177,792 matches
-
fermecător ca al tău, mi-a zis atunci Honoré, vei avea toate magazinele cochete pe care le vei dori. Nu s-a înșelat, până la urmă. El, însă, nu ținea deloc ca eu să muncesc. Spunea că munca le strică pe femei. Totuși, am fost decepționată să văd că, în ciuda profesiei sale nobile, salariul nu-i permitea să închirieze decât un amărât de apartament cu două camere, la marginea orașului. Mi-am spus imediat că va trebui, ca un simplu gest de
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
cantitate enormă de probe pentru acest proces. Astfel se explică tonul paradoxal de calm, resemnat, în ciuda unor privațiuni greu de conceput. Tonul relatării este mereu calm, decent și reținut. Pomenind de momentul morții soțului, Nadejda Mandelștam scrie doar atât: „o femeie în starea în care mă aflam eu atunci nu e în stare să se concentreze asupra vreunui lucru.“ Traducerea acestei cărți aparține reputatului Nicolae Iliescu, fin cunoscător al literaturii ruse și traducător cu vastă experiență, ce reușește să redea cu
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
de Evenimentul zilei: interpelat de o pensionară care i-a cerut o rețetă pentru a supraviețui cu 2 milioane de lei pensie, premierul i-a cerut acesteia să vină cu propuneri. La invitația prim-ministrului să vină cu o soluție, femeia nu s-a lăsat: “Am o soluție. Mă primiți în audiență și v-o dau.” De la piață, premierul a făcut următoarea haltă la Sediul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Timișoara unde îl așteptau cățiva bătrîni la intrare: “Să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
comun în imaginarul social (și nu numai) românesc postdecembrist și, în general, simbolistica, dramele și frustrările naționale: despre țiganii care fură și ne fac țara de râs, capra vecinului care trebuie să moară, evreii care conduc lumea, masoneria din spatele instituțiilor, femeia care e proastă și cam curvă, soacra care e rea, țara care e murdară, polițiștii corupți și politicienii hoți, Occidentul unde e bine, românii care sunt leneși, dar și nenorocul istoric al României, mafia arabă, câinii vagabonzi ș.a.m.d.
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
spațiului public, ultimul bun conducător de clișee propagandistice ori măcar filosofante: „Cu sunete dulci cad resturile din găleata/ de gunoi va trece coțofana să vadă/ ceainicul așteaptă nostalgic șuieră curînd/ cu silabe fierbinți și grăbite nu ești pieptănată/ îi spune femeii musca din fereastră nu-i nimic/ mai tîrziu probabil duminică înainte de prînz iată/ aluatul crește cu toate surprizele dimineții/ nu mai sînt singură prin vecini se dezlănțuie/ clămpănitul tocătorului e-o căsăpeală măruntă/ apoi vin imnurile radioului cresc din beton
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
scoate la lumină (prin degajarea umbrelor) complexitatea biografiei, a operei și a obsesiilor lui Emil Cioran. Există un capitol despre romanul familial al filosofului, simbolic axat pe figurile maternă și paternă, problematizând, în cauzalitate directă, și relația cu sexul opus (“Femeile lui Cioran”, cu deosebire “Un Eckermann feminin și îndrăgostit” și “Sub semnul Târfei”), și universul său masculin (“Cioran în lumea bărbaților” - “«Toți tații mei...»”, “Rătăcit printre «frați»” ș.a.). Sunt interpretate astfel relațiile (reale/fantasmate) cu Friedgard Schulte-Thoma, Simone Boué, Sanda
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
de puține ori cititorul e îndemnat să surîdă, ca la această remarcă a părintelui Cleopa, citată de Pleșu: “Domnii mei - spunea el celor dispuși să-l asculte - cînd ești la oraș, diavolul vine sub felurite chipuri de împrumut: prieteni, cărți, femei etc. Cînd ești în pădure șpustnic - n.mț, vine personal!”. Eseul Despre îngeri are capacitatea de a spune simplu lucruri esențiale. Îți deschide ochii. Într-o primă fază a lecturii te scoate din contingent, îți dă posibilitatea evadării, însă într-
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
când „se scot din circulație ultimele șapte vagoane de tramvai cu cai.” Se schimbă mijloacele de locomoție și, totodată, mentalitățile. Pentru moment, Ioana Pârvulescu fixează culoarea locală, uneori cu pitorescul ei, observă cum arăta viața Bucureștiului de fiecare zi, moda femeilor, care pe atunci (în 1930) nu purtau pantaloni, iar bărbații își țineau sacoul încheiat la toți nasturii, încravatați și cu pălăria pe cap, chiar și pe timp de caniculă. oamenii aveau și un vocabular și un mod de adresare specific
