12,214 matches
-
grad de Cavaler. Așa a ajuns autorul Poemelor luminii să fie cel mai tânăr diplomat român, am spune și merituos atașat de presă, să primească înalta distincție, înaintea multor colegi din generația lui. Cu modestia care îl caracteriza, scriitorul și filosoful ardelean n-a consemnat nimic în biografia sa, redactată oficial peste vreo zece ani, nici în corespondența sau însemnările sale, despre primirea înaltei distincții. Am spune chiar că „n-a făcut caz” de acest lucru. Câteva luni nici n-a
Distincția regală acordată de Ferdinand lui Blaga by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/3806_a_5131]
-
al idealismului german. Numai că aici tînărul de 27 de ani izbește nu atît prin linia frazelor, cît prin îndrăzneala ambițiilor. „Sînt convins că cel mai înalt act al rațiunii, în stare a cuprinde toate ideile, e un act estetic. Filosoful trebuie să posede tot atîta forță estetică ca poetul” mărturisește Hegel, pentru ca imediat să adauge că cine are o asemenea forță poate crea o „mitologie a ideilor“, filosofia dobîndindu-și demnitatea abia atunci cînd capătă rang mitic. Chiar dacă de superstiția estetică
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
optică asupra rețetei care stă la baza retoricii de concepte. Afli mai întîi că filosofia trăiește din nuanțe analitice ridicate la rang oracular, caz în care logica capătă virtuți teologice și faconda autorului împrumută un aer de ceremonie a misterelor. Filosoful e un sacerdot ale cărui incantații îmbracă forma unor pași discursivi, incantația fiind totuna cu un protocol de acte abstracte. Detaliul insolit e că Hegel oficiază o liturghie de gînduri al căror ritm nu-i aparține, sursa lor stînd în
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
Hegel fiind aceea de a se mișca după ritualul impus de univers. Impresia pe care o lasă e că nu inventează nimic, că doar se supune unui ritm al asociaților care redă fidel ritmul realității. Iată idealul suprem al oricărui filosof: să fie purtătorul de cuvînt al logicii inerente lumii, mijlocitorul unor distincții a căror origine nu e de găsit în mintea lui. Hegel e colportorul unor idei a căror cadență i-a fost impusă de fidelitatea ochiului cu care a
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
un om trece în încercarea de a înțelege cît mai mult din această lume. Unii pricep puțin și se opresc la primele capitole, alții înțeleg mai mult și ajung pînă la jumătatea cărții, iar cîțiva trec mai departe și devin filosofi. Aceasta a fost intenția lui Noica: să trezească în cititori pofta de a da vieții întinderea cîtor mai multe capitole din cartea lui Hegel.
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
sub forma smintelii. În acest caz, reduci superiorul la inferior și faci din Nietzsche un zgîrci contorsionat, alcătuit din complexe sordide. Acesta e genul de lectură de care fac uz spiritele joase, care au satisfacția de a-l vedea pe filosof micșorat la calapod propriu. Cine secretă mizerii le regăsește peste tot, grație oglindirii de sine în oameni. Al treilea mod e cercetarea doctă, cînd lași deoparte malițiile și îi iei în serios textele, spre a le judeca cu mina distantă
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
filosofia se va divulga de bunăvoie ca fiind uzurpatoarea unor prerogative sacre, de posesia cărora nu e îndreptățită. Ce va urma după Nietzsche va fi degradarea treptată a unei discipline care își va pierde apetența pentru mister în favoarea gîndirii logice. Filosofii vor înceta să mai fie profeți cu predilecție pentru taine și vor deveni tehnicieni cu ușurință în silogisme. Excepția numită Heidegger - ultimul glas prin care filosofia a atins tonul oracular, de imn al misterelor, de pe vremea lui Hegel - nu schimbă
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
proza lui Rilke, a cărei moleșeală ceremonioasă e semn de inapetență pentru abstracțiuni, la fel cum corespondentul modern al ritmului sacadat îl găsim în versurile lui Gottfried Benn. În rest, fuga de idei e copleșitoare, la fiecare două- trei pagini, filosoful schimbînd tema. Apoi elanul dizgrațios cu care își zugrăvește superioritatea îți lasă un gust amar: cînd vrei să explici cititorului cît de deștept, de unic și de providențial ești, nu poți să nu frizezi o tentă derizorie de histrionie respingătoare
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
în Place Furstenberg din Paris. Imaginea memorabilă îi prezintă pe trei dintre cei mai mari gânditori ai României: Emil Cioran, Eugen Ionescu și Mircea Eliade. În fotografie, Emil Cioran avea vârsta de 75 de ani, însă în perioada tinereții, 1931-1936, filosoful traversa o stare psihică specială, descrisă chiar de către el însuși, scrie historia.ro. „Două lucruri care au contat enorm în viața mea: muzica și mistica (deci extazul) - și care se îndepărtează... Între douăzeci și douăzeci și cinci de ani, orgie a amândurora
Emil Cioran visa în tinerețe o Românie fanatică by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37659_a_38984]
-
Mihai Niculescu - Omul și pământul românesc în lumina literaturii noastre. Prefață de Basil Munteanu. Paris, Fundația Regală Universitară Carol I, 1955, XXV+765 pagini + 23 foi planșe + o hartă a României Mari. 6. Rămâne, deocamdată, inexplicabilă atitudinea față de profesorul și filosoful Ion Petrovici, care, în acel moment, se afla încarcerat în temnițele comuniste. 7. Am renunțat la luptă.
