12,882 matches
-
Și visurile noastre răzlețite/ Ca niște păsări amețite;// Un vis de slavă și singurătate/ Se-aprinseatunci în mine ca un mit“. Ca și în cazul metaforelor, personificarea se umple de epitete metaforice excesive. Autorul Aurului sterp personifică abstracțiunile încercînd să facă filozofie poetică pentru un public cititor neobișnuit cu angoasele grave. Specifică nu-i este lui Philippide doar abundența metaforelor elaborate, ci și neobișnuita lor varietate, metafore implicite, metafore coalescente, oximoronice, sinestezice, personificatoare. Mai ales cele sinestezice și oximoronice, piese rare în
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
arsă/ Se surpă;// La vorba lui dorințe noi/ Și crînceneaprindeau rubine/ În întunericul din noi“. Această profuziune figurativă clarifică mai bine decît orice raportul dintre poetul român și expresionism. Începînd cu primii săi comentatori și terminînd cu studii tardive, atmosfera, filozofia și viziunea lui Philippide au fost apropiate de poezia expresionistă germană; la o lectură fără prejudecăți însă, eventualele urme expresioniste devin absolut insignifiante. Nu există astfel nimic comun între lirica extraordinară a lui Gottfried Benn, de exemplu, și cea a
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
un papirus numără 280 de versuri, iar Monolog în Babilon - 275 de versuri). Astăzi vedem că opțiunea pentru vastul poem-alegorie s-a făcut prin sacrificarea unei reale vocații, vocația lirică. La Philippide. lirismul a fost ținut în frînă, încorsetat în favoarea filozofiei, dar nu a dispărut niciodată complet. În punctele de vîrf ale vastelor poeme, liricul și-a cerut deseori ultimativ drepturile, iar finalurile - de un neașteptat lirism - ale întinselor compuneri fac uneori retenibil întregul poem. Asemenea revanșe involuntare au născut cîteva
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
că, ajuns la capăt și întrebat ce am înțeles, răspunsul ar fi: mai nimic! „...simțim grija, dar nu și lipsa grijilor.” Greșește. În afară de griji, nimic nu simt mai bine decât lipsa de griji. Nu suntem toți la fel. Schopenhauer face filozofie pesimistă din felul lui de a fi. De unde și frumusețea, și „discutabilitatea” filozofiei lui. „...poate că un om aflat la sfârșitul vieții, dacă este capabil de reflecție și totodată de sinceritate, nu va dori niciodată să refacă această experiență, ci
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
nimic! „...simțim grija, dar nu și lipsa grijilor.” Greșește. În afară de griji, nimic nu simt mai bine decât lipsa de griji. Nu suntem toți la fel. Schopenhauer face filozofie pesimistă din felul lui de a fi. De unde și frumusețea, și „discutabilitatea” filozofiei lui. „...poate că un om aflat la sfârșitul vieții, dacă este capabil de reflecție și totodată de sinceritate, nu va dori niciodată să refacă această experiență, ci ar alege mai degrabă totala neființă.” Întrebat dacă aș vrea să-mi retrăiesc
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
adevăr să fie auzit și dincolo de granițele Mexicului. De ce este însă atît de necesar să ne gîndim la poezie? Poate pentru că există în ea viziuni asupra condiției umane mai numeroase și mai importante decît acelea pe care le pot recunoaște filozofiile existenței? Sau poate pentru că ele ar fi formulate în poezie cu mai multă imaginație sau mai multă elocvență decît în acele scrieri pe care le numim proză? Da, fără îndoială, este foarte adevărat că marile opere poetice - care nu sînt
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
propus de cei doi autori nu este complet, dar fiecare din elementele spiralei este purtătorul unor mărci identitare: copacul frate, pădurea, Rinul, muzica , feminitatea, kitsch-ul, corurile bărbătești, nudismul, tihna domestică, patima muncii. Conținuturile mai abstracte ale bagajului sufletesc german, filozofia, literatura, muzica, prin valențele lor „universale”se pretează mai bine unor demersuri explicative și digresiuni ceva mai savante, decît elementele „neaoșe”, legate de anumite cutume, a căror descriere reclamă și unele ingrediente narativ-subiective. Weinachtsmarkt-ul, tradiționala „piață de Crăciun” îl retrimite
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
cu spiritul Crăciunului. În schimb, mi se pare tocmai potrivită pentru un cadou de Crăciun o carte așezată de obicei în librării la raftul de cărți pentru copii: este vorba despre , cartea lui Antoine de Saint- Exupéry. Poveste, parabolă și filozofie, cartea marelui scriitor francez e însă deopotrivă una pentru copii și pentru adulți. Copiilor le vor plăcea aventurile eroului de pe altă planetă și desenele colorate - desene originale ale autorului, preluate în toate edițiile din lume, pentru frumusețea și sensibilitatea lor
Micul Prinț by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2946_a_4271]
-
