1,938 matches
-
dumneavoastră. Noapte bună. Vă întrebam de priorități. Priorități? Ordine. Disciplină și, desigur, prezență masivă, sută la sută, la vot, la urne! Personal am propus încă de la alegerile din 96 să dezvoltăm alături de șeptel, srl-leuri și turismul ecologic, fanfarele! Câte o fanfară la fiecare secție de votare, la fiecare votant. N-ar mai lipsi nici unul. Am avea prezență de sută la sută și chiar mai mult. Mai mult de sută la sută, nu se poate! S-o crezi dumneata, musiu. N-ai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
votare, la fiecare votant. N-ar mai lipsi nici unul. Am avea prezență de sută la sută și chiar mai mult. Mai mult de sută la sută, nu se poate! S-o crezi dumneata, musiu. N-ai auzit că marșul cu fanfara scoală și morții din morminte? Scoală. Așa că mizez pe o prezență de 115%...în altă ordine de idei, aș reduce vârsta de vot sub 19 ani. Dar este deja de 18! Daaa?!? Uite că nu știam că puntu ăsta l
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Nu lai văzut pe primarul Capitalei ? A mătrășit urgent funcționarii de peste cincizeci de ani, întinerind schema cu funcționare de douăzeci. Am auzit că se înghesuie bucureștenii la primărie mai ceva ca la Crucea de Piatră. Acum se fac angajări pentru fanfară. Vom avea prima fanfară de dame din istoria universală a patriei. Un nou vânt va sufla în pupa economiei noastre tot mai ergonomice. Apropos, te superi dacă-ți iau scaunul ? Am o iminență de platfus și mi s-a recomandat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
primarul Capitalei ? A mătrășit urgent funcționarii de peste cincizeci de ani, întinerind schema cu funcționare de douăzeci. Am auzit că se înghesuie bucureștenii la primărie mai ceva ca la Crucea de Piatră. Acum se fac angajări pentru fanfară. Vom avea prima fanfară de dame din istoria universală a patriei. Un nou vânt va sufla în pupa economiei noastre tot mai ergonomice. Apropos, te superi dacă-ți iau scaunul ? Am o iminență de platfus și mi s-a recomandat să am cât mai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
drumurile noastre se despărțiseră). Am deprins cîteva acorduri pentru ghitară rece, cum am povestit, reverberația unui do major dublat de o bătaie decisă-n cutia de rezonanță acoperea tumultul de sub movilițele tot mai dese din Izvor. Nu rivaliza deocamdată cu fanfara, Însă-mi dădea o senzație de corp astral. Cu el, corpul astral, am și făcut dragoste Întîia oară, celălalt corp aflîndu-se Într-o cu totul altă parte decît În camera unde ardea un bețișor din lemn de santal obținut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trage cu arme grele, pe fundal un ecran cu marea și o grămadă de vedete: John Wayne, Henry Fonda, Richard Burton (rău face alcoolul), Rod Steiger, Robert Mitchum și alții. La și alții m-a luat somnul și, legănat de fanfara militară, am ajuns la toba de tinichea, din aceeași categorie, imposibil de urmărit pînă la sfîrșit. De ce. Mai Întîi pentru că am citit cartea. Doi, Îmi doresc să văd filmul exact din ’79, cînd a apărut. Trei, am amețit de critici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a zborului amintind de Începutul lui Rubliov, și Începe una dintre cele mai extraordinare muzici de film, This is a Film. Balonul roșu traversează straturi succesive de culori și respirații, trece prin nori pe ritmul lent dat de alămuri, o fanfară suspendată Între vis și pămînt, obiectul aerian de jucărie dă impresia c-a devenit mandolina ce descrie o temă de un rar dramatism, și, În mai puțin de-un minut ajunge-n prima ilustrată pe care-o vede de pe vapor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că nu știe ce s-ar fi Întîmplat dac-am fi văzut cu toții imaginile de la Timișoara zilelor de 16 și 17 decembrie. Căci am fi văzut țăndări și devastări de magazine Într-un apocalips muncitoresc, plus „unități militare defilînd cu fanfara, scuipate și Înjosite”. Carevasăzică timișorenii afoni, neiubitori de muzică de fanfară, au scuipat pe tromboane. Unde mai pui că astea trăgeau la picioare. Inițial. Pe urmă-au tras direct În organul cu care se ascultă muzică. În chip bizar, Cornel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
