5,981 matches
-
1963 este angajat cercetător științific la sectorul de istorie literară al Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Academiei Române (Filiala Iași), unde, parcurgând toate treptele ierarhice, a lucrat până în 1994. Din 1990 este director al instituției, devenită Institutul de Filologie Română „A. Philippide”. Din 1994 este profesor la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității „Al. I. Cuza”. A fost distins cu Premiul „B.P. Hasdeu” (1975) și cu Premiul „Timotei Cipariu” (ex aequo, 1979) ale Academiei Române
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
poetă și prozatoare. Este fiica Ecaterinei (n. Rogin) și a lui Aurel Crișan, inginer geometru. Face școala primară în Vânători- Neamț, liceul la Piatra Neamț, Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei. Va absolvi Facultatea de Filosofie, secția ziaristică (1955) și Facultatea de Filologie (1963). Funcționează ca profesorară la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, redactor la „Gazeta învățământului”, la ziarul „Înainte” din Craiova, la Editura pentru Literatură (1960-1969) și la Editura Albatros (1970-1975). Debutează editorial cu volumul Freamăt, apărut în 1967. A fost distinsă
MARINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288031_a_289360]
-
MARINESCU, Ștefan Vida (22.VI.1951, Uiești, j. Giurgiu), poet, critic literar și publicist. Este licențiat în filologie la Universitatea din Timișoara, secția limba și literatura română (1973) și la cea din Craiova, secția română-franceză (1980). Funcționează ca profesor și director adjunct la liceul din Videle, oraș în care, între 1982 și 1988, conduce Casa de Cultură. A
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
, Costea (16.VII.1937, Valea Răii, azi Copăcelu, j. Vâlcea), istoric literar și folclorist. Este fiul Paulinei (n. Grigore) și al lui Constantin Marinoiu, țărani. Termină Liceul „N. Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea în 1955 și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași în 1963. Funcționează ca profesor de limba și literatura română și director la Școala Generală din comuna Racovița, județul Vâlcea. În 1975 este numit director al Centrului de Librării Vâlcea, continuându-și activitatea
MARINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]
-
MARIAN, Rodica (1.VI.1944, Beiuș) poeticiană și poetă. Este fiica Anei (n. Abrudan) și a lui Dumitru Marian, funcționar. A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj (1967), fiind apoi redactor la Radio Turda, secretar științific la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Cluj, timp în care semnează articole, cronici literare și teatrale, mai ales cu pseudonimul Draga Milian, în ziare și reviste clujene
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
mai ales cu pseudonimul Draga Milian, în ziare și reviste clujene. Din 1973 este redactor și revizor la Dicționarul limbii române, în cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca, iar mai târziu cercetător științific. Este doctor în filologie (1998), cu o teză despre reinterpretarea poemului eminescian Luceafărul. Are contribuții științifice în domeniile semanticii, stilisticii, poeticii și semioticii, publicate în reviste științifice (inclusiv străine) și literare (unele semnate Rodica Popescu), precum și în volume colective, mai ales în Studii de
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
, Horia (pseudonim al lui Marcel Halpern-Philippescu; 13.II.1923, Suceava - 24.VII.2002, București), prozator și traducător. Este fiul Mirei și al lui Iosif Halpern, profesor. Studiază limba și literatura engleză la Facultatea de Litere a Universității București, secția filologie modernă. Între 1944 și 1947 a fost reporter la ziarele „Momentul”, „Sportul”, „Ediția” și apoi redactor la „România liberă” și „Lupta CFR” (1947-1960). A debutat editorial în 1959 cu Pasărea de piatră, un roman științifico-fantastic, căruia i-au urmat, într-
MATEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288066_a_289395]
-
prozator și dramaturg. Este fiul Eugeniei (n. Gürtler) și al lui Nicolae Mateescu, inginer. Frecventează școala primară în orașul Victoria și la Valea Călugărească și este elev la Liceul „Mihai Viteazul” din Ploiești, absolvit în 1963. Student la Facultatea de Filologie, secția biblioteconomie, a Institutului Pedagogic din București (1963-1966), este repartizat după absolvire la Biblioteca Academiei Române, unde lucrează până în 1968. Revine ca student (până în 1972, când renunță) la Facultatea de Filosofie, secția psihologie, la Universitatea București. Va fi angajat temporar redactor
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