că, ajuns la capăt și întrebat ce am înțeles, răspunsul ar fi: mai nimic! „...simțim grija, dar nu și lipsa grijilor.” Greșește. În afară de griji, nimic nu simt mai bine decât lipsa de griji. Nu suntem toți la fel. Schopenhauer face filozofie pesimistă din felul lui de a fi. De unde și frumusețea, și „discutabilitatea” filozofiei lui. „...poate că un om aflat la sfârșitul vieții, dacă este capabil de reflecție și totodată de sinceritate, nu va dori niciodată să refacă această experiență, ci
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2880_a_4205]
-
nimic! „...simțim grija, dar nu și lipsa grijilor.” Greșește. În afară de griji, nimic nu simt mai bine decât lipsa de griji. Nu suntem toți la fel. Schopenhauer face filozofie pesimistă din felul lui de a fi. De unde și frumusețea, și „discutabilitatea” filozofiei lui. „...poate că un om aflat la sfârșitul vieții, dacă este capabil de reflecție și totodată de sinceritate, nu va dori niciodată să refacă această experiență, ci ar alege mai degrabă totala neființă.” Întrebat dacă aș vrea să-mi retrăiesc
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2880_a_4205]
-
pentru “poetul luceafăr” el trebuia să se conformeze cu imaginea pe care o are un poporul Întreg despre poetul romantic În idealitatea lui. Oricum aceasta rămâne lucrarea cea mai cunoscută a lui Nicăpetre. Nae Ionescu (18901940), profesorul de logică și filozofie la Universitatea din București, care a modelat o Întreagă pleiadă de gânditori din perioada interbelică, șia găsit și el locul cuvenit În sculptura din marmură a lui Nicăpetre. În Canada conaționalii noștri revin la Câmpul de lângă Hamilton, devenit o simbolică
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
Dna Oltea Șerban-Pârâu, directorul unui post public de Radio, plătit din banii contribuabilului român pentru a oferi contribuabilului român cultură, a ignorat opinia lumii literare și a comunităților de specialiști, fie ei în literatură, în artele plastice, în istoriografie, politologie, filozofie... Cu candoare culturală și cinism managerial, un director vremelnic al unui post public de Radio a nesocotit o petiție semnată de unii dintre cei mai valoroși reprezentanți ai culturii române de azi. Directoratul dnei Oltea Șerban-Pârâu va trece; rușinea adusă
Rușinea de la Radio România Cultural by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3224_a_4549]
-
Erfolg, „cu mare sîrg și cu reușite excepționale“. Alexandru Dragomir ajunge în Germania, la Universitatea din Freiburg, în septembrie 1941. Avea 25 de ani și își luase deja licența la două facultăți — Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filozofie — ambele absolvite la București, prima în 1937, a doua în 1939. Venise aici de la Cluj, atras atît de numele sonore ale profesorilor de la Universitatea din București, cît și din nevoia de a depăși un anumit „complex de provincie“ pe care
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
de patru luni, între martie și iunie 1941, urmează aici cursuri și seminare de greacă, latină și germană. Revine peste vară la București, iar în septembrie 1941 îl regăsim ca doctorand al lui Heidegger, înscris la Philosophisches Seminar (Facultatea de Filozofie) al Universității Albert-Ludwig din Freiburg, unde Heidegger ține cursuri și seminare an de an începînd din 1928. La 31 octombrie 1941 își primește Studienbuch, „cartea de student“, în care sînt marcate toate orele la care studentul ia parte, cu semnătura
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
cursuri și seminare an de an începînd din 1928. La 31 octombrie 1941 își primește Studienbuch, „cartea de student“, în care sînt marcate toate orele la care studentul ia parte, cu semnătura profesorului în dreptul fiecărei materii de studiu. Studiile de filozofie din România sînt echivalate cu patru semestre (doi ani), așa încît Alexandru Dragomir este înscris la Freiburg în semestrul V. Locuiește în Schillerstrasse 52 III. Este bursier al Fundației Alexander von Humboldt. Paradisul de la Freiburg Ce studiază Dragomir la Facultatea
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
România sînt echivalate cu patru semestre (doi ani), așa încît Alexandru Dragomir este înscris la Freiburg în semestrul V. Locuiește în Schillerstrasse 52 III. Este bursier al Fundației Alexander von Humboldt. Paradisul de la Freiburg Ce studiază Dragomir la Facultatea de Filozofie a Universității din Freiburg? Mai întîi cursurile și seminarele „maestrului“, cum îi spun lui Heidegger doctoranzii săi. În cei doi ani (patru semestre), cît durează sejurul lui Dragomir la Freiburg, Heidegger predă în fiecare săptămînă un curs de o oră
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
