2,195 matches
-
timp și primirea a cca. 12 ha de pământ. Asemănător predecesorilor săi, Pepi al II-lea continuă exploatarea carierei de alabastru de la Hatnub, multe dintre operele de artă, în special statui și vase fiind confecționate din acestă piatră. Continuând politica faraonilor dinastiilor a V-a și a VI-a, Pepi al II-lea a acordat o mare însemnătate relațiilor comerciale cu zona Libanului, de unde au fost aduse în special diferite specii de conifere pentru a confecționa nave, a le utiliza în
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
a poziției marilor demnitari ai unor provincii, ceea ce va duce treptat la o descentralizare a puterii regale. Înalții funcționari din Qusae, Akhmim, Abydos, Edfu sau Elephantine vor acumula averi impresionante, care vor fi transmise din tată în fiu. Numirea de către faraon a doi viziri, unul pentru Egiptul de Jos și unul pentru Egiptul de Sus, reflectă intenția suveranului de a efectua un control mai eficient asupra provinciilor. Complexul morturar al lui Pepi al II-lea a fost construit la Saqqara, piramida
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
actualmente fiind destul de ruinată. În templul văii au fost descoperite reliefuri care-l înfățișează pe rege în fața zeilor sau subjugând inamicii, ori aflat la vânătoare. Templul mortuar păstrează inovația adusă încă din timpul lui *Niuserre, iar basoreliefurile îl înfățișează pe faraon triumfând asupra tuturor forțelor care provoacă dezordine în Univers. Francezul G. Jéquier, care a efectuat săpături în complexul său morturar între anii 1926-1936, a reușit să clarifice faptul că multe dintre reliefurile aparținând sepulturii lui Pepi al II-lea au
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
din perioada Egiptului antic. Orașul s-a extins datorită turismului, care este ramura cea mai importantă a regiunii. Unul dintre punctele cele mai importante vizitate de turiști este templul din care a fost clădit în cea mai mare parte în timpul faraonului Amenophis III și a fost ridicat în cinstea zeului Amun. De aici a fost dus la Paris în piața Concorde unul din obeliscurile de granit. Lângă statuia monumentală al lui Ramses II se află moschea albă unde se găsesc osemintele
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
nu aduc însa venituri comparabile cu cele obținute din turism. Construcțiile antice ale orașului atrag anual în Luxor mii de vizitatori. În acest loc se simte încă adierea istoriei, deoarece tocmai aici, pe teritoriul Tebei, s-a aflat cândva capitala faraonilor. Acest oraș din Egiptul de Sus, numit în limba străvechilor egipteni si Wasen sau Nuwe, se întindea cândva pe ambele maluri ale Nilului. Acolo unde astăzi se ridica Luxor și Karnak, se află în trecut Teba de Est. Pe malul
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
Nuwe, se întindea cândva pe ambele maluri ale Nilului. Acolo unde astăzi se ridica Luxor și Karnak, se află în trecut Teba de Est. Pe malul stâng al fluviului se ridica Teba de Vest, (unde au fost îngropați mulți dintre faraonii Egiptului) și Deir el-Bahri, contemporan cu Templul lui Hatshepsut. Vizavi de Luxor, pe malul vestic al Nilului se află celebra Valea Regilor. Începând cu dinastia a XI-a și terminînd cu dinastia a XVIII-a Teba, reședința faraonilor, a fost
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
mulți dintre faraonii Egiptului) și Deir el-Bahri, contemporan cu Templul lui Hatshepsut. Vizavi de Luxor, pe malul vestic al Nilului se află celebra Valea Regilor. Începând cu dinastia a XI-a și terminînd cu dinastia a XVIII-a Teba, reședința faraonilor, a fost cea mai importantă metropolă a statului egiptean. Faima sa a ajuns până în Grecia, unde a fost numită Diospolis (Orașul Divin). Vechiul Testament numește Teba No-Amon, adică orașul lui Amon. Printre edificiile remarcabile rămase din perioada de glorie a Egiptului
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
și a X-a, Teba s-a transformat în capitala puternicului stat al Egiptului antic Au fost construite atunci numeroase temple, aleea sfincșilor și impunătoarele morminte. Temlul de pe cheiul Nilului este celebru pentru basoreliefurile sale. El a fost construit de faraonii Amenhotep al III-lea și Ramses al II-lea, în onoarea zeilor Amon, Mut, și Khons. Unul dintre basoreliefurile de pe portal amintește de războiul cu hitiții, purtat de ultimul dintre faraonii menționați anterior. Cele mai importante descoperiri, provenind din capitala
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
celebru pentru basoreliefurile sale. El a fost construit de faraonii Amenhotep al III-lea și Ramses al II-lea, în onoarea zeilor Amon, Mut, și Khons. Unul dintre basoreliefurile de pe portal amintește de războiul cu hitiții, purtat de ultimul dintre faraonii menționați anterior. Cele mai importante descoperiri, provenind din capitala faraonilor, au fost adunate în Muzeul Luxor. Aici pot fi admirate, printre altele, obiectele găsite în mormântul lui Tutankhamon, decedat la vârsta de 19 ani, după o foarte scurtă domnie. Principalii