Note despre cărturarul Basil Munteanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5331_a_6656]
-
doritor să-și facă prieteni în cercurile literare sau filosofice. Iat-o: Dinu, care avea geniul lingușelii, solicita o întrevedere cutărui profesor sau scriitor. Înainte de se duce la întâlnire, petrecea la Biblioteca Națională câteva zile, timp în care răsfoia cărțile filosofului sau scriitorului cu pricina. Ani buni după aceea, profesorul îmi cerea noutăți despre el. Lucru derutant: după nici un an s-a întors în România. Am fost stupefiat. N-avea evident de unde să știe că un tiran (șters Ceaușescu- n.m.) se
Un text inedit by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3643_a_4968]
-
centrul spiritual al României. Nimic, absolut nimic nu-i putea lua speranța, nimic nu-l putea clătina. Cheia personajului? Incapacitatea lui organică de a se da bătut. După cum nu e de închipuit un sfânt dezamăgit, nu e de închipuit nici un filosof modest. Există desigur grade. Modestia profundă nu lasă urme, ea este incompatibilă cu orice fel de ordine. Condiția indispensabilă a funcționării spiritului este o formă specială de dezechilibru. Nu te refugiezi în Carpați ca să te rupi de lume, ci ca
Un text inedit by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3643_a_4968]
-
tablou sumbru și o încordare sufletească fără precedent în viața tuturor locuitorilor din Antiohia. În astfel de împrejurări, Sfântul Ioan Gură de Aur n-a dezertat de la datoria lui de preot, el n-a părăsit orașul, așa cum au făcut toți filosofii păgâni, ci a rămas pe loc, în mijlocul credincioșilor săi înfruntând alături de ei amenințările și moartea. În fața exemplului și a îndemnurilor sale, masele de credincioși i-au urmat pilda, au rămas pe loc, strângându-se toți în jurul lui. Din prima săptămână
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
publicat la Editura Humanitas: Nori peste balcoane (1996), Ceruri nomade (1999) și, postum, Amurg parizian (2007). Tot postum a apărut și corespondența sa cu Constantin Noica (Sub semnul depărtării, 2006), devoalând afinități intelectuale, dar și o discretă iubire târzie a filosofului de la Păltiniș. Prietenia admirativă cu N. Steinhardt ține însă de un alt registru spiritual. Pe Steinhardt îl pune alături de cardinalul Parisului, Jean- Marie Lustiger - un alt evreu convertit, dar la catolicism -, ambii încarnând pentru Sanda Stolojan însăși esența creștinismului - prin
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
La ultimul său curs, după 25 de ani, la Școala Politehnică din Paris, filosoful și scriitorul Alain Finkielkraut a avut surpriza neplăcută ca un student să-i pulverizeze în față spumă de săpun și să-i strige: „Jos reacțiunea!” După ce s-a spălat pe față, profesorul a revenit în amfiteatru și a avut a
„Reacționarul” Finkielkraut () [Corola-journal/Journalistic/3152_a_4477]
-
Zamfir (în treacăt fie zis: un cărturar pe care orice revistă serioasă și l-ar dori printre colaboratori!), care scrie despre Philippide? Simona Vasilache, care merge prin anticariate și scrie despre „acolitul” Caragiale? Lavric, care scrie adeseori despre cărțile unor filosofi sau oameni de știință plecați dintre noi? Ei, dar de ce căutăm noi logică la un om înecat în veninul pe care chiar el îl secretă?! Mai rău încă: în textul său, G. V. face greșeala să și numească autorul care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3154_a_4479]
-
al 12-lea, înainte ca ultimii supraviețuitori să plece la Domnul. Recuperarea istoriei este un imperativ moral și intelectual fundamental pentru orice societate care dorește să-și recapete identitatea și să-și regăsească destinul istoric. Din acest punct de vedere, filosoful are dreptate atunci când afirmă în prefață: „Din paginile acestei cărți răzbate zvonul acestei alte istorii, care treptat începe să se amplifice și să capete un loc în conștiința noastră. Această altă istorie, până de curând interzisă, ignorată sau tăcută - istoria
O carte întemeietoare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3165_a_4490]
-
așadar, pot fi considerați o elită și e cu atât mai rău pentru ei, dacă nu sunt înțelepți; apoi, nu orice problemă se cade supusă referendumului, cum pare a gândi Ismard, iubitor de tragere la sorți cum vedem, vinovăția unui filosof nefiind, oricum am lua-o, de resortul maselor de cetățeni, adică, referendabilă.
