericită a unor capacități intelectuale și aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate (și în condițiile unui mediu socio-familial-cultural favorizant). Copiii supradotați nu constituie un grup populațional omogen. Nu se
Educația copiilor supradotați () [Corola-website/Science/308587_a_309916]
-
Concepția cu privire la relativism a lui Taylor diferă de cea a altor critici ai societății occidentale, precum Allan Bloom . În timp ce aceștia consideră că relativismul este doar un paravan care maschează îngăduința față de sine, Taylor este de părere că relativismul constituie o fațetă a idealului autenticității.
Charles Taylor () [Corola-website/Science/306881_a_308210]
-
care ea este de aproximativ 45% (aproape unul din doi bărbați primește un diagnostic de cancer în decursul vieții) pentru bărbați și aproximativ 38% pentru femei). Cifra procentuală aparent mică a creșterii prevalenței cancerelor, de numai 1 %, ascunde totuși o fațetă mult mai puțin încurajantă a realității consecințelor accidentului, în măsura în care aceasta se traduce, în cifre absolute, în mai multe zeci de mii de indivizi care vor face probabil cancer și de asemenea vor muri, ca urmare a accidentului de la Cernobîl. Ca
Accidentul nuclear de la Cernobîl () [Corola-website/Science/306952_a_308281]
-
care deja pe atunci aveau o valoare considerabilă, erau frecvent imitate, ca de exemplu agatul (prin ardere sau colorare), și vândute ca pietre prețioase veritabile. În Antichitate și Evul Mediu pietrele prețioase erau șlefuite numai în forme rotunde. Șlefuirea cu fațete apare abia după perioada Marilor descoperiri geografice (1492). Diamantele sintetice pot fi produse în laborator supunând carbonul unor presiuni și temperaturi foate înalte. Poate fi folosit aproape orice material bogat în carbon, inclusiv zahărul și alunele. Primele diamante sintetice de
Piatră prețioasă () [Corola-website/Science/308425_a_309754]
-
protectoare pe care o folosește la căptușirea cochiliei. Pietrele opace și translucide sunt tăiate cu fundul plat și partea superioară rotunjită (în caboșon) și șlefuite de polizor. Majoritatea pietrelor transparente sunt tăiate cu un ferăstrău șlefuite pentru a crea multe "fațete" care exploatează cel mai bine lumina și culoarea pietrei. Cele mai cunoscute șlefuiri sunt "picătură", "pas", "briliant" și "trandafir". Fiind cel mai dur material natural cunoscut, diamantul se folosește și în industrie pentru unelte de tăiat (burghie, ferăstraie, strunguri) și
Piatră prețioasă () [Corola-website/Science/308425_a_309754]
-
calității, sunt categorisite după diferite criterii. Un criteriu frecvent de stabilire a calității unei pietre prețioase este: Astfel, valoarea diamantului este stabilită după: greutate care este măsurată în carate (1 carat = 0,2 g), puritate, culoare, modul de șlefuire a fațetelor. La unele minerale apar incluziuni străine (impurități) în masa cristalului, care determină creșterea valorii. Nestematele sunt tratate frecvent termic, sau radioactiv, pentru a le îmbunătăți calitățile optice. De exemplu, după un tratament termic, culoarea ametistului (o varietate de cuarț) se
Piatră prețioasă () [Corola-website/Science/308425_a_309754]
-
această categorie este frecvent de natură subiectivă, fiind determinată de cultură sau de epoca în care este apreciată valoarea mineralului. Cele mai cunoscute pietre prețioase sunt: diamantul, rubinul, safirul și smaraldul. La modă este, de obicei, piatra prețioasă șlefuită cu fațete asemănătoare cristalului, prin care se dă o formă estetică și se accentuează, luciul și efectul de reflectare a luminii. Cel mai reprezentativ exemplu fiind șlefuirea diamantului cu fațete multiple de tipul briliantului. Pietrele prețioase șlefuite sunt numite în vorbirea curentă
Piatră prețioasă () [Corola-website/Science/308425_a_309754]