văzut cu toții imaginile de la Timișoara zilelor de 16 și 17 decembrie. Căci am fi văzut țăndări și devastări de magazine Într-un apocalips muncitoresc, plus „unități militare defilînd cu fanfara, scuipate și Înjosite”. Carevasăzică timișorenii afoni, neiubitori de muzică de fanfară, au scuipat pe tromboane. Unde mai pui că astea trăgeau la picioare. Inițial. Pe urmă-au tras direct În organul cu care se ascultă muzică. În chip bizar, Cornel Nistorescu, În Expres, ne destăinuiește cum a povestit el prietenilor „ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aprigă a împotrivirii când „De obicei/ Sunt căutați/ Capii răscoalei,/ Judecați urgent,/ închiși, împușcați/ Ori spânzurați/... Și toate se petrec/ în numele poporului” - formulă stereotipă prin care orânduirea comunistă își justifica legalitatea însușită samavolnic. Pentru a distrage atenția, cânta de zor Fanfara foamei ce-i incita doar pe copii, „Copiii se trezesc uimiți,/ Dar mamele-i roagă/ Să mai doarmă puțin/ ... Că pentru ce au ei de făcut/ Se cere putere/ Să poată ieși din blestem.” în Noapte grea, exprimând neagra noapte
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Ți-o fi frică de țeapă ? Că plecăm fără să plătim ? Păi, unde să plecăm, șefu’, că de-aici până la ușă facem o juma’ de oră... Mai și ciocănim, boncănim și huruim din bastoane, cârje și toate alea, ca o fanfară damblagită... Dădu din mână a lehamite și luă un mititel din care molfăi până ce gingiile desprinseră o bucată. Și-o plimbă îndelung prin gură, ca pe o bomboană. Fane Chioru își trecu mâinile cu degete lungi ca doi păianjeni pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nimeni nu se pregătea să urce. Trăsurile erau totuși pregătite în piațeta din fața gării. Femeile își fluturau batistele și bărbații își vânturau pălăriile. Copiii ședeau în față, frumos îmbrăcați, țepeni ca la recitare, cu buchețele de flori în mână. Mica fanfară a garnizoanei cânta, de fiecare dată, Marșul lui Radetzky. Tamburul-major, agitându-și bastonul, se străduia să atragă atenția asupra fanfarei ale cărei cazne erau acoperite de șuieratul locomotivei. Când trenul dispărea, se priveau încurcați, ca și cum n-ar fi știut de ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își vânturau pălăriile. Copiii ședeau în față, frumos îmbrăcați, țepeni ca la recitare, cu buchețele de flori în mână. Mica fanfară a garnizoanei cânta, de fiecare dată, Marșul lui Radetzky. Tamburul-major, agitându-și bastonul, se străduia să atragă atenția asupra fanfarei ale cărei cazne erau acoperite de șuieratul locomotivei. Când trenul dispărea, se priveau încurcați, ca și cum n-ar fi știut de ce stăteau acolo. Se risipeau în tăcere. Birjarii se trezeau și îi duceau înapoi exact pe cei pe care îi aduseseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se împart în folositoare și nefolositoare. Și că, atunci când ești întrebat, e mai bine să alegi, dintre ele, nu răspunsurile adevărate, ci pe cele folositoare. Tamburul-major l-a primit în camera unde se aflau doar ei doi și instrumentele micii fanfare. L-a măsurat din priviri pe flăcăul devenit bărbat în toată firea. «Ai fost ?», l-a întrebat. Cadetul a privit la toba cea mare pe care răspunsul lui ar fi putut-o face să tacă pentru totdeauna. A încuviințat. «Povestește
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lor vechi, ce era evenimentul întregii călătorii. Neastâmpărul care îi cuprindea brusc atunci când locomotiva anunța că orășelul e aproape. Exclamațiile de admirație pentru primirea fastuoasă pe care, fără a coborî, simțeau totuși nevoia să o onoreze. Și elogiile pentru micuța fanfară pe care n-o auzeau, dar ale cărei vigoare și plinătate le percepeau din gesturile ample ale tamburului-major. Bătrânul se emoționă. Îi chemă pe ceilalți și cu toții, cornii, fagoții, clarinetele, fligornurile, trombonul, oboaiele și toba cea mare, ascultară povestea, la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lor. Apoi, flăcăul devenit bărbat, căci acum deosebea între răspunsuri pe cele folositoare, a spus din nou, de pe scena teatrului, tuturor celor care veniseră să-l asculte, povestea trenului argintiu, privit dinăuntru. În fața mulțimilor înduioșate, tamburul-major a adăugat : «Am condus fanfara aceasta mai bine de treizeci de ani. A venit vremea să las lumea să meargă înainte». L-a sărutat pe cadet pe amândoi obrajii și i-a înmânat bagheta neagră, cu măciulie de bronz. În ziua următoare, mulțimea s-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de ceremonie poartă steaguri galbene cu dragoni, în timp ce cărăușii cară palanchinele familiilor imperiale. Nobilii merg în coloane. În spatele nostru sunt vase pentru ars tămâia, călugări, lama, eunuci, doamne de onoare, servitori, gărzi și animale imperiale. Mulțimea e urmată de o fanfară cu tobe și gonguri și de întreaga bucătărie. Aproape de coada șirului sunt camere-garderobă și camere de toaletă ambulante. Pedestrași ghidează caii și măgarii care transportă lemn de foc, carne, orez și legume în coșuri adânci, alături de ustensile de bucătărie, oale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în picioare, bărbații se vor descoperi, militarii de toate gradele vor salută conform regulamentelor militare, iar pionierii vor salută cu salutul pionieresc. Articolul 25 Imnul de stat al Republicii Socialiste România se va cînta în întregime cînd se intonează vocal. Fanfarele sau formațiile instrumentale vor putea intonă parțial imnul de stat al Republicii Socialiste România. Cînd imnul de stat al Republicii Socialiste România va fi intonat împreună cu unu sau mai multe imnuri naționale ale altor state, ordinea în care sînt executate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141895_a_143224]
