2,254 matches
-
opera eminesciană, ea este prezentă în două ipostaze majore: există în primul rând o feminitate carnală, demonică, dar există și o feminitate vaporoasă, de legendă. Dimensiunea care prevalează este însă cea mitică, dimensiune în care este depășită imaginea civică a feminității. Iubirea carnală este subminată în cele din urmă de dimensiunea ei legendară. Imaginea ambivalentă a feminității, așa cum se conturează ea în creația eminesciană, în poezii precum Venere și Madonă sau Înger și demon, este una tipică romantismului. De fapt, așa cum
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
demonică, dar există și o feminitate vaporoasă, de legendă. Dimensiunea care prevalează este însă cea mitică, dimensiune în care este depășită imaginea civică a feminității. Iubirea carnală este subminată în cele din urmă de dimensiunea ei legendară. Imaginea ambivalentă a feminității, așa cum se conturează ea în creația eminesciană, în poezii precum Venere și Madonă sau Înger și demon, este una tipică romantismului. De fapt, așa cum observa G. Călinescu în Opera lui Mihai Eminescu, ideea salvării prin femeie apare în romantism ca
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
romantismul cultivă, în paralel cu ideea salvării prin femeie, și pe aceea a căderii prin ea. Femeia este înger sau demon sau, mai bine spus, și înger și demon în același timp. Această ultimă variantă care presupune ambele ipostaze ale feminității nu opuse, ci, mai curând, complementare, o întâlnim la Eminescu. Femeia din operele sale este și Veneră și Madonă, este și înger și demon, ambivalență care apare în aglutinarea celor două elemente prin „și”. Eminescu esențializează datele psihologice referitoare la
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
apare în aglutinarea celor două elemente prin „și”. Eminescu esențializează datele psihologice referitoare la personaje, reducându-le la trăsături unice, definitorii pentru una din cele două ipostaze - demonică și angelică. Aceasta se întâmplă mai ales în cazul personajelor feminine. Prin feminitate, Eminescu încearcă să desăvârșească cunoașterea lumii. El crede că aceasta ar putea oferi cunoașterea în formele ei primare întrucât descinde din primordialul cosmic constituind un adevărat principiu ontologic. Feminitatea duce la autocunoaștere și, prin urmare, la autodistrugere. Restrângând aria analizei
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
angelică. Aceasta se întâmplă mai ales în cazul personajelor feminine. Prin feminitate, Eminescu încearcă să desăvârșească cunoașterea lumii. El crede că aceasta ar putea oferi cunoașterea în formele ei primare întrucât descinde din primordialul cosmic constituind un adevărat principiu ontologic. Feminitatea duce la autocunoaștere și, prin urmare, la autodistrugere. Restrângând aria analizei la proza eminesciană, constatăm că, în ceea ce privește personajele feminine, Eminescu oscilează permanent între aceleași ipostaze prezente în lirica sa, între cultul Venerei și cel al Madonei. „Femeia atinge două condiții
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
că între aceste două „trepte” „se ordonează altele, ilustrând aproape întreg spectrul iubirii”. La aniversară este o schiță plină de grație în care scriitorul insistă mai curând pe comedia dragostei adolescentine decât pe sentimentul erotic propriu zis. Atributul esențial al feminității este aici puritatea, iar sentimentul erotic este prezent într-o formă latentă. Erosul înseamnă în La aniversară un amestec rafinat de ludic și ingenuu pe care îl presupune vârsta eroilor. Cu toate acestea putem ghici în personajul feminin, adolescenta Elis
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
aici puritatea, iar sentimentul erotic este prezent într-o formă latentă. Erosul înseamnă în La aniversară un amestec rafinat de ludic și ingenuu pe care îl presupune vârsta eroilor. Cu toate acestea putem ghici în personajul feminin, adolescenta Elis, o feminitate plină de senzualitate, ascunsă încă de frăgezimea vârstei: „Luna lumina fața ei albă ca laptele cu obrajii roși și părul ei blond, foarte blond, care înconjura cu lux și fineță o față plină și râzătoare [...] ea se uita la el
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
care înconjura cu lux și fineță o față plină și râzătoare [...] ea se uita la el fără să-l asculte; i-ar fi sărit în gât , l-ar fi sărutat de o mie de ori [...]”. Pe o altă treaptă a feminității se situează eroinele din Geniu pustiu, din Sărmanul Dionis sau Umbra mea. Femeia este în aceste opere un „arhanghel frumos al cerului”, o „Veneră serafică”, „o ființă care, în angelitatea ei, are ceva demonic ce tulbură sufletul eroului și-i
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