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
Amenhotep al III-lea și Ramses al II-lea, în onoarea zeilor Amon, Mut, și Khons. Unul dintre basoreliefurile de pe portal amintește de războiul cu hitiții, purtat de ultimul dintre faraonii menționați anterior. Cele mai importante descoperiri, provenind din capitala faraonilor, au fost adunate în Muzeul Luxor. Aici pot fi admirate, printre altele, obiectele găsite în mormântul lui Tutankhamon, decedat la vârsta de 19 ani, după o foarte scurtă domnie. Principalii ctitori ai templelor din Karnak sunt considerați Tutmes I, Tutmes
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
de teckeli in Statele Unite a început în 1885. Teckelul este prețuit pentru calitățile sale de vânător și pentru temperamentul său. Se spune că teckelul ar fi original din Germania, dar cercetătorii americani din Egipt susțin că au găsit în mormintele faraonilor câini de talie mică, ca teckelii, deși majoritatea oameniilor cred că această rasă a fost descoperită pentru prima dată de cercetători germani. Teckelii se prezintă sub trei forme: cu părul lung, scurt sau sârmos și a câte trei tipuri: standard
Teckel () [Corola-website/Science/310036_a_311365]
-
(din ="conductă de apă") este denumirea dată unui sistem de construcții și instalații de transportare a apei de la locul de captare până la cel de consum. Cele mai vechi apeducte sunt menționate în istorie, de istoricul grec „Semiramis” de pe timpul faraonului egiptean Ramses II supranumit „Ramses cel Mare” și regelui israelian Solomon (ebraică שלמה Schalom:o). În acel timp existau apeducte în Orientul Apropiat ca și în Orientul Îndepărtat în China, Iranul de vest () Astfel se mai pot aminti resturile apeductului
Apeduct () [Corola-website/Science/310041_a_311370]
-
se numere șapte săptămâni numite "Omer", începând cu a doua zi a Paștelui, până la data marcată ca Șavuot. Această numărare a zilelor ar exprima ahtierea poporului după cuvântul divinității exprimat în Tora. La sărbătoarea Pesah, evreii serbează eliberarea din robia faraonului, iar la Șavuot - primirea Legii (Tora) care i-a consacrat, după tradiția iudaică antică, într-un popor dedicat slujirii lui Dumnezeu. Sărbătoarea Șavuot este legată de mai multe aspecte ale vieții evreiești.mai ales din timpul practicării agriculturii în Israelul
Șavuot () [Corola-website/Science/310346_a_311675]
-
fac ca civilizația și arta egipteană să reziste de-a lungul timpului. Aceasta explică faptul că arta egipteană nu are influențe din afară. Conservatoare, evoluând foarte puțin în timp, arta egipteană și-a păstrat trăsăturile specifice, fiind profund atașată puterii faraonului. În Egipt, faraonul, reprezenta puterea absolută în stat. Lui i se atribuie calități supranaturale și origine divină. În timpul vieții, faraonul este fiul zeului soare, iar după moarte este conducător suprem al armatei, al cultului, conduce ritualurile sacre și este judecător
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
și arta egipteană să reziste de-a lungul timpului. Aceasta explică faptul că arta egipteană nu are influențe din afară. Conservatoare, evoluând foarte puțin în timp, arta egipteană și-a păstrat trăsăturile specifice, fiind profund atașată puterii faraonului. În Egipt, faraonul, reprezenta puterea absolută în stat. Lui i se atribuie calități supranaturale și origine divină. În timpul vieții, faraonul este fiul zeului soare, iar după moarte este conducător suprem al armatei, al cultului, conduce ritualurile sacre și este judecător și legiuitor. În
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
influențe din afară. Conservatoare, evoluând foarte puțin în timp, arta egipteană și-a păstrat trăsăturile specifice, fiind profund atașată puterii faraonului. În Egipt, faraonul, reprezenta puterea absolută în stat. Lui i se atribuie calități supranaturale și origine divină. În timpul vieții, faraonul este fiul zeului soare, iar după moarte este conducător suprem al armatei, al cultului, conduce ritualurile sacre și este judecător și legiuitor. În religia egiptenilor se găsesc sute de zei, deoarece este politeistă. Egiptenii, considerau că zeii au creat lumea
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
îmbălsămat și adăpostit în "casele pentru enternitate" în care se aflau și statuile defuncților. Arta egipteană are un profund caracter religios și funerar, acesta regăsindu-se în arhitectură, sculptură și pictură. Arta egipteană este o „artă de curte”, prin care faraonul își arată puterea și bogăția. Astfel, se pot întâlni construcțiile uriașe ridicate și statuile faraonilor și ale zeilor supradimensionate. Datorită conservatorismului artei egiptene, fiind respectate anumite reguli ce limitează libertatea de creație a artiștilor, aceasta are o evoluție lentă. Arhitectura