MATALĂ, Dumitru (30.VIII.1936, Turnu Severin), prozator. Este fiul Milevei (n. Stanilovici) și al lui Constantin Matală, comerciant. După ce a urmat Liceul „Traian” din orașul natal (1950-1954) și Facultatea de Filologie, secția literatură și critică literară, a Universității din București (1955-1960), este profesor la Școala Generală din comuna Munteni, raionul Tecuci (1960-1962), iar între 1962 și 1965 director al Bibliotecii Raionale din Tecuci. În 1965 este corespondent al „Scânteii tineretului”, între
MATALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288056_a_289385]
-
MAZILU, Gheorghe (7.X.1939, Gotești, j. Cahul), critic literar. Urmează Universitatea de Stat din Chișinău (1957-1963). Funcționează ca lector la Catedra de filologie română a aceleiași universități și ca redactor la revista „Nistru”. După 1990 deține funcții oficiale în cadrul președinției și al guvernului, devenind și deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. În lucrările sale M. cultivă o formulă critică de tip universitar, preeminent
MAZILU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288073_a_289402]
-
, Valentina (17.IX.1939, Târgu Mureș), critic și istoric literar. Este fiica Olimpiei Marin (n. Nicola), funcționară, și a lui Toma Marin, ofițer. Urmează școala primară și liceul la Turda, absolvind în 1955, și se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, specialitatea limba și literatura română, luându-și licența în 1959. Devine asistentă la Universitatea din Cluj (1964-1971), iar în 1972 se transferă la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București. În 1980 își
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, specialitatea limba și literatura română, luându-și licența în 1959. Devine asistentă la Universitatea din Cluj (1964-1971), iar în 1972 se transferă la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București. În 1980 își ia doctoratul în filologie, cu teza Geneza conștiinței critice, a ideilor, conceptelor și a terminologiei literare în cultura românească. Debutează în „Buletinul cercurilor științifice studențești” (Cluj, 1958), cu un studiu dedicat lui V. Alecsandri, iar
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
Cluj, specialitatea limba și literatura română, luându-și licența în 1959. Devine asistentă la Universitatea din Cluj (1964-1971), iar în 1972 se transferă la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București. În 1980 își ia doctoratul în filologie, cu teza Geneza conștiinței critice, a ideilor, conceptelor și a terminologiei literare în cultura românească. Debutează în „Buletinul cercurilor științifice studențești” (Cluj, 1958), cu un studiu dedicat lui V. Alecsandri, iar editorial, cu volumul Permanență și modernitate (1977). Colaborează la
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
, Viorel (2.IX.1945, Țipari, j. Timiș), prozator și publicist. Este fiul Liviei și al lui Vasile Marineasa, notar comunal. După ce a absolvit Facultatea de Filologie din Timișoara, secția română-germană, a lucrat ca profesor la o școală generală, apoi ca referent la Casa de Cultură a Studenților din Timișoara. Din 1990 este redactor la revista „Orizont”, redactor-șef și director al Editurii de Vest (până în 1993
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
tatăl a deținut și poziția de dirijor al corului Catedralei Ortodoxe din Reșița, ceea ce face ca M. să fie exmatriculat din facultate în 1958, fiind însă reprimit ulterior. Urmează școala generală și Liceul Mixt (1954-1957) la Reșița și Facultatea de Filologie a Universității din București (1957-1962). După absolvire devine asistent la Catedra de teorie literară și literatură comparată, urcând treptele ierarhiei până la gradul de profesor (1990) și fiind ales șef al Catedrei de teorie literară. În 1980 își susține doctoratul în
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
a Universității din București (1957-1962). După absolvire devine asistent la Catedra de teorie literară și literatură comparată, urcând treptele ierarhiei până la gradul de profesor (1990) și fiind ales șef al Catedrei de teorie literară. În 1980 își susține doctoratul în filologie cu teza G. Călinescu, critic și istoric literar. Privire teoretică. Între 1990 și 2000 funcționează ca director al Editurii Univers. Debutează la „Contemporanul” în 1959. Colaborează la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Cronica”, „Steaua”, „Argeș” ș.a. A condus un
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
1952-1954 ambii părinți sunt arestați, motiv pentru care copilul se află în întreținerea bunicilor materni, începându-și liceul la Râmnicu Vâlcea. În 1953 adoptă numele de familie al bunicului matern. După absolvirea liceului la Sibiu, urmează din 1956 Facultatea de Filologie a Universității din București, cu o întrerupere în 1958 și 1959, când este exmatriculat din cauza dosarului. În vara lui 1959 dă examen la Școala Tehnică de Cinematografie din București, unde reușește, dar nu este admis, constatându-se că fusese eliminat
