28,109 matches
-
femei îi poate aduce necazuri... precum elefantului - fildeșii!Cel mai cald loc, unde te poti cuibări oricând să-ți incalezesti inima, este sufletul mamei tale...Cand Dumnezeu zâmbește, lacrimile cerului se opresc și sunt înlocuite cu un curcubeu al speranței. Fericirea ta este fericirea celor pe care îi iubești. Nu poți să fii fericit, decât dacă cei pe care îi iubești ... XXX. MĂRȚIȘOR, de Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1155 din 28 februarie 2014. Iubito îți dăruiesc un mărțișor pe
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
aduce necazuri... precum elefantului - fildeșii!Cel mai cald loc, unde te poti cuibări oricând să-ți incalezesti inima, este sufletul mamei tale...Cand Dumnezeu zâmbește, lacrimile cerului se opresc și sunt înlocuite cu un curcubeu al speranței. Fericirea ta este fericirea celor pe care îi iubești. Nu poți să fii fericit, decât dacă cei pe care îi iubești ... XXX. MĂRȚIȘOR, de Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1155 din 28 februarie 2014. Iubito îți dăruiesc un mărțișor pe care te-aș
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
în Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014. Doar când iubești si esti iubit trăiești cu adevarat doar când iubești si esti iubit realizezi că viața este foarte frumoasă doar când iubești si esti iubit plutești într-un nor de fericire doar când iubești si esti iubit ești invincibil doar când iubești ... Citește mai mult Doar când iubeștiși ești iubittrăiești cu adevăratdoar când iubeștiși ești iubitrealizezi că viațaeste foarte frumoasădoar când iubeștiși ești iubitplutești într-unnor de fericiredoar când iubeștiși ești iubitești
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
Timpul... calea omului prin viață, Un drum imens, nemărginit, Aproape în spate și departe-n față, Un înțelept al omului menit. Ei vieții să cunoască i-a fost dat: Sentimente și valori umane, Să simtă ce e cu adevărat păcat, Fericirea și durerea ca urmare. Trecere între ani e ca o poartă, În care noi, pionii vieții fiind, Pășim spre Dumnezeu, spre soartă Și încrezători timpului... iubind. Dumnezeu este Totul... Iar Timpul e o parte din El. Referință Bibliografică: TIMPUL / Dan
TIMPUL de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378181_a_379510]
-
Toate Articolele Autorului Viața e un carusel... Azi ești sus și mâine jos... Este soare dar și ploaie Și urât dar și frumos! Este dragoste și ură, Pace este și război... Vorbe dulci și vorbe-amare, Bogăție și nevoi! Viața este fericire, Uneori e și suspin, Întuneric și lumină Și durere și alin... Viața e un carusel Pentru mine...pentru voi Dar în orice-mprejurare Dumnezeu este cu noi! Referință Bibliografică: Viața e un carusel! Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VIAŢA E UN CARUSEL! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378215_a_379544]
-
p. 60 Eseu - autor: Vavila Popovici, Carolina de Nord, SUA /p. 61 Pagini de istorie: Misterul tăblițelor de plumb - autor: Armin Olariu și Horia Țurcanu/p. 65 Emil Botta - poezii /p. 68 Pagini de jurnal - Nicolae Steinhardt - Fragmente din Jurnalul fericirii /p. 69 Marion Raméntol Serratosa - selecție și prezentare: Odette Mărgăritescu /p. 72 Pagina de cronică / p. 73 I. Umberto Eco: Numărul zero: Chipul grotesc al jurnalismului - autor: Cristina Gogianu /p. 73 ÎI. James Allen: Omul devine ceea ce gândește - autor: Arthur
DINCOLO DE TACERE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378192_a_379521]
-
fildeș sau de cretă. TURNUL NEGRU Ca-ntr-o coloană sumbră de-ntuneric, Din abanos și din onix sculptată, E-nchisă iar regina blestemată, De-un rege trist, cu râsul lui homeric. Chiar și la el durerea se arată Și fericirea-i doar ceva himeric, În raiul nostru pământean și sferic, Unde neant și haos cad îndată. Dar dragostea din beznă o să iasă, În inimi să ajungă, vrea să zboare, S-aducă fericirea iar acasă, Să nu mai fie pete nici
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
Chiar și la el durerea se arată Și fericirea-i doar ceva himeric, În raiul nostru pământean și sferic, Unde neant și haos cad îndată. Dar dragostea din beznă o să iasă, În inimi să ajungă, vrea să zboare, S-aducă fericirea iar acasă, Să nu mai fie pete nici în soare, Regina să se facă mai frumoasă, În turnul ei cel negru, nalt și mare. REGINA ALBĂ În mantii lucitoare de hermine, Frumoasă cum nicicând nu s-a văzut, Chiar regele
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