serafică a eroticii eminesciene. Este acea „dragoste de păsări albe care străbat eternitatea și se întâlnesc în dreptul unei stele” despre care vorbea Arghezi referindu-se la erosul eminescian. Este o dragoste din care dispare orice nuanță senzuală. Maria este simbolul feminității purificate. Ea este un înger blond care apare în două ipostaze complementare - una angelică, proiecție a idealurilor madonice ale lui Dionis, cealaltă, casnică, ispititoare nu în plan spiritual, ci în plan terestru: „apăru frumos și palid capul blond al unui
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
jos se trădau boureii sânilor și mânuțele și brațele ei albe și goale pân’ în umeri se 'ntinseră spre dânsul și el le inundă cu sărutări” Nuanța de tristețe fermecătoare, de dulce chin pe care o presupune ipostaza terestră a feminității se pierde însă odată cu sublimarea iubirii care are loc pe parcursul textului. Sentimentul erotic este practic dematerializat complet în Sărmanul Dionis. El este, în această fază a creației eminesciene, mai mult o aspirație, un sentiment profund spiritualizat. „Atât de puternic este
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
care trimit la arhetipuri. Maria este un nume simplu care sugerează puritatea. „Atunci când eroinele eminesciene au o voință „imperială” (a instinctului) se numesc Cezara. Când au funcția mediatorului între pământ și cer, se numesc Maria (Maria e varianta angelică a feminității).” În literatura europeană există o întreagă simbolistică „marială”, pornind, desigur, de la conotațiile religioase ale termenului. Cea care poartă acest nume devine indirect „regină a cerurilor”, protectoare, în cazul de față, a principiului masculin căruia îi stimulează spiritul creator: „Sărutarea ei
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
mâna a doua, unde joacă roluri banale, deși are aptitudini de tragediană. Înfățișarea ei este una tipică pentru femeia romantică ce poartă în priviri „o visătorie profundă” întruchipând parcă divinitatea. Prin dragoste și prin visul erotic pe care îl cauzează feminitatea, geniul demonic al eroului masculin din Geniu pustiu este în permanență mobilizat să-și depășească angoasa datorată suferințelor provocate de istoria vitregă și să comunice cu infinitul. Toma, după ce se îndrăgostește de Poesis, își regăsește puterile încătușate ale simțului său
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Sărmanul Dionis, plin de semnificații. Firea voluntară, telurică, ascunsă sub chipul angelic al eroinei din Geniu pustiu (Poesis) capătă dimensiuni și nuanțe noi în Avatarii faraonului Tla și în Cezara. Cele două Cezare din operele citate se situează în planul feminității demonice, trăsătura care le unește fiind intensitatea pasională. Cezara din Avatarii faraonului Tla întruchipează imaginea unei pasiuni devastatoare. Ea este unul dintre cele mai complexe personaje feminine eminesciene, apropiindu-se cel mai mult de spiritualitatea demonului. Senzualitatea sa demonică se
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
vom afla însă în personajul Cezara din nuvela cu același titlu. Așa cum o sugerează și numele eroinei, ea este cea care are permanent inițiativa în dragoste, impunându-și voința ei de Cezar feminin. Contesa Bianchi este expresia vie a teoriei feminității agresive pe care o face Euthanasius: „În genere îmi place a reprezenta pe femeia agresivă. Bărbatul e firește agresiv , va să zică natura se repetă în fiece esemplar în astă privință și escepțiile ei sunt tocmai femeile agresive . Este o nespusă gentileță
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de sentimente năvalnice care îndeamnă la pasiune. Ea ilustrează iubirea agresivă aflată „în faza declanșării simțurilor”, frenezia pasională sub forma unei beții a simțurilor. E o întruchipare a Venerei concupiscente, ale cărei simțuri poartă amprenta unei inocențe primitive. Ea simbolizează feminitatea sublimă sub al cărei chip inocent se ascunde senzualitatea: „Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
se ridica c un fel de copilăroasă mândrie, astfel cum și-l ridică caii de rasă arabă, ș-atunci gâtul nalt lua acea energie marmoree și doritoare totodată ca gâtul lui Antinous.” Cezara reprezintă de fapt o ipostază generală a feminității ilustrând prin sentimentele și trăirile sale o formă elementară de pasiune. Ea este cea care „caută plăcerea, cu o pregătire deplină a simțurilor”. Când îl vede pe Ieronim în cabinetul lui Francesco, Cezara încearcă să-și ascundă pasiunea tulburătoare care
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
cum acesta din urmă se vrea a fi un alter ego al autorului. Cei doi protagoniști ai romanului sunt foarte asemănători din punct de vedere structural, ambii fiind măcinați de contradicții și îndoieli. Ceea ce caută în iubire Sandu nu este feminitatea pură. De aceea un personaj precum Viky, sora Ioanei, nu poate să-i capteze atenția decât pentru o clipă, printr o undă de senzualitate efemeră. „Eternului feminin, Sandu îi preferă complexitatea unei individualități”. Or, Viky nu-l putea fascina tocmai