iarnă 1942/1943, Aristoteles, „Metaphysik“ IX; semestrul de vară 1943, Hegel, „Phänomenologie des Geistes“ II. Seminarele îi sînt cu deosebire utile lui Dragomir, pentru că teza pe care o face sub îndrumarea lui Heidegger este tocmai asupra ontologiei lui Hegel. În afara filozofiei, la Philosophisches Seminar se studiază intens istoria artei și a literaturii europene, cu un accent special pe cultura greacă. În primul semestru (semestrul V), în Studienbuch sînt menționate cursul de Kunstgeschichte („Istoria artei“) — patru ore săptămînal — cu profesorul Paatz și
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
Platon al lui Picht. În sfîrșit, în al patrulea semestru (semestrul VIII) există un curs de o oră al lui Schuchardt despre „Templul grec“ și o prelegere de trei ore a profesorului Nestlé despre Sofocle. În afara cursurilor și seminarelor de filozofie ale lui Heidegger și a seminarului platonician, secțiunea filozofică mai cuprinde, în semestrul V, un curs sintetic de două ore despre „Istoria filozofiei moderne“ cu profesorul Reiner. Asta e tot. Săptămîna nu conține niciodată mai mult de 8 ore de
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
grec“ și o prelegere de trei ore a profesorului Nestlé despre Sofocle. În afara cursurilor și seminarelor de filozofie ale lui Heidegger și a seminarului platonician, secțiunea filozofică mai cuprinde, în semestrul V, un curs sintetic de două ore despre „Istoria filozofiei moderne“ cu profesorul Reiner. Asta e tot. Săptămîna nu conține niciodată mai mult de 8 ore de cursuri și seminare. Restul timpului este dedicat pregătirii protocoalelor de seminar (fiecare student, à tour de rôle, prezintă, în deschiderea noului seminar, „filmul
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
pînă și în Nigeria!) care, trebuind să încheie contracte de vînzare de lemn cu parteneri străini, nu se putea lipsi de engleza, germana, franceza, italiana și rusa lui Dragomir. Cert este că, din 1948, Dragomir a știut că în România filozofia nu va mai putea scoate capul în lume. Iar în ce îl privește, înțelesese că, în această lume a filozofiei interzise, el intra purtînd pecetea studiilor făcute în Germania lui Hitler. Anii de la Freiburg, petrecuți în preajma lui Heidegger și care
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
de engleza, germana, franceza, italiana și rusa lui Dragomir. Cert este că, din 1948, Dragomir a știut că în România filozofia nu va mai putea scoate capul în lume. Iar în ce îl privește, înțelesese că, în această lume a filozofiei interzise, el intra purtînd pecetea studiilor făcute în Germania lui Hitler. Anii de la Freiburg, petrecuți în preajma lui Heidegger și care într-o viață normală l-ar fi propulsat într-o strălucită carieră universitară, devin dintr-o dată o pacoste. Pentru că tot
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
viață normală l-ar fi propulsat într-o strălucită carieră universitară, devin dintr-o dată o pacoste. Pentru că tot ce ar trimite la acest trecut se cuvine suprimat, nimic nu mai trebuie de-acum, oficial, să-l lege pe Dragomir de filozofie. Și în chip exterior, am văzut, exact așa s-a și întîmplat. Intrarea în subterană ar ce lucru ciudat! O vocație autentică nu poate fi lichidată peste noapte, la simpla bătaie din palme a istoriei. În plus, un filozof poate
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
discreției care însoțește vocația gîndirii. Spre deosebire de un pianist, care este anihilat dacă i se iau pianul și sala de concert, un filozof poate foarte bine să gîndească fără să publice, mulțumindu-se să rămînă o viață în preajma cărților esențiale ale filozofiei și putînd foarte bine să-și limiteze nevoile la cîteva caiete de scris și la un creion. Izgonită din lume, amenințată, hăitută, batjocorită, nu putea oare filozofia să redevină „comerț cu morții“ (așa cum îi plăcea lui Zenon să spună atunci
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
fără să publice, mulțumindu-se să rămînă o viață în preajma cărților esențiale ale filozofiei și putînd foarte bine să-și limiteze nevoile la cîteva caiete de scris și la un creion. Izgonită din lume, amenințată, hăitută, batjocorită, nu putea oare filozofia să redevină „comerț cu morții“ (așa cum îi plăcea lui Zenon să spună atunci cînd era întrebat cu ce-și ocupă timpul) și să se retragă în intimitatea esenței ei? Alungată în incomunicabil, nu putea ea oare să devină o preocupare
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
să-i răsfețe mai bine esența, nebunia și orgoliile? Așa se face că ceea ce ar fi putut foarte bine să devină un dezastru avea să se transforme, în cazul lui Alexandru Dragomir, într-una dintre cele mai fascinante aventuri ale filozofiei din istoria culturii române: filozofia ca gîndire solitară pură, ca solilocviu infinit, ca bucurie de a gîndi pentru tine tot ce te înconjoară. Pentru aceasta, Dragomir a trebuit să îndeplinească o singură condiție: să facă din clandestinitatea culturală o profesiune
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]