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
Doamnei Chatterley al lui H. D. Lawrence, acesta contribuind în mare măsură la modernizarea romanului românesc, aflată la apogeu în 1933: „Entuziasmul narativ e fără precedent, iar soluțiile propuse se armonizează cu cele din romanul european.” (Exemple: Patul lui Procust, Femei, Cartea nunții, Maitreyi, Adela, Creanga de aur). „Romancierii anului 1933 depășesc marile tabuuri narative în zona sexualității.” Vine și o concluzie: „... viața literară a anilor ’30 e mai animată și mai lipsită de complexe ca oricând, povestea de dragoste a
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
acestă linie, Ioana Pârvulescu deschide o acoladă asupra opțiunii amoroase a scriitorilor. Sunt mai ales de reținut iubirile care au avut efecte literare și care prezintă și o particularitate ceva mai ciudată. Anton Holban și Octav Șuluțiu au iubit aceeași femeie. Primul scrie Jocurile Daniei, al doilea romanul Ambigen. Situația se repetă, parcă și mai spectaculos, în cazul Camil Petrescu/ Mihail Sebastian, iubind-o amândoi pe actrița Leny Caler. Aceasta ar fi fost prototipul Doamnei T. și totodată modelul eroinei din
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
de-a vacanța. Revenind la străzile orașului, Ioana Pârvulescu o admiră pe cea mai reprezentativă, Calea Victoriei, cea mai animată, plină de o mulțime de pietoni, care abia mai lasă loc să se strecoare automobilele. Domnește voia bună și veselia. Frumoasele femei ieșite la plimbare atrag atenția lui Coco în „Bilete de papagal”. Autoarea continuă cu descrierea Cișmigiului, pe ale cărui alei îi zărește adesea pe Lovinescu și Eftimiu, amândoi locuind în apropiere, a vieții teatrale, a cinematografului, „o adevărată fascinație a
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
și azi, în defavoarea celui dintâi. Nu lipsește din cartea Ioanei Pârvulescu nici evocarea cafenelelor, a restaurantelor și a grădinilor de vară. Pasionată a „detaliilor” pe care declară că „le pune sub lupă”, ea ne descrie o zi din viața unei femei trăind în interbelic, într-un fel se amuză comentând vârstele și mai cu seamă defectele scriitorilor. Și n-am epuizat întregul sumar. Ioana Pârvulescu își avertizează cititorul cu modestie că a realizat „un decupaj limitat pe care-l mărturisește subiectiv
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
profitului realizat de nesocialiștii care muncesc după regulile capitalismului, și nu după fandacsiile unor profitori hrăniți cu bâiguielile lui Karl și cu delirurile teoretice ale lui Friedrich. În aceeași logică, la masa tratativelor cu studenții a fost trimisă ex-ministra educației, femeie de-o enormă rezistență pe scaun și briliantă meseriașă la împleticirea minților tinere. Experiența dobândită pe vremea scandalului manualelor alternative (à propos, de ce nu se mai vorbește nimic despre această uriașă operațiune menită să umple pușculița partidului?!) a folosit și
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
Greciei antice, este sfâșiat de roșu, simboluri de sânge, de moarte; albul este profetic. Condamnare, ispășire, iertare. Luminile proiectează cinematografic schimbări de ambianțe, lumea mișcătoare și neliniștită. Cheltuială mare de imaginație, de efecte: Sfinxul adormit - oribil în decor - se trezește femeie cu ghiare, lupte la vedere, cântăreți-cascadori “pe viu” (Păstorul), cranii adunate în saci, schelete rânduite în nacele suspendate peste orașul bântuit de ciumă, tautologii ilustrând istorisirile cântate, Templul lui Apolo... Efebi, Nimfe, Hetaire, Erinii. Balet: sexy. Acestea și încă multe
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
forma, în sfîrșit. Dansul macabru în miezul de noapte stă paznicu-n turn Privind cum se-nșiră morminte; Ca ziua e-acum cimitirul nocturn Sub razele lunii preasfinte. Se mișcă-un mormînt, și un altul apoi: Apar un bărbat și-o femeie în noi Și albe cămăși ce atîrnă. Se-ntind și nu vor să mai steie cuminți, în horă se rînduie glezne De tineri, bătrîni, cerșetori și de prinți, Dar dansul sub văluri nu-i lesne. Și, cum de rușine aici
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
Sophie Marceau, dar, cumva, performanțele nu li se armonizează. M-aș fi așteptat la ceva mai bun din partea lui Michael Hoffman, responsabil pentru minunatul lungmetraj Restaurație. Ca și Chicago, Guinevere este un film de debut, de data aceasta al unei femei: Audrey Wells. E o poveste tipică de Pygmalion, doar că acesta, Connie (Stephen Rea), fotograf de meserie, produce Galatee pe bandă rulantă (în film, Guinevere, la plural) și le inițiază în diferite domenii: pictură, dans, literatură și, nu în ultimul