o ține Doar într-o-mbrățișare și-un sărut. Iar dragostea, pentru regina dalbă, Devine obicei, se face lege, Pentru supușii toți din țara albă Și chiar pentru bătrânul mare rege, Senine zile și le prinde-n salbă, Astfel, cu fericirea se alege. REGINA NEAGRĂ Pe coridoarele din negrul său palat Își poartă iar regina trupul său frumos, Ce parc-a fost cioplit în lemn de abanos De sculptorul divin sau de cel blestemat. Mai negru decât smoala-i părul unduios
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
-i părul unduios În ochii-adânci și mari e-un foc întunecat Și din abisurile mării-a-mprumutat Misterul nepătruns, din lumile de jos. S-a spus că tot ce-i negru-nseamnă rău, Ce n-ar putea domnia-i să susțină, Iar fericirea toată s-o arunce-n hău. Dar ea nu este nicidecum meschină Și stăpânește înțelept regatul său, Cu maiestate blândă de regină. REGELE ALB Chiar dacă-i alb, doar barba e bătrână, Iar sufletu-i, tot tânăr și tot verde, El
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
ea nu este nicidecum meschină Și stăpânește înțelept regatul său, Cu maiestate blândă de regină. REGELE ALB Chiar dacă-i alb, doar barba e bătrână, Iar sufletu-i, tot tânăr și tot verde, El, în tristețe, nicidecum nu-l pierde Și fericirea-i singura stăpână. Dispus mereu să facă un transfer de Sentimente, trăiri, să îi rămână, Cât ține dragostea, adică până Regina va-nceta să îl dezmierde. El, suveranul mândru al luminii, Stăpân la pol pe ghețuri și zăpadă, Tot el
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
să-ți curgă din izvorul lui ‘berechet, Cu deschideri de lagune în bucuriile din pârg, În bunele predispozițiilor ce de la sine curg. Să nu poți construi castele pe mal de mare, Să n-ai cum alcătui pastelul făr’de culoare, Fericirea-ți fie mare fără castele din nisip, File scrise cu povești decât dorul din cip. Ca primăvara să fi, nicicând cum e o iarnă, Cum o vară stralucindă ce soare nu întoarnă, Din ale sufletului lumina-i ce nu se
PENTRU CE EȘTI...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378251_a_379580]
-
povești, Să nu-și desprindă farmecul dat de crăițe, Ce-ți vin noaptea și pe cap îți pun coronițe. Fața de floare mereu are să-ți înflorească, Soarele îți dă culoare pastelul să sporească, Interiorul candid să-ți întărească-n credință, Fericirea să-ți curgă chiar fără de biruință! Și, când buchetul floral vrea să se deschidă, Conștientul tău pătrunzător să nu-ți omită, Că ești fragilă floare chiar de prevestitoare, Mică, suspicioasă, dar prea răspunzătoare. Și de crezi că nu ai timp
PENTRU CE EȘTI...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378251_a_379580]
-
pace. Pentru ochii tăi triști Aș plantă în grădini -doar de suflet știute, iriși, roșe și crini- mângâieri de lumini și de tandre cântări într-o oază cu flori și o mie de sori... Să privim răsărituri! Ți-aș pictă fericiri, ți-aș așterne visări peste pleape. Fugar, al meu înger rebel ți-ar uită drept răvaș un sărut pătimaș și-o bucată de cer, pentru ochii tăi triști... ACUM... Cînd din trupul meu, că dintr-o casă, a plecat copilăria
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]
-
în sărut, ochii se mirau- la tot pasul, de frumusețe, iar sufletul vibra-îndragostit. Și n-am spus nimic...! Cînd din sufletul meu, că dintr-o casă, a plecat tinerețea, visăm- cu pruncii mei, în brațe, cu soarele în priviri, cu fericirea de-a-mi vedea copiii jucându-se și crescând, cu buzele prinse într-un cântec de leagăn, cu ochii întrebând-la tot pasul, frumusețea-dacă e reală sau e doar vis, cu sufletul vibrînd de maternă dragoste. N-am spus nimic... Acum, cănd
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]
-
Nuuu! Vreau să fie lângă mine cât mai curând! strig de parcă aș vrea să mă audă. Mă ridic de lângă motan și mă așez pe canapeaua cumpărată de curând. Privesc spre fereastra ce duce în curte. Mărul din față plesnește de fericire, în bătaia soarelui. O pasăre cenușie, cu coada pestriță, se așează pe una din crenguțe. Ciugulește de câteva ori din mugurii cruzi și ridică ciocul în văzduh. E cucul. Vreau să ies repede în prag să-l aud iar și
CUCUL ŞI PUPĂZA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378259_a_379588]
-
trebuie făcut pentru ca omul să fie fericit. Condițiile care trebuie îndeplinite: „o familie bună, o sănătate bună, un aspect fizic plăcut, noroc, o reputație bună, prieteni buni, o avere bună și bunătate”. Îmi voi permite să vorbesc câte ceva și despre fericire și felul vieții, așa cum gândea Aristotel în lucrarea sa „Etica către Nicomac”. Viața care se îndreaptă spre câștigul bănesc are ceva nenatural și forțat, deoarece bogăția nu este dată decât pentru a fi întrebuințată ca mijloc pentru un scop. Naturile