-
Tuileries." Deși Sofia va dobîndi curînd atributele unui oraș modern, același observator se plîngea de situația din anii optzeci: Nu există nici un teatru, nici un concert, după cît am aflat, nici o conferință sau distracții sistematice de vreun fel oarecare, cu excepția unei fanfare militare, care cîntă foarte bine, și vreo două cafés chantants șcabareteț." 8 Belgradul, care fusese multă vreme un centru militar și administrativ otoman, a suferit multe modificări după 1867, cînd au fost înlăturate ultimele vestigii ale autorității otomane. Marea fortăreață
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
condiției omului contemporan. Dar și pentru conținutul “populist” al romanului, care se Încheie tezist, cu fraza “această carte este dedicată omului”. Personajul (ca și categorie naratologică), alături de un realism cu accente naturaliste dus până la ultimele consecințe fiziologice, se reîntorc en fanfare În proza franceză odată cu acest roman. “Mai degrabă istoric decât tragic” el are scenariul unui bildungsroman pesimist până Înainte de epilog, fiind foarte aproape de celebrul de acum film american Forrest Gump. În film, ca și În roman, este radiografiată antifrastic și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
personaj. Abia Începînd de la a doua carte, romanul Agar-agar, publicat șase ani mai tîrziu la editura Stock (unde vor apărea, cu o excepție, celalte romane ale sale), Emmanuel Adely intră În atenția criticii. Au urmat Jeanne, Jeanne, Jeanne (2000) și Fanfare (2002). În primul, cel mai cunoscut al autorului, un fiu abandonat auns la vîrsta de 37 de ani (era exact vîrsta autorului) Își caută mama, o mamă denaturată, puțin Întîlnită În literatura familială franceză, dată fiind poate nu În ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al autorului, un fiu abandonat auns la vîrsta de 37 de ani (era exact vîrsta autorului) Își caută mama, o mamă denaturată, puțin Întîlnită În literatura familială franceză, dată fiind poate nu În ultimul rînd o lungă tradiție catolică. În Fanfare, același teritoriu geografic ostil - este vorba acum explicit de Egipt, de Cairo - și alți membri ai unei aceleiași familii Împrăștiate la un moment dat. Avem de-a face În toate aceste cazuri cu subiecte banale, dar cu o literatură interesantă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de 1,9 m și vopsit cu „ulei de culoare verde”), al căror număr va ajunge, spre sfîrșitul anilor ’20, după desființarea serelor, la peste 50: „transportabile” și „bătute în pămînt”.6 ) în mijlocul grădinii era un chioșc în care cînta „fanfara militară”, adică muzica Regimentului 27 Infanterie sau, după război, uneori, a Regimentului 5 Artilerie Grea, iar în fund un pavilion cu cofeturi și limonadă, a cărui închiriere aducea o sumă de cîteva mii la bugetul comunei. Lîngă chioșc, într-un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bancă privesc mulțimea care se preumblă serioasă printre straturi de flori, argintate de globuri electrice... Prin tufișuri - fete, sau domnișoare în rochii subțiri, cu elevi de școală, sau militari... Rîsete, șoapte... Un tînăr îmi cere sfaturi pentru un amor nenorocit. Fanfara răsună peste grădină și peste oraș. Cîntece vechi, flori, amanți atît de tineri... mă cheamă cu mulți ani în urmă... Iubiri pe care le-am uitat mă ridică să plec pe străzi adormite... O, pasiuni amoroase...” Cînd rememorările deveneau dureroase
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poate fi completată cu: buciume, tălăngi, clopote, zurgălăi. în proză sînt amintite: drîmba, trompetele, toba, gramofonul, „fonografele publice”. Se aud arii, canțonete, doine, marșuri, melodii, „operă”, romanțe, serenade, „populare”, iar în încercările de roman, „muzică de piano”, „cîntece răsunătorii de fanfară”, „cîntece de harmonie”, un „cîntec american fantastic”. Vocabularul muzical al poetului cuprinde și o serie de „termeni tehnici”: „acorduri, arpegii, armonii”, „largo”, „requiem”, „simfonie”, „ton” etc. Toate aceste denumiri ar fi cunoștințe seci, dacă Bacovia n-ar nota, aproape de fiecare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]