Vinovăția lui Socrate () [Corola-journal/Journalistic/3175_a_4500]
-
la Bibliotheca Universalis, traduce din versurile unor poeți spanioli contemporani: Rodolfo Del Hoyo, Sebastián Mondéjar, Mateo Rello. Am reținut și dialogul lui Ciprian Vălcan cu Antonio Di Gennaro, sub titlul „Eu cred că Cioran este unul dintre cei mai importanți filosofi din secolul al XX-lea, unul dintre cei mai profunzi speculativi”. Credința la români În DILEMA VECHE (nr 502, 26 septembrie-2 octombrie), Vintilă Mihăilescu semnează un articol intitulat Credința, biserica și preoții, în care, pornind de la sondaje și statistici, face
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3177_a_4502]
-
cadru rigid al entuziasmelor care încă mai răsună aci : părea că și azi strigătul mulțimilor durează în amfiteatrele pustii. Iena, Regatul tinereții În orașul cenușiu, îngrămădit între platouri abrupte, cu largi spărturi de cer între ele: Iena. Câteva nume de filosofi și al lui Schiller; toți foști profesori ai străvechii universități. Amintirea inexplicabilă a unei bătălii napoleoniene: unde oare a galopat cavaleria lui Murat în 1806 printre râpe și păduri? Nimic însă nu atenuează mediocritatea orășelului, decât impresia pe care o
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
Pe de altă parte, avem de-a face aici și cu o continuitate particulară în cadrul seriei: Machiavelli părea o alegere curioasă după doi oameni de stat precum Bismarck și Richelieu, el rămânând în memoria colectivă mai degrabă drept scriitor și filosof decât drept politician. Însă pretextul biografiei sale a reprezentat o punte ideală pentru o analiză mai amănunțită a maximei scopul scuză mijloacele și a consecințelor sale în politica la nivel înalt. Această discutată (și discutabilă) expresie, niciodată folosită, în realitate
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
urmă. Iată câteva din noile „intrări”: bioetică, șocul civilizațiilor, civism, comunitarism, multiculturalism. Modelul declarat este dicționarul neterminat al lui Alain de dinainte de război. Dar titlul i l-a sugerat Voltaire, al cărui dicționar era totuși mai mult un prilej pentru filosoful din secolul XVIII de a-și propovădui propriile idei. Al lui Sponville e la persoana întâi, ca și al lui Voltaire, deși orânduit alfabetic și preocupat de definiții înainte de a expune o filosofie personală. Într-un interviu din „Le Point
Dicționar filosofic () [Corola-journal/Journalistic/3103_a_4428]
-
o dorință de acuratețe ce-l împinge spre ordonarea luxurianței după criterii precise. Impresia pe care o lasă e cea a unui spirit la care puzderia cunoștințelor ascultă de o rigoare de tip speculativ. Înainte de a fi savant, Eliade e filosof înzestrat cu intuiții religioase, de aceea în volumele lui speculația precede așezarea informațiilor. Cauza nu stă în pedanteria unui intelectual pentru care mania fișelor e act cotidian, ci în profunzimea unei minți care gîndește în scheme abstracte. Tocmai de aceea
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
funcția lor rămîne aceeași. E destul să le scoatem de pe chip noile măști.“ (p. 17) De scoaterea de pe chip a măștilor e vorba în Imagini și simboluri, o carte pe care Eliade a publicat-o cu gîndul la un public-țintă: filosofi, psihologi și critici literari, adică exact acel eșantion de intelectuali care păcătuiesc prin seninătatea elucubrațiilor pe care le emit în marginea miturilor. „Nu rareori întîlnim în cărțile psihologilor și ale criticilor literari o documentație istorico-religioasă mai mult decît insuficientă, de-
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
tălmăcirile literare în țara lui. Le cuprind vorbele în cele ce urmează, gânduri, idei, neliniști sau mirări care le aparțin, neputând însă cuprinde tot, le-am numit simplu, fulgurări. Printre traducători, o olandeză Olga, care traduce filosofie din limba franceză. Filosofi grei, Henri Bergson, Michel Foucault, ba chiar și toată opera lui Descartes. După ani de zile în care a predat literatură contemporană franceză la Universitatea din Maastricht, Olga a renunțat și trăiește în prezent exclusiv din traduceri. Îmi spune un
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]