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
înotătorul în larg observase pe foaia de cort întinsă într-un colț al odăii bustul de marmură decapitat de care dăduse cu câteva ceasuri mai înainte, și, aplecându-se, îl ridică, greu cum era, și strigă cu marmura în brațe femeia care trebăluia în chicineta improvizată într-un ungher al încăperii lor destul de spațioase... (va urma)
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
vă propun acest text, fără îndoială șocant, prin care vreau să ilustrez și o afirmație a lui Amos Oz, care mi-a plăcut mult: "Nimic din această lume nu e sub demnitatea literaturii". (N. I.) Dacă în pat și vorbesc cu femei. Spun: Eu. - Dar femeile cu care vorbesc spun: |sta nu ești tu. Nu zac în patul meu. Dar femeile spun: Tu, în patul tău. Lîngă pat stă noptiera. Și hîrtiile mele trebuie să zacă pe undeva. Lîngă ușă stă cuierul
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
fără îndoială șocant, prin care vreau să ilustrez și o afirmație a lui Amos Oz, care mi-a plăcut mult: "Nimic din această lume nu e sub demnitatea literaturii". (N. I.) Dacă în pat și vorbesc cu femei. Spun: Eu. - Dar femeile cu care vorbesc spun: |sta nu ești tu. Nu zac în patul meu. Dar femeile spun: Tu, în patul tău. Lîngă pat stă noptiera. Și hîrtiile mele trebuie să zacă pe undeva. Lîngă ușă stă cuierul. Și boarfele mele, rufele
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
care mi-a plăcut mult: "Nimic din această lume nu e sub demnitatea literaturii". (N. I.) Dacă în pat și vorbesc cu femei. Spun: Eu. - Dar femeile cu care vorbesc spun: |sta nu ești tu. Nu zac în patul meu. Dar femeile spun: Tu, în patul tău. Lîngă pat stă noptiera. Și hîrtiile mele trebuie să zacă pe undeva. Lîngă ușă stă cuierul. Și boarfele mele, rufele, pantofii, trebuie să zacă pe undeva. De perete atîrnă chiuveta. Lîngă chiuvetă atîrnă două prosoape
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
ce-ar sta? Nu pot să-mi mișc mîinile. Zac pe spate și privesc tavanul. Mîinile mele întinse pe cearceaf. Tavanul nu e neinteresant. E alb și neted. Cuvintele: ieri, azi, mîine, le folosesc pentru că îmi amintesc de ele. O femeie cu care vorbesc destul de des mi-a spus: E un miracol că mai vorbești. Și eu mi-am spus: Asta numește ea vorbit. Femeia nu e sinceră. Trebuie să-și țină urechea cît mai aproape de gura mea. înainte de a-și
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
E alb și neted. Cuvintele: ieri, azi, mîine, le folosesc pentru că îmi amintesc de ele. O femeie cu care vorbesc destul de des mi-a spus: E un miracol că mai vorbești. Și eu mi-am spus: Asta numește ea vorbit. Femeia nu e sinceră. Trebuie să-și țină urechea cît mai aproape de gura mea. înainte de a-și lipi urechea de gura mea o pot zări o secundă. Urechea e frumoasă. Nu știu ce înseamnă o ureche frumoasă. De cînd nu mă mai bărbieresc
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
ureche frumoasă. De cînd nu mă mai bărbieresc din urechile mele încep să răsară fire de păr. înainte mi le tundeam după ras. Știu că urechile mele sînt și mai urîte cu firele alea de păr la vedere. Din urechile femeii nu crește păr. Multe mai îmi spune femeia. Un miracol că mai aud. Femeia spune: Vrei apă? Vrei supă? Femeia spune: Vrei să te piși? Vrei să te caci? Ceasul meu e tavanul. înainte femeia îmi spunea: E un miracol
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
din urechile mele încep să răsară fire de păr. înainte mi le tundeam după ras. Știu că urechile mele sînt și mai urîte cu firele alea de păr la vedere. Din urechile femeii nu crește păr. Multe mai îmi spune femeia. Un miracol că mai aud. Femeia spune: Vrei apă? Vrei supă? Femeia spune: Vrei să te piși? Vrei să te caci? Ceasul meu e tavanul. înainte femeia îmi spunea: E un miracol că mai auziți. Doriți să beți apă? Doriți
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
fire de păr. înainte mi le tundeam după ras. Știu că urechile mele sînt și mai urîte cu firele alea de păr la vedere. Din urechile femeii nu crește păr. Multe mai îmi spune femeia. Un miracol că mai aud. Femeia spune: Vrei apă? Vrei supă? Femeia spune: Vrei să te piși? Vrei să te caci? Ceasul meu e tavanul. înainte femeia îmi spunea: E un miracol că mai auziți. Doriți să beți apă? Doriți să mîncați supă? Doriți să vă
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]