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
Aristotel în lucrarea sa „Etica către Nicomac”. Viața care se îndreaptă spre câștigul bănesc are ceva nenatural și forțat, deoarece bogăția nu este dată decât pentru a fi întrebuințată ca mijloc pentru un scop. Naturile primitive văd binele suprem și fericirea în plăceri, naturile nobile și doritoare de acțiune preferă onoarea, scop urmărit în viața publică. Făcând o paranteză, amintesc că Petre Țuțea în „Filosofia nuanțelor” spune, citându-l pe Mallarmé, că „gratuitatea și plăcerea sunt capricii care, când vin în
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
plăcerea sunt capricii care, când vin în cascadă, înseamnă descompunerea, cu rădăcini în otrăvurile cărnii, încărcate de neliniști fără ieșire și de tristeți”. Preferabilă este virtutea ca scop al vieții în comunitate. Scopul final al acțiunilor omenești trebuie să fie fericirea (a nu se confunda cu satisfacția pe care o poate avea omul). Ea nu este glumă sau joc, suferința unei vieți întregi nu poate să aibă drept scop - jocul. Jocul este o recreație și recreația nu poate fi un scop
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
este glumă sau joc, suferința unei vieți întregi nu poate să aibă drept scop - jocul. Jocul este o recreație și recreația nu poate fi un scop. De aceea, consideră Aristotel, numai o viață conform virtuții poate fi o viață fericită, fericirea fiind o activitate a sufletului care are o parte rațională și una nerațională. Cei cumpătați se bucură de partea rațională a sufletului; dorințele celui necumpătat tind la opusul a ceea ce sfătuiește rațiunea. Virtutea nu este un act, ci obișnuința de
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
facem totul în scopul de a trăi după ce este mai bun în noi - acest dumnezeiesc din noi (partea divină din noi). Întrucât rațiunea aparține mai mult omului, viața condusă de rațiune, în viziunea sa, este cea mai fericită. Și deoarece fericirea trebuie să constituie scopul final, în numele ei trebuie ca omul să practice virtuțile - curajul, dreptatea, cinstea și mărinimia: „Nu veți face nimic în lumea aceasta fără curaj. Este cea mai mare calitate a minții, urmată de onoare”. Lăsând la o
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
și mai liniștiți ca marea pe care briza de abia adie. Privirile lor o luaseră înaintea conversației, și deja exprimau că există ceva pregătit de Dumnezeu din cer, ca ei să pășească într-o lume sublimă, feerică. Ce bucurie, ce fericire oferită unor suflete curate! - Trebuie să-ți fim recunoscători toată viața, eu și părinții mei. Fără tine, mai mult ca sigur, ne-am fi prăpădit în furtuna pe mare, zise ea, cu un glas atât de dulce și recunoscător. - Nu
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
masă domnul Deleș a plecat la Budapesta, era cuprins de febra unor mari afaceri, neglijindu-și soția, care întotdeauna rămânea pe planul doi. De fapt în această familie am avut ocazia să văd un lucru care infirma părerea lui tata despre fericire. El zicea așa: dacă ai mâncare și bani, ești fericit, la atât restrângea el noțiunea de fericire! Pentru doamna Deleș existau și mâncare și bani și totuși era o mare nefericită. M-am convins de toate astea într-o seară
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
întotdeauna rămânea pe planul doi. De fapt în această familie am avut ocazia să văd un lucru care infirma părerea lui tata despre fericire. El zicea așa: dacă ai mâncare și bani, ești fericit, la atât restrângea el noțiunea de fericire! Pentru doamna Deleș existau și mâncare și bani și totuși era o mare nefericită. M-am convins de toate astea într-o seară când duielam cu acea părere a lui tata; pentru mine fericirea era Agneta, nu știam cum să
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
la atât restrângea el noțiunea de fericire! Pentru doamna Deleș existau și mâncare și bani și totuși era o mare nefericită. M-am convins de toate astea într-o seară când duielam cu acea părere a lui tata; pentru mine fericirea era Agneta, nu știam cum să fac s-o aduc aici. Priveam pe geam niște viță-de-vie, câteva frunzișoare prinse de adierea unui vânt care jucau fantastic la fereastra mea, ca niște fluturi; așa se juca și soarta cu mine, devenisem
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]