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
egipteană are un profund caracter religios și funerar, acesta regăsindu-se în arhitectură, sculptură și pictură. Arta egipteană este o „artă de curte”, prin care faraonul își arată puterea și bogăția. Astfel, se pot întâlni construcțiile uriașe ridicate și statuile faraonilor și ale zeilor supradimensionate. Datorită conservatorismului artei egiptene, fiind respectate anumite reguli ce limitează libertatea de creație a artiștilor, aceasta are o evoluție lentă. Arhitectura religioasă și funerară reprezintă cea mai importantă secție din arta Egiptului antic. Aceasta cuprinde morminte
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
aceasta are o evoluție lentă. Arhitectura religioasă și funerară reprezintă cea mai importantă secție din arta Egiptului antic. Aceasta cuprinde morminte, temple de cult și temple funerare. Templele de cult există în fiecare oraș, fiind închinate unui singur zeu(sau faraon). În templu se găsea statuia zeului, și tot aici era locul pentru oficierea ritualurilor de cult, făcute de preoți și Marele Preot. Templele sunt construite în plan rectangular și sunt formate din mai multe camere. La intrarea în templu, se
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
zona terestră se află camera ofrandelor unde se face oficierea ritualurilor de cult, și serdapul unde se găsește statuia defunctului. Zona subterană este formată din camere mortuare unde sunt așezate sarcofagele defuncțiilor și coridoare de acces. Piramidele sunt construite pentru faraoni și familiile lor. Materialul folosit pentru construcția acestor fiind piatra. Interiorul acestora este format din mai multe spații, astfel în acestea se găsesc: camera ofrandelor, serdapul și camere mortuale, iar în partea subterană a piramidei întâlnim nenumărate coridoare, sau camere
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
serdapul și camere mortuale, iar în partea subterană a piramidei întâlnim nenumărate coridoare, sau camere mortuare separate la care se ajunge greu. Piramidele erau construite încă din timpul vieții defuncților. Prima piramidă construită a fost în trepte și a aparținut faraonului Djoser de la Sakkarah, urmând apoi forma romboidală, și apoi forma de piramidă propriu-zisă. Templul funerar este o construcție de mari dimensiuni și foarte complexă. Acesta are rol de templu de cult(dar și de mormânt în subteran). Templele sunt construite
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
de la Sakkarah, urmând apoi forma romboidală, și apoi forma de piramidă propriu-zisă. Templul funerar este o construcție de mari dimensiuni și foarte complexă. Acesta are rol de templu de cult(dar și de mormânt în subteran). Templele sunt construite pentru faraoni și familiile lor, ele putând fi săpate fie parțial în stâncă și se numesc semihipogee, sau integral în stâncă, numindu-se hipogee. " Arhitectura egipteană, mai cuprinde pe lângă tipurile de construcții descrise mai sus și altele cum ar fi: palate, case
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
lăsată pe spate, ochii măriți și privirea ațintită spre orizont. Frontalismul exprimă vederea frontală, din față a personajelor realizate. Astfel, o statuie tridimensională te obligă să o privești frontal pentru a înțelege semnificația ei. Astfel de statui înfățișază personaje(zei,faraoni) în picioare sau stând, fiind simetrice. Simetria se realizează prin așezarea formelor anatomice identic de o parte și pe alta a unei axe de simetrie dusă ipotetic de la baza nasului la sol. Cu toate acestea, simetria este relativă pentru că nu
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
poate fi adus în dreptul inimii nemaifiind simetric cu celălalt. În pictură și relief, frontalismul este realizat diferit: capul și picioarele sunt reprezentate din profil, iar umerii, pieptul și ochiul sunt văzute frontal. Supradimensionarea se realizează prin reprezentarea zeilor și a faraonilor mai mari decât celelalte personaje pentru a exprima sacralitatea lor. Atât statuile cât și relieful este realizat pentru a decora pereții mormintelor, templelor, sau palatelor regale. Compozițiile sunt sub formă de frize, iar tematica este diversificată, astfel încât alături de procesiuni religioase
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
scene de muncă, vântoare etc.). În perioada Regatului Nou, sculptura egipteană exprimă rafinament și eleganță prin stilizări și deformări anatomice, cum ar fi: prognatism accentuat, susținerea exagerată a gâtului, proeminența abdomenului, fragilitatea și lungirea membrelor. Câteva exemple pot fi: Statuia faraonului Kefren, prințul Rahotep și soția sa, Scribul, Portretul lui Nefertiti, masca de aur a lui Tutankamon etc.. La începutul artei egiptene, pictura se confunda cu relieful, dar pe parcurs pictura murală devine o secție importantă, de mare amploare, luând locul
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]