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
Institutul Pedagogic din Târgu Mureș, unde nu se prezintă, dobândind între timp o colaborare la „Contemporanul”, sub directoratul lui George Ivașcu. În 1963, în urma diligențelor lui G. Ivașcu, este angajat preparator la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Filologie din București, ulterior devenind asistent (1964-1968) și lector (1968-1989). După 1990 este promovat profesor la aceeași catedră. Lucrarea de doctorat - Contradicția lui Maiorescu - este respinsă în 1970, în urma referatelor nefavorabile ale lui Liviu Rusu și Al. Dima. Susținută din nou
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
, Ioan (1.VIII.1927, București - 1997, București), poet și folclorist. Urmează la București Școala de Literatură „M. Eminescu” și apoi Facultatea de Filologie absolvită în 1954. Este redactor la „Caietul literar” (1950-1952) și la „Pentru Patrie” (1952-1954), activist la Casa Centrală a Creației Populare și la Casa Creației Populare și a Mișcării Artistice de Amatori din cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste. A colaborat
MEIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288080_a_289409]
-
conține și biografiile unor oameni de cultură, precum și capitole independente, între care mai important este Noțiuni istorice relative la istoria limbii române. Notele de călătorie (O vizită la câteva mănăstiri și biserici antice din Bucovina, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, 1883) nu intră în sfera literaturii. Erudit teolog, M. a publicat numeroase manuale, exegeze și traduceri de opere religioase. În toate textele se arată adept al înnoirii lexicului și sintaxei limbii vechilor cărți bisericești. SCRIERI: Chronica Hușilor și a Episcopiei
MELCHISEDEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288081_a_289410]
-
ILIESCU, Nicolae (14.VIII.1937, Tomșani, j. Vâlcea), traducător. Este fiul Ioanei (n. Anghel) și al lui Gheorghe Iliescu, țărani. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1960), rămâne asistent la Catedra de literatura rusă. Între 1966 și 1986 a lucrat ca redactor la Editura Tineretului, la Albatros, Univers, în fine ca lector la Centrala Editorială (1986-1990). Între 1990 și 1994 a fost
ILIESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287520_a_288849]
-
, Mircea Radu (19.II.1940, Iași), prozator, dramaturg și publicist. Este fiul Mariei (n. Grămadă), învățătoare, și al lui Alexandru Iacoban, judecător. În 1956 a absolvit liceul în orașul natal, iar în 1962 Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. A funcționat ca redactor la Studioul Radio Iași (1961-1966) și la revista „Cronica” (1966-1969), ca director al Editurii Junimea (1969-1979) și apoi al Teatrului Național (1979-1990) și al Teatrului „Luceafărul” din Iași (din
IACOBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
4.III.1944, Ardusat, j. Maramureș), poet și prozator. Este fiul Mariei (n. Rață) și al lui Vasile Igna, țărani. Urmează liceul la Șomcuta Mare, apoi la Baia Mare, unde în 1961 își ia bacalaureatul. Va absolvi în 1966 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția limba și literatura română. Este profesor într-un sat din județul Cluj, iar din 1969 va lucra ca lector, apoi ca șef al secției de literatură și din 1990 ca director la Editura Dacia
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
cărui titular fusese Polihronie Sârcu), expunându-și concepțiile în prelegerea Znacenie rumânskoi filologhii dlia slavistiki i romanskih izucenii, ce se încheie cu următoarea concluzie: „Așa cum știința limbii române este de neconceput fără slavistică, tot astfel pentru slavistică este necesară cunoașterea filologiei române.” Din motive politice a fost însă îndepărtat din învățământ chiar în anul în care apărea această profesiune de credință, abia în 1913 reușind să ocupe postul de profesor de filologie slavă la Universitatea din Varșovia, a cărei secție rusă
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
fără slavistică, tot astfel pentru slavistică este necesară cunoașterea filologiei române.” Din motive politice a fost însă îndepărtat din învățământ chiar în anul în care apărea această profesiune de credință, abia în 1913 reușind să ocupe postul de profesor de filologie slavă la Universitatea din Varșovia, a cărei secție rusă a fost transferată în 1915 la Moscova, iar apoi la Rostov pe Don. În 1918 contribuie la înființarea Institutului de Arheologie, al cărui rector devine în 1920, predând în același timp
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]