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Cartea, rămâne, și în cazul lui, deschisă. Imaginea atât de incertă a enigmaticei Sarah Woodruf, frivolitatea mascată de o ironie ușor copilărească a Ernestinei, naiva libertate pe care o manifestă Mary în naturalețea ei nu sunt decât ipostaze ale unei feminități exacerbate manifestate pe fondul aceleiași epoci plină de convenționalism. Dintr-un anumit punct de vedere, Sarah are în ea ceva din încăpățânarea unei feministe avant la lettre care refuză să se supună încorsetărilor ideologice ale epocii, nu dintr-o acutizare
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Basarabilor, Mușatinilor și a „nației române” etc., iar versurile alunecă uneori în convențional și circumstanțial. În al doilea rând, D. e un poet al suavității și purității florale (volumul Noapte de grație, 1982, este relevant), temă îngemănată cu aceea a feminității, al cărei devot este himericul. Fantastul rupe trandafiri din parcuri, „Pe care îi împart femeilor frumoase / Cu mers legănător, cu gene somnoroase”, în vreme ce „eu supus sunt să plătesc amenzi / Și ele știu, și-mi ies în cale și acuma...” Așadar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
cererea și oferta de calități pe piața maritală. Decelând anunțurile de la rubrica de mariaje din ziarul La Centrale des Particuliers, B. Lemennicier (1988) găsește următoarea ierarhie de calități pe care bărbații le solicită femeilor: afecțiune (59,5%), frumusețe (49,4%), feminitate (27%), inteligență (21,3%) și senzualitate (16,8%). Femeile menționează drept calități dorite la bărbați: o situație financiară bună (61%), tandrețe (36,7%), inteligență (26,5%), masculinitate (24,4%) și seriozitate (14,2%). Fr. Singly (1983) identifică în anunțurile matrimoniale
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
materie de gender (gen social), îl constituie identificarea barierelor artificiale bărbat-femeie, a circumscrierii rolului lor disfuncțional și a dezvăluirii mecanismelor prin care pot fi demontate. O contribuție notabilă în această direcție este dată și de problematica autoși heteroidentificării masculinității și feminității. În imaginea de sine a fiecăruia dintre noi, are importanță și cât de mult ne percepem ca posedând masculinitate saufeminitate. Concepția psihologică de tip clasic arată că, cu cât autodefinirea persoanei în termeni de masculinitate-feminitate corespunde mai mult cu trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
faci parte este o premisă solidă pentru o autoestimare ridicată a eului. Pe această idee au fost construite și majoritatea testelor de masculinitate-feminitate. Ele cuprind itemi ce transcriu caracteristici ca dominanță, activism, inițiativă, asumarea riscului (masculinitate) sau pasivitate, emotivitate, tandrețe (feminitate). Un aspect important al acestor teste este că ele opun masculinitatea feminității, itemii ce reprezintă cele două genuri fiind mutual exclusivi (Sears et al., 1991). Începând din anii ’70, psihologii au revizuit modelul disjunctiv al masculinității-feminității și s-au întrebat
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Pe această idee au fost construite și majoritatea testelor de masculinitate-feminitate. Ele cuprind itemi ce transcriu caracteristici ca dominanță, activism, inițiativă, asumarea riscului (masculinitate) sau pasivitate, emotivitate, tandrețe (feminitate). Un aspect important al acestor teste este că ele opun masculinitatea feminității, itemii ce reprezintă cele două genuri fiind mutual exclusivi (Sears et al., 1991). Începând din anii ’70, psihologii au revizuit modelul disjunctiv al masculinității-feminității și s-au întrebat dacă nu există indivizi care se văd pe ei înșiși ca având
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
numește respectivele persoane „androgine (psihologic)”, combinând cuvintele grecești andro (bărbat) și gyne (femeie). Ea a construit un inventar de rol de sex (Bem sex role inventory), în care dintre cele 60 de adjective utilizate, 20 sunt de masculinitate, 20 de feminitate și 20 neutre. Prin aplicarea inventarului la studenții din colegii, tipul androginic s-a confirmat empiric. Într-o altă cercetare (Bernard, 1980), s-a aflat că 40% dintre studenți se identifică în termeni tradiționali, 25% sunt androgini, foarte puțini identificându
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
aflat că 40% dintre studenți se identifică în termeni tradiționali, 25% sunt androgini, foarte puțini identificându-se cu sexul opus, dintre care 5% băieți și 12% fete, iar restul apar ca nediferențiați, obținând scoruri scăzute și la masculinitate, și la feminitate, dintre care 29% băieți și 21% fete. Faptul că multe persoane depășesc rigiditatea tradițională în identificarea de sine a rolurilor de sex prin modelul androgin poate duce la beneficii, în primul rând printr-o mai mare flexibilitate și adaptabilitate